Spre deosebire de atmosfera cenușie și ternă a străzilor bucureștene, Parlamentul a organizat o ședință solemnă la care a invitat corpul diplomatic, capi ai Bisericii și policieni moldoveni pentru a marca centenarul Unirii României cu Basarabia.
Ședința solemnă a fost, în mare măsură, un spectacol de putere al liderilor coaliției guvernamentale care și-au pasat microfonul unul altuia și cu zgârcenie reprezentanților opoziției, preocupați să se laude cu Declarația adoptată, la a cărei redactare ar fi lucrat mai mulți politicieni, printre care Călin Popescu-Tăriceanu, deputatul PNL Ben-Oni Ardelean, deputatul PMP Eugen Tomac și, spune cu modestie Liviu Dragnea, el însuși. Declarația nu este o surpriză : participanții la mitingul din Chișinău o ceruseră de la parlamentele celor două țări.
În declarația adoptată de Parlamentul român se spune că dorința cetățenilor care vor reunificarea României cu Republica Moldova este legitimă, „o continuare firească a procesului de dezvoltare și afirmare a națiunii române” subliniind că acest act depinde de voința acestora.
Românii, se mai spune în document, vor fi mereu pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca expresie a voinței suverane a acestora. Declarația a fost adoptată aproape unanim (s-au înregistat totuși 19 abțineri) iar la propunerea lui Liviu Dragnea sala de ședințe în care s-a ținut ședința festivă va purta numele basarabeanului Vasile Stroescu, decan de vârstă și președinte al primului parlament de după Marea Unire.
Intervențiile politicienilor au fost uneori nostalgice, după vremuri istorice demult apuse, alteori involuntar comice, pentru că figurile eroice ale celor care au înfruntat istoria acum o sută de ani erau evocate de politicieni cu mari probleme penale și morale. Călin Popescu Tăriceanu, de pildă, implicat într-un dosar de sperjur și etern certat cu justiția, se flata singur vorbind despre oamenii politici ai acelor vremuri care nu ar fi fost scutiți nici ei, chiar dacă părinții noii Românii, de atacuri și contestări cum nu sunt scutiți nici politicienii de azi. Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, a monopolizat tribuna, citind declarația și vorbindu-le aleșilor despre libertatea popoarelor de a-și decide destinul conform articolului 8 al Actului final de la Helsinki. El a reluat pentru Andrian Candu și vice-prim-ministrul moldovean Iurie Leancă un fragment din declarație care nu a fost păstrat în textul final, dar care, pretinde el, reprezintă punctul său de vedere în care susține că vrea să fim împreună în Europa, dar ca o singură naţiune. „România a fost puternică atunci când a fost unită. Şi va fi unită. Şi va fi puternică. Acesta este idealul nostru. Acesta este idealul acela de a ne afirma în istorie ca o naţiune unită, liberă şi prosperă, în care toţi cetăţenii ei să se simtă liberi, să se simtă mândri şi să aibă o viaţă mai bună. La mulţi ani, România!”
Andrian Candu, președintele parlamentarilor de peste Prut, le-a spus politicienilor prezenți că „temelia relaţiilor absolut speciale dintre România şi Republica Moldova se bazează pe comuniunea de limbă, istorie, civilizaţie şi cultură,” adăugând că Moldova are nevoie de o Românie puternică. Aceasta trebuie să fie cel mai onest partener al Moldovei iar politicienii trebuie să-și înfrângă prejudecățile și să coopereze. „Podurile de flori au deschis calea, dar noi ne dorim poduri de piatră,” spunea el patetic.
Nu a lipsit fostul prim-ministru Victor Ponta care a decupat o felie consistentă din tortul centenar. El le-a reproșat foștilor tovarăși de drum că nu sunt în stare decât de vorbe frumoase și le-a amintit delegaților moldoveni câte a făcut el pentru ei. Dacă ar fi primit moldovenii pentru fiecare vorbă frumoasă un leu, ar fi fost acum cea mai bogată țară din Europa, mai spunea el. Mai dați-le și fapte, nu doar vorbe că în Moldova se apropie alegerile și e posibil ca electoratul să vireze către Moscova.
Președintele Klaus Iohannis a refuzat să participe fără a avea ceva mai important în program și fără a da vreo explicație. Poate că voia să evite spectacolul infatuării politicienilor și laudele acestora pe seama înaintașilor. Poate că nu voia să împartă aceeași încăpere cu liderii penali ai adunării, dându-le legitimitate și acordând acestei adunări cu aer mai degrabă publicitar și electoral o importanță mai mare decât are. Administrația prezidențială a publicat pe pagina de internet o evocare a momentului Unirii despre care președintele spune că a fost un gest politic și patriotic care face cinste elitelor vremii, „unul dintre acele momente care definesc pentru totdeauna istoria, încălzesc sufletele și țin treze conștiințele, generație după generație”. Unirea nu este doar un izvor al rememorării și recunoștinței față de înaintași, mai afirmă președintele, ci și o sursă continuă de inspirație penrtu întărirea Parteneriatului strategic dintre cele două țări. Ar fi important, așadar, să avem în vedere că cele două țări găsesc un punct de convergență în „parcursul european al Republicii Moldova, pentru succesul căruia țara noastră acordă un sprijin consistent și permanent, diplomatic, financiar și tehnic.” E un fel de a le spune parlamentarilor că mai bine să fie pragmatici și să conceapă un proiect comun de țară decât să organizeze festivități nostalgice pentru seduce votanții și a le deturna atenția.
