Țările din spațiul fost sovietic, inclusiv Republica Moldova, reprezintă un teren fertil pentru manifestarea xenofobiei, intoleranței și populismului. La această concluzie au ajuns experții Foreign Policy Center, institut de cercetări renumit de la Londra, în cel mai recent studiu – „The rise of illiberal civil society in the former Soviet Union?”, în traducere din engleză: „Ascendența societății civile neliberale în fosta Uniune Sovietică”. Cercetarea a examinat inclusiv starea de lucruri din Georgia, Ucraina, Armenia și Kîrgîzstan. Printre organizațiile care au contribuit la radiografierea situației din Republica Moldova se numără și Asociația Promo-LEX. Despre concluziile studiului, Diana Răileanu a stat de vorbă cu experta în drepturile omului Mihaela Ajder, specializată pe nediscriminare și diversitate, coautoare a cercetării:
Mihaela Ajder: „În spațiul acesta nu avem tradiții în democrație. Alt motiv – multe din statele spațiului ex-sovietic merg pe modelul de stat național, care cel mai des prevede stat bazat pe principiul etnic majoritar, stat bazat pe principiul religiei dominante, reîntoarcerea la niște modele care cândva au funcționat, în perioada medievală, în perioada statelor feudale și mai târziu. Și tot ce iese în afara tiparului acesta este perceput ca ceva străin, ceva ostil, la unele părți ale populației trezește frică, trezește neîncredere; psihologii mai vorbesc despre imaginea străinului, care instinctiv devine periculos și trebuie combătut, trebuie să te aperi de el, moment pe care speculează foarte bine multe partide politice, mulți actori sociali, multe persoane publice.”
În spațiul acesta nu avem tradiții în democrație...
Europa Liberă: De asta, de exemplu, știrea cu 30 de mii de sirieni a prins atât de bine în campania prezidențială?
Mihaela Ajder: „Păi sigur, sigur, sigur! Că o să vină o altă cultură, o altă religie islamică, care a fost prezentată ca una agresivă, violentă și normal că, prezentată ca fiind un pericol, naște reacții de apărare cu care-i foarte simplu să manipulezi opinia publică și masele, auditoriul larg.”
Europa Liberă: Cine sunt cei care cel mai mult fac uz de aceste frici ale oamenilor?
Mihaela Ajder: „Îmi pare rău să zic, dar o fac toți politicienii, mai mult sau mai puțin. În Republica Moldova putem cita fostul Partid Comunist, acum Partidul Socialiștilor și tot așa. Deci, începând de la persoane de la Guvern, președinți de partide, președinți de Parlament, persoane publice sau persoane cum sunt, de exemplu, mitropolitul.”
Europa Liberă: Dar spuneați, iată, de mitropolit. Religia, pe de altă parte, tocmai ar trebui să învețe oamenii toleranță. Nu se bat cap în cap aceste două lucruri?
Mihaela Ajder: „Eu aș face distincție între credință și religie, pentru că credința este un concept spiritual-moral, pe când religia este o doctrină instituționalizată. În cazul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, eu aș zice că noi avem de-a face cu o religie, nu cu o credință și nu cu o valoare spiritual-morală. Poate pare dură această declarație, dar mi-o asum. În cazul în care avem de-a face cu o religie și cu o doctrină instituționalizată, atunci avem de-a face cu interesele unei instituții, nu avem de-a face cu valori. Acum nu vreau să zic că Biserica din Moldova nu are valori sau nu le împărtășește, dar pot să zic că din valorile tradițional-creștine, la care faceți referință Dvs. mai sus, au rămas foarte puține în sânul Bisericii. Și aici vreau să vorbesc despre un principiu foarte important într-un stat democratic – principiul separării puterilor și principiul separării Bisericii de stat. Vedem că nu există o separare clară a Bisericii de stat și vedem foarte mult cum Biserica ajunge să influențeze afacerile publice ale statului în Republica
Vedem cum două instituții sociale – statul și Biserica – abuzează de autoritatea și puterea, și influența pe care le au și de atribuțiile lor în defavoarea cetățeanului...
Moldova într-un mod negativ. Mă refer aici la cursul de Educație pentru viață; mă refer la introducerea religiei în școli și tentativele de a-l face un obiect obligatoriu și, de fapt, e vorba despre doctrina ortodoxă, nu este vorba de istoria religiilor sau o introducere în religie; e vorba despre inițiativele de prevenire și restricționare a drepturilor sexual-reproductive ale populației, inițiativele de a interzice avorturile sau a le restricționa cu mult ș.a. Mă refer la Legea antidiscriminare, care a fost combătută în mod foarte dur de Biserica Ortodoxă din Republica Moldova, dar și mai grav, în afară de faptul că avem această instituție foarte puternică, cu influență foarte mare, care are o încredere foarte mare la populație, mai avem un aspect foarte îngrijorător la noi în stat – este că statul este foarte bucuros de aceste intervenții, profită de ele, face uz de ele. Și vă aduc un exemplu: în campaniile electorale vedem partide cum, de exemplu, a fost Partidul Comuniștilor, cu dl președinte Voronin la acel timp, a folosit Biserica pentru a face campanie electorală, fapt care este inacceptabil din ambele părți. Deci, Biserica prin canoanele ei sau prin doctrina ei nu trebuie să fie implicată în politică, pe de o parte, pe de altă parte, statul n-ar trebui să admită imixtiunile Bisericii în afacerile sale. Ambele aceste principii sunt ignorate și noi vedem cum două instituții sociale – statul și Biserica – abuzează de autoritatea și puterea, și influența pe care le au și de atribuțiile lor în defavoarea cetățeanului.”
Europa Liberă: Atunci când, de exemplu, politicienii folosesc aceste frici ale cetățenilor în propriile interese, cât de mult rău fac propriului popor?
Mihaela Ajder: „Răul este enorm. În momentul în care ataci o persoană sau un grup, de fapt, atacul acesta se răsfrânge negativ asupra întregii societăți. Acesta-i un aspect. Alt aspect este că atunci când folosești grupuri în calitate de țap ispășitor și asmuți un grup împotriva altuia pentru a sustrage atenția de la probleme vitale și importante sau pentru a-ți apăra propriile poziții cu mâinile altuia, de fapt, creezi dezbinare și scindare socială. Într-o situație scindată și într-o situație de dezbinare, societatea nu mai poate fi preocupată de problemele de bază și problemele fundamentale. În momentul acesta, oamenii pur și simplu, în loc să-și caute de problemele de bază, îs ocupați prin a lupta între ei, pe când, de fapt, atenția lor ar trebui să fie pe Guvern, pe stat, ca să asigure un trai mai bun, o bunăstare și pe moment, și pe viitor. Răul este enorm. Și vă aduc un exemplu: dacă am urma apelurile pe care le auzim că „cutare și cutare grup social să plece din Moldova”; dacă ne uităm la studiile de atitudine socială, putem să începem cu comunitățile LGBT, cu persoanele HIV-pozitive, cu romii, cu persoanele cu dizabilități... Sunt foarte multe categorii. Păi haideți să-i izolăm pe toți. Și cu cine rămânem în țara asta? Pentru că, de fapt, dacă stai să te uiți, etalonul prezentat drept ideal nu există sau e minoritar.”
Într-o situație scindată, societatea nu mai poate fi preocupată de problemele de bază...
Europa Liberă: Ce are de pierdut societatea atunci când nu-și acceptă cetățenii așa cum sunt ei?
Mihaela Ajder: „Avem un exemplu foarte elocvent în situația cu migrația din Republica Moldova. Avem o categorie întreagă sau mai multe categorii, dar o parte foarte mare a societății noastre care-i plecată peste hotare la câștig pentru a-și asigura existența sie și familiilor din țară. Noi vedem că din fiecare familie, dacă cândva se vorbea că-i plecat măcar unul, acum sunt plecați mai mult de jumătate. Păi, iată exemplul ce se întâmplă când o parte sau un grup, sau o categorie de persoane sunt excluse din societate. Și acele grupuri de persoane care vorbesc despre valorile familiei și atâta optează pentru familie, păi iată ce se întâmplă în familie, de fapt.”
Europa Liberă: Sugerați că, dacă își bat capul de familie, ar trebui să se gândească la crearea locurilor de muncă, astfel încât familiile să revină și să fie împreună? Asta înțeleg că sugerați.
Mihaela Ajder: „E și normal. Am făcut o analogie cu migrația din Republica Moldova, ca să vă aduc exemplu ce se întâmplă în cazuri în care îi ignorăm sau nu ne ocupăm și nu ne batem capul de nevoile lor, pentru că nu e vorba numai de acceptare, pot să zică: „da, vă acceptăm, ce vreți, nu vă fugărim, nu vă...” Bine, dar statul are mai multe obligații, dacă vorbim de stat. Statul are obligații negative de a nu împiedica și a nu dăuna și are obligații pozitive de a asigura respectarea drepturilor, accesul la servicii, servicii calitative, dacă vorbim de servicii. Deci sunt momente unde statul ar trebui să facă multe lucruri pentru anumite categorii de persoane și nu le face; pentru persoanele cu dizabilități – accesibilitatea serviciilor și accesibilitatea spațiilor, de exemplu. Dacă vorbim de femei, vorbim de necesitățile specifice femeilor și de asigurare, de exemplu, a infrastructurilor pentru creșterea copiilor – grădinițe, ca mamele să poată să se întoarcă în câmpul de muncă cât mai devreme posibil.”
Europa Liberă: În terenul cui este acum mingea, pentru că, pe de o parte, îmi închipui cu greu că politicienii care scot dividende și ajung la putere, folosindu-se de aceste, să zic, particularități ale poporului, vor dori să investească în educația propriilor cetățeni? Pe de altă parte, valorile occidentale, din păcate, în ultima perioadă au fost compromise tocmai de politicienii care ani de-a rândul le-au tot promovat, însă – spun experții – în spatele promovării valorilor proeuropene nu au făcut decât în continuare – la politicieni mă refer – afacerile sau au fost în continuare aceiași corupți. Deci, pe oameni este mai greu acum să-i convingi că valorile occidentale sunt cele pe care trebuie să le urmeze, pentru că ei întotdeauna zic: „iată, am avut șapte, zece ani de valori și cu ce ne-am ales? Nu, mulțumim, preferăm să avem ceea ce avem aici”. Deci, revin la întrebarea mea: în terenul cui este acum mingea?
Mihaela Ajder: „O să încep cu ideea valorilor occidentale. Valorile care sunt, de fapt, dorite, promovate și asupra cărora insistăm sunt niște valori liberale care vin din principiile umanismului. Deci, ele nu sunt nici occidentale, nici orientale; ele sunt universale. Sunt valori ale drepturilor omului de care am putea beneficia cu toții, dacă am înțelege esența lor. Eu n-aș opera cu categoria de valori occidentale, eu aș opera cu categoria de valori general-umane, universale, umaniste, liberale, de drepturi ale omului. Doi: dacă e să ne gândim în terenul cui e mingea, e clar, sunt absolut de acord cu Dvs. că politicienii își fac interesele. Cu părere de rău, politica în Republica Moldova e foarte diferită de politica țărilor occidentale, unde bunăstarea cetățenilor totuși este o prioritate și este pe agendă sub numărul unu și acești politicieni, și aceste sisteme sunt taxate greu de alegători, pentru că în țările occidentale avem asigurate principiile separării puterilor, democrației, alegerile sunt desfășurate ca la carte. Eu aș zice că mingea acum este în terenul cetățenilor. Suntem noi, cetățenii, acei care trebuie odată și odată să decidem ce fel de Guvern ne dorim, ce fel de conducere ne dorim, ce fel de principii de guvernare ne dorim, în ce direcție vrem s-o luăm. Doi: cred că mingea, totodată, este și în terenul partenerilor internaționali. Cred că partenerii noștri ar trebui să devină un pic mai critici și mai deciși în atitudinile lor și în felul în care interacționează cu partenerul moldovean. Nu încredințezi cuiva corupt, cuiva care nu are în propria viziune interesul poporului, nu încredințezi cuiva acest ajutor, pentru că susținerea internațională și
În R.Moldova susținerea financiară este deraiată de corupție...
susținerea din afară vine pentru bunăstarea întregii țări, pentru bunăstarea populației, pentru beneficiarul final, să zicem așa. Ce se întâmplă în Republica Moldova este că, în special, susținerea financiară îi deraiată de corupție, îi deraiată absolut la alte persoane, la acei care deja au. Deci, ținând cont de faptul că avem procesul acesta al invalidării pornit și în dezvoltare, eu zic că susținerea ar trebui să vină la nivel local: unu și doi: să vină numai acelor parteneri care au fost, într-adevăr, verificați, care și-au demonstrat devotamentul pentru bunăstarea publică, nu pentru interese proprii, să nu mai accepte state și guverne corupte, state și guverne corupte care au demonstrat deja că nu au bunăstarea cetățeanului pe agenda lor. Cred că trebuie să mergem de jos în sus, trebuie să mergem de la cetățenii din teren, din regiuni, din localități.”