Zilele de 26 și 27 august ne-au revelat faptul că Republica Moldova a intrat într-un nou stadiu al evoluției. Un medic cu care am discutat la mitingul din 26 august de la Chișinău l-a numit „fază patologică a existenței”.
Și mi-a explicat: este precum în cazul unui accident cerebral vascular, când o parte a corpului, paralizată, nu mai ascultă de comenzile creierului vătămat, e decuplată, ceea ce, în lipsa unui tratament rapid, poate avea consecințe dramatice, ireversibile. În termeni politici, acest diagnostic vrea să spună că puterea și poporul au pierdut legătura, s-au înstrăinat complet unul de celălalt. Iar autoritățile, manevrate eficient de un ins fără funcții publice, se comportă asemeni celui asediat, hăituit, timorat. Autoritățile sunt „desenul minții” coordonatorului din umbră.
Mitingul de protest de duminică, 26 august, al Mișcării Naționale de Rezistență ACUM, anunțat cu două luni în urmă, a fost bruiat, obstrucționat de putere prin uneltele sale șantajabile, oricând disponibile pentru o diversiune. La ora când ar fi trebuit să se desfășoare manifestația Opoziției, Piața Marii Adunări Naționale era deja ocupată, fără autorizație, de adepții condamnatului Shor, aduși cu autobuzele. Li s-a dat pâine, hrișcă și conserve de porc. Era o imagine suprarealistă: un grup de femei țopăind în mijlocul pieței, în ritmurile unei muzici de chermeză veselă împroșcate din difuzoare, și mii de protestatari indignați, separați de grupul petrecăreților de un zid gros de mascați și carabinieri.
Am avut straniul sentiment, privindu-i, că asist la un happening sau că aș fi pe un platou de filmare, în care mase de oameni – fanii lui Shor, dansatorii frenetici și cei care se înghesuiau după o pâine și o porție de hrișcă, pe de o parte, și protestatarii revoltați, masați de cealaltă parte a Pieței – ar fi urmat niște indicații regizorale. Ai fi crezut că sunt figuranți, cu toții, într-un film ce se numea „Festin pe timp de ciumă”.
A fost o diversiune clară din partea puterii, o invitație la confruntare între grupurile ostile, prezente în Piață, pentru a justifica probabil niște represalii ulterioare la adresa protestatarilor anti-regim. Din fericire, oamenii nu s-au lăsat provocați, altercațiile au fost evitate, chiar dacă spărgătorii de grevă – Shor, Klimenko și Tauber – se străduiau din răsputeri să incite spiritele, blamând Opoziția, adresându-se în special publicului rusofon.
Mai târziu, diferența prea mare dintre numărul protestatarilor anti-regim și al „consumatorilor de hrișcă” i-a făcut pe Shor și pe Tauber să se retragă sub protecția unor gărzi de corp care nu s-au sfiit să-i îmbrâncească pe jurnaliștii din preajmă. Au avut de suferit și colegii noștri de la Radio Europa Liberă, Tatiana Ețco și Nicu Gușan, agresați sub privirile impasibile ale poliției. Ilan Shor și Marina Tauber au fost escortați în mare grabă, ca niște VIP-uri prețioase, până când acești „patroni ai săracilor” au părăsit locul faptei în automobilele lor de lux.
Tot o mentalitate de buncăr asediat au demonstrat guvernanții luni, 27 august, de Ziua Independenței, când poliția a evacuat cu forța protestatarii rămași peste noapte...
Tot o mentalitate de buncăr asediat au demonstrat guvernanții luni, 27 august, de Ziua Independenței, când poliția, prevalându-se de un ordin al autoproclamatului primar-interimar Ruslan Codreanu, a evacuat cu forța protestatarii rămași peste noapte lângă statuia lui Ștefan cel Mare. Două imagini: prima – patru torționari, între care unul în civil, luându-l pe sus pe un bărbat care se zbătea să scape de ei, și a doua: Maia Sandu pe care Andrei Năstase și alți colegi încercau să o apere de brutalitatea poliției, au invadat fluxurile agențiilor de presă și rețelele online.
Să facem un stop-cadru pentru a reține mai bine semnificația episodului: o mână de cetățeni pașnici – curajoși, demni, hotărâți să reziste, între ei și liderii Opoziției democratice din Moldova (având sute de mii de voturi în spatele lor, voturi pe care regimul le-a anulat abuziv), hotărâți, deci, să reziste acolo, la statuia lui Ștefan cel Mare, pentru niște valori umane și naționale – au fost tratați de guvernarea „pro-europeană” de la Chișinău ca niște infractori periculoși. Sper că partenerii noștri de dezvoltare – România, Uniunea Europeană și Statele Unite – au fixat momentul.
De ce această barbară demonstrație de forță? Locul trebuia, vezi Doamne, „curățat” pentru ca Filip, Candu și Dodon să depună coroane de flori la statuia voievodului. Cum se vor fi simțit cei trei, ce gânduri pioase le vor fi trecut prin cap după intervenția poliției împotriva unui grup de concetățeni ai lor – oameni culți, studenți, intelectuali – de altă opinie? Ce vor fi simțit cei trei, Filip, Candu și Dodon, ascultând huiduielile mulțimii din spatele cordoanelor de polițiști: „Hoții!”, „Trădătorii!”, „Mafioții!”? N-a aruncat, măcar unul dintre ei, așa, pe furiș, o privire temătoare celui de deasupra lor, domnitorului cu cruce și spadă?...
În aceeași dimineață poliția a evacuat și mica tabără de lângă cafeneaua Guguță a tinerilor care protestează cu multă imaginație și creativitate, amintindu-ne „cum sună democrația”. Le-a fost distrus cortul, împrăștiate obiectele. Zona a fost încercuită de parcă ar fi fost un loc al crimei.
Sărbătoarea independenței la Chișinău a emanat un aer sinistru, o regie ce aducea izbitor cu plimbările lui Putin pe străzile pustii ale Moscovei...
A urmat penibilul unei așa-zise parade a portului popular, organizate de guvern, cu artiști amatori în costume populare, aduși de prin raioane, prinzându-se într-o horă în mijlocul unei piețe goale, sub privirile miilor de concetățeni ai lor indignați, împinși în spatele îngrăditurilor de fier și al cordoanelor de polițiști înarmați.
Sărbătoarea independenței la Chișinău a emanat un aer sinistru, o regie ce aducea izbitor cu plimbările lui Putin pe străzile pustii ale Moscovei către o nouă, nu se mai știe a câta, inaugurare. Plahotniuc n-a fost văzut la evenimentele publice organizate pe 27 august, nu s-a arătat în piață, nu s-a ivit în fața protestatarilor (cum ne-am fi așteptat din partea cuiva care decide totul în acest stat), dar și-a făcut simțită prezența prin „clonele sale” (apud Igor Munteanu) cu gulerașe albe sau înțoliți în straie de polițiști.
Cunoscută ca „stat falit”, „eșuat”, „mafiot”, ultimele zile au adăugat Republicii Moldova și alte calificative: „stat polițienesc” și „stat autist” (că tot vorbeam despre „faza patologică” a istoriei noastre recente). Premierul Filip a dat bir cu fugiții din fața reporterilor care voiau să-l întrebe despre violența nejustificată a poliției. Mai târziu a declarat, senin, cu referire la proteste: „O zi de manifestații electorale costă circa trei milioane de lei, bani care pot fi folosiți pentru hrana copiilor din grădinițe.” (sic!)
Este pentru a doua oară când premierul Filip se ascunde în spatele copiilor de la grădiniță, după ce Uniunea Europeană a suspendat asistența macrofinanciară destinată Republicii Moldova din cauza derapajelor antidemocratice ale regimului. Așadar, nu jaful avutului public, nu crimele economice, de vină sunt protestele „electorale” ale moldovenilor, ele devalizează bugetul de stat!
La fel de intim conectat la realitate este și spicherul Candu. „Instituțiile în Moldova încep să aibă o față umană”, spunea el într-un comunicat emis de Ziua Independenței. Într-adevăr. E „fața umană” a mascatului de la Interne, îmbrâncind protestatari pașnici; privirea sa golită de orice sentiment și freamăt al conștiinței. „Umane” sunt gardurile de fier care înconjoară Parlamentul și care au îngrădit de popor, de Ziua Independenței, Piața Marii Adunări Naționale, acolo unde, în anii 1989-1991, ne-am proclamat dorul de libertate. „Fața umană” a instituțiilor moldovene s-a vădit, convingător, și la vama Leușeni, unde regimul Plahotniuc – „prietenul” României – a înțeles să marcheze Centenarul Marii Uniri, blocând accesul unui grup de tineri care voiau să-și manifeste adeziunea la idealul național.
O independență umilită, încercuită, băgată în țarc, contemplată prin viziera unei căști de polițist.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
