La mijlocul lunii iulie, un cetățean HIV pozitiv din Uzbekistan, reprezentant al comunității LGBT, s-a adresat la Departamentului pentru Migrație din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din Moscova, solicitând azil în Rusia. În patrie, el poate fi condamnat pentru un termen de până la trei ani de privare de libertate, iar în Rusia relațiile homosexuale sunt decriminalizate.
Cu toate acestea, în timpul unei conversații cu el și cu avocatul său, o angajată a serviciului de migrație a dat de înțeles că nu simpatizează situația în care se află homosexualii. „Dacă ar fi fost voința mea, pe toți i-aș pune la perete”, afirmă ea într-o înregistrare audio disponibilă la redacție.
La un moment dat, angajata care, așa cum zice, este originară din Asia Centrală, și-a exprimat dezaprobarea față de orientarea sexuală a bărbatului în limba sa maternă: „Să-ți fie blestemat tatăl tău, canalie, mă înțelegi?!” Avocatul reclamantului a depus o plângere din numele unui grup de refugiați LGBT care solicită azil în Rusia.
Activiștii pentru drepturile omului atenționează că reprezentanții LGBT din Rusia au început tot mai des să solicite azil în Occident, după ce președintele Vladimir Putin a semnat în 2013 o lege care interzice „propagarea relațiilor sexuale netradiționale între minori”.
Numărul celor care fug în Rusia din țările în care relațiile homosexuale sunt interzise este extrem de mic. Fluxul a crescut puțin după Campionatul Mondial de Fotbal, care a avut loc în această vară, deoarece unii străini au venit în țară cu pașaport de microbist, iar apoi au depus o cerere pentru statut de refugiat, spune coordonatorul organizației de caritate „Asistență civică”, Varvara Tretiak.
Unii homosexuali care fug în Rusia – cum e și cetățeanul uzbec menționat mai sus – provin din republicile predominant musulmane postsovietice din Asia Centrală. În patrie, sunt amenințați de urmărire penală din cauza orientării lor sexuale.
De obicei, astfel de solicitanți se orientează, mai mult sau mai puțin, în realitățile din Rusia. Unii însă, de exemplu, din Africa, nu știu ce se întâmplă cu drepturile comunității LGBT în Rusia. Activiștii pentru drepturile omului și politicienii occidentali acuză Moscova de promovarea, în ultimii ani, a discriminării și a violenței față de minoritățile sexuale.
„Lor li se pare că în Rusia este la fel ca în Europa, că ei au ajuns într-un spațiu sigur. Și, bineînțeles, ei se dezamăgesc foarte mult deja la acea etapă când solicită azilul, pentru că se confruntă cu o homofobie pronunțată din partea angajaților care îi insultă”, a spus într-o convorbire telefonică cu corespondentul nostru Varvara Tretiak. Președintele rus Vladimir Putin și alți oficiali neagă orice discriminare a minorităților sexuale, afirmând că legea care interzice propaganda gay are drept scop numai protecția copiilor.
„Cât de bine a fost atunci când era Stalin”
Anton Rîjov, avocatul grupului „Stimul”, reprezintă interesele cetățeanului uzbec, pe care angajata Secției pentru Refugiați, Azil Temporar și Migranți din cadrul Serviciului pentru Migrație al Departamentului de Stat pentru Afacerile Interne din Moscova l-a numit „canalie”. Rîjov spune că el și colegii săi au decis să depună o plângere oficială la Ministerul Afacerilor Interne pentru a schimba „sistemul vicios” care se referă la cei ce caută refugiu sau acordarea statutului de refugiat.
„Am decis să încercăm să schimbăm abordarea generală a problemei: să nu pornim de la interesele anumitor persoane, ci să ne gândim mai mult la viitor, astfel încât atitudinea angajaților serviciilor de migrație să fie alta”, spune Rîjov. El a trimis deja o plângere din numele unui cetățean al Uzbekistanului, precum și din numele homosexualilor din Turkmenistan, Nigeria și Siria, care au solicitat statut de refugiat în Rusia.
În plângerea pe care am avut posibilitatea să o citim se afirmă că oficialii Ministerului de Interne care se ocupă de refugiați și de solicitanții de azil le creează diverse impedimente. În special, ei cer dovada faptului că solicitanții au fost gay la momentul depunerii cererii.
Rusia nu este singura țară care cere, în astfel de cazuri, dovezi de orientare sexuală. În special, autoritățile americane, de asemenea, solicită confirmarea, a declarat un reprezentant al ONG-ului din New York „Egalitatea imigrațională” Jackie Yodashkin. „Refugiaților din țările în care reprezentanții LGBT nu sunt în siguranță și unde ei se află în afara legii le este extrem de greu să ofere astfel de dovezi, pentru că ei se ascund și se află în permanentă frică pentru viața lor”, a remarcat ea.
Cu toate acestea, până la prezentarea dovezilor mai este mult, spune Anton Rîjov: „Potrivit legii, există garanții procedurale: orice persoană care a sosit în Rusia poate solicita statutul de refugiat, iar autoritățile trebuie să o accepte. Dar ei nici măcar nu-i primesc!”
În plângere, Rîjov îi acuză pe angajații serviciului de imigrare de „insultă și discriminare” față de clienții săi. Documentul conține mai multe afirmații ale unei angajte a serviciului de imigrare în adresa cetățeanului uzbec: în special, ea îi numește drept „infectați de SIDA” pe cei purtători de HIV și spune că „regretă că a fost inventat un tratament” pentru persoanele HIV pozitive. „Rușinea societății!”, exclamă angajata serviciului de imigrare într-o înregistrare care se află la dispoția REL/RL.
Drept răspuns la afirmația reclamantului că speră să se căsătorească cu partenerul său în Rusia, angajata serviciului de imigrare îi recomandă „să-și încerce norocul în Uzbekistan”. În luna mai, ministrul adjunct al justiției din Uzbekistan a declarat că apelurile din străinătate pentru respectarea drepturilor persoanelor LGBT vor fi ignorate.
Atunci când Rîjov și clientul său au remarcat că în Uzbekistan relațiile homosexuale reprezintă încă o infracțiune, angajata serviciului de imigrare a spus că ar fi bine să se întoarcă vremurile sovietice, când acestea au fost considerată o crimă: „Cât de bine a fost când era Stalin!”, a declarat ea.
Reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne din Rusia nu au putut încă să comenteze înregistrările audio cu afirmațiile angajatei serviciului de imigrare cu privire la cetățeanul uzbec și să răspundă la plângerea avocatului Anton Râjov. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Interne a confirmat că cererea a fost primită la 5 septembrie și transmisă serviciului de migrație.
„Nu e atât de rău ca în Camerun”
Thierry este un homosexual din Camerun și are aproape 30 de ani. Potrivit lui, el nu a știut despre înrăutățirea situației comunității LGBT din Rusia atunci când a decis să solicite statutul de refugiat. „Nu știam despre legea propagandei homosexuale. Am aflat despre ea când am ajuns în Rusia”, a spus Thierry într-un interviu la telefon. Cazul refugiatului camerunian este menționat și în plângerea lui Anton Rîjov.
Thierry a fost de acord să ofere un interviul doar cu condiția ca numele său de familie să nu fie menționat. A povestit că în Camerun el și partenerul său au fost supuși unor atacuri „fizice și verbale”. Tatăl și alte rude l-au bătut. „Mama a încercat să mă susțină și mi-a spus să părăsesc țara”, își amintește el.
Thierry a venit în Rusia la începutul anului 2018. Până atunci, timp de patru ani a încercat să părăsească Camerunul, unde a fost prevăzută o pedeapsă cu privarea de libertate până la cinci ani pentru relațiile homosexuale. Mai intai a plecat în Maroc, de unde a încercat să ajungă într-o barcă în Spania. Barca s-a răsturnat, dar el a fost salvat de o navă care trecea în apropiere. Un prieten din Maroc l-a sfătuit să meargă în Rusia.
„Cunoștea pe cineva care a putut trimite o invitație pentru viză. Slavă Domnului, el m-a ajutat și am obținut o viză. Dar prima dată nu aveam bani pentru un bilet de avion și viza a expirat... Apoi am primit pe cea de-a doua. Așa am ajuns în Rusia. Mă aflu aici deja timp de trei sau patru luni”, spune Thierry.
El a plecat din Camerun „din cauza violenței, pentru că homosexualii sunt hărțuiți acolo”: „Comunitatea LGBT nu este acceptată în Camerun. Se creează probleme, uneori chiar ne amenință cu moartea”. În Rusia, se simte „un pic mai sigur” decât în Camerun. „Nici în Rusia nu este acceptată comunitatea LGBT. Dar cel puțin în Moscova situația este mai bună decât în provincie. Reprezentanții LGBT se țin împreună. Am găsit un partener, așa că nu este atât de rău ca în Camerun”, povestește Thierry.
Un motiv pentru optimism?
Pentru reprezentanții LGBT, obținerea statutului de refugiat în Rusia este o sarcină foarte dificilă. În 2017, doar 598 de persoane au fost recunoscute ca refugiați. Este cea mai mică cifră din 2008.
Din cele 228 392 de persoane care au primit azil temporar în 2017, aproape 99% sunt imigranți din Ucraina. Ca urmare a confruntărilor dintre separatiștii susținuți de Moscova și armata ucraineană, din aprilie 2014, în Donbass au murit mai mult de 10300 de persoane.
Varvara Tretiak de la „Asistență civică” spune că organizația ei „nu cunoaște nici un caz de acordare a statutului de refugiat sau de azil temporar persoanelor care au afirmat că sunt persecutate în patrie din cauza orientării lor sexuale”. Referindu-se la cei șase solicitanți de azil LGBT din Rusia, Tretiak remarcă: „Este foarte interesant ce va spune de data aceasta serviciul de imigrare, de ce nici de data aceasta ei nu vor oferi acestor oameni statutul de refugiat”.
Cu toate acestea, cei care intenționează să obțină statutul de refugiat în Rusia nu își pierd speranța. Purtătorul de cuvânt al direcției ruse al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați, Anastasia Soltanovskaia, menționează că, deși statutul de refugiat, conform ministerului rus de interne, este oferit unui număr mic de reclamanți, există însă cazuri în care reprezentanții LGBT obțineau azil temporar.
* La realizarea acestui material au contribuit Golnaz Esfandiari, Merkhat Sharipzhanov, Sirojiddin Tolibov.
(Traducere: Ivan Pilkin)
