Senatul României a sprijinit propunerea legislativă de revizuire a Constituției care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat și o femeie, dând undă verde unui referendum în această chestiune și aplicând o lovitură membrilor comunității LGBT care luptă pentru recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex.
Votul senatorilor în favoarea referendumului pentru familia tradițională (107 pentru, 13 împotrivă) a scos comunitatea LGBT în stradă. Este votul final care face ca referendumul, multă vreme amânat (unii spun din rațiuni politice), să devină realitate. Astfel, inițiativa pentru care Coaliției pentru familie organizația a depus în mai 2016 la parlament trei milioane de semnături urmează să fie supusă votului public pe șapte octombrie, după cum anunța Liviu Dragnea.
Coaliția pentru familie vrea ca articolul 48 să precizeze că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor,” făcând așadar imposibile familiile homosexuale. După votul senatorilor singură Curtea Constituțională ar mai putea, în următoarele cinci zile, să schimbe cursul acestei istorii. Însă e greu de crezut că o va face. Prilej de sărbătoare pentru liderii PSD care au anunțat deja că săptămâna viitoare vor discuta cum vor organiza campania de referendum. Un moment crucial, spune și Liviu Dragnea, iar unii comentatori sunt de părere că pentru el referendumul este o importantă etapă preliminară a campaniei electorale, PSD testându-și astfel bazinul electoral.
Organizația MozaiQ și-a chemat membrii și simpatizanții la fântâna arteziană de la Universitatea bucureșteană pentru protesta împotriva deciziei parlamentarilor și a transmite că odată ce încalci un drept le-ai încălcat de fapt pe toate. Este un spațiu simbolic unde au murit oameni pentru libertate și democrație îmi spune Victor, unul dintre cei peste o sută de protestatari. Democrația, susține el, nu poate invoca doar parțial drepturile omului și nici nu există derogări de la aplicarea drepturilor omului în numele unor tradiții. Însă după cum afirmă Oana, care este antropolog și participantă la protest, votul din parlament nu a constituit o surpriză. Nu era greu de presupus cum vor vota politicienii.
Și, cu siguranță, referendumul se va organiza și va fi un succes, îmi spune ea. Nouă nu ne rămâne decât să luptăm pe căi legale până la capăt. Referendumul, îmi spune și Mihnea, este inutil. Ilegal și inutil. Europa este bântuită de stafii totalitare de extremă dreapta și cumva România nu putea face excepție, e de părere și Vlad Viski, director executiv și purtător de cuvânt al organizației. Să ne amintim că, până acum treizeci de ani membrii comunității noastre făceau ani grei de pușcărie pentru ceea ce erau, adaugă el.
Referendumul ne întoarce înapoi, în acele vremuri. Drepturile nu vin de la sine ci se câștigă în stradă. Mihnea, unul dintre liderii organizației, spune că de la părinții săi heterosexuali a învățat că trebuie „să ne iubim și să luptăm pentru dragostea noastră.” E dragostea noastră, nu a lor, spune el. Poate de aceea insista ca o participantă să țină sus, la vedere, o pancartă pe care scria „Dragostea mai presus de dogmă.” Iar Veda Popovici, o altă participantă la miting, spune că statul nu va fi niciodată de partea comunității LGBT și că singurul mod de a lupta este de a coopera cu alte organizații. În viziunea ei și a altor participanți la miting, acest referendum este doar o primă scenă dintr-o lungă dramă care, de ar fi să ia în serios declarațiile și obiectivele liderilor Coaliției pentru familiei, ar cuprinde interzicerea avorturilor, a divorțului și a relațiilor sexuale în afara căsătoriei.
Pe un banner de un negru funerar scria „Până nu sunt toți liberi suntem toți prizonieri” și din discursurile ținute de pe marginea artezianei printr-o stație de amplificare plină de paraziți și hachițe a rezultat că aceste vorbe nu sunt un joc de cuvinte. Cu toții spun că decizia Senatului adoptată cu o majoritate copleșitoare (doar senatorii USR au votat împotrivă) dovedește că România, deși condusă de o alianță de centru stânga, alunecă spre dreapta radicală și că odată încălcate drepturile unei minorități, nu va trece mult până ce vor fi impuse limite tuturor celorlalte minorități neagreate de partidele la putere.
Nu în ultimul rând referendumul este considerat o nouă expresie a cezaropapismului românesc. Biserica a susținut cu trup și suflet campania de semnături și referendumul iar reprezentanții LGBT cred că adversitatea față de comunitatea lor este întreținută și de poziția intransigentă a înaltului cler. Susținerea dată referendumului devine poate fără premeditare, un sprijin acordat PSD înainte de declanșarea luptei electorale care se va întinde tot anul viitor.
