Un funcționar public din orașul Rezina a stat timp de două săptămâni în arest preventiv în penitenciarul din oraș, după care alte 40 de zile s-a aflat în arest la domiciliu pentru un presupus fals premeditat în acte publice. Funcționarului i-a reușit să dovedească că nu a comis nicio abatere de la lege și că a fost întemnițat pe nedrept.
Este povestea lui Alexandru Răileanu, jurist în cadrul Oficiului cadastral Rezina, care, încearcă de mai mult de jumătate de an să-și reabiliteze numele și să-i tragă la răspundere pe cei ce se fac vinovați de suferințele la care a fost supus el, dar și familia sa.
„Am mers la poliție crezând că e ceva ordinar, dar în aceeași zi am fost arestat. A fost pornit dosar dosar penal. Trei zile am fost reținut, apoi am fost dus la Orhei, la judecată, unde a fost înaintată învinuirea; după care, împreună cu alte persoane, am fost plasat în penitenciarul nr. 17 din Rezina. Eu, ca registrator, nici nu am avut treabă cu acel contract. O colegă, tot registrator, cu nume de familie Răilean, eu sunt Răileanu, a înregistrat dreptul de proprietate asupra construcției, eu nici nu aveam legătură cu acel contract”.
După arest, Alexandru Răileanu a revenit la locul de muncă. A depus mai multe plângeri la Procuratură și la judecătorie, cerând tragerea la răspundere a polițiștilor, procurorilor și judecătorilor care au sancționat arestul, privându-l neîntemeiat de libertate, dar, deocamdată, spune el, primește doar răspunsuri formale de la autorități.
„Procuratura a recalificat ulterior infracțiunea din una care prevede arest în alta mai blândă, care nu prevede arest. Procurorii singuri au modificat. Atunci cum rămâne cu arestul, cu ținerea în penitenciar, încălcarea drepturilor mele? Familia mea a fost în stare de șoc. Mama mea nici până acuma nu și-a revenit”.
Într-un răspuns primit de la Procuratura Generală, funcționarul este informat, bunăoară, că: „Studiul materialelor cauzei atestă că... nu au fost stabilite elemente faptice și obiective care ar indica asupra cărorva ilegalități”.
Judecătorii ar satisface prea ușor cererile procurorilor de arestare a suspecților...
În ultimul an, zeci de avocați și reprezentanți ai organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului, au semnalat public aplicarea excesivă a arestului preventiv pe perioada efectuării acțiunilor de urmărire penală și de judecare a cauzelor în instanțe. Ei spun că judecătorii ar satisface prea ușor cererile procurorilor de arestare a suspecților, iar arestul preventiv echivalează cu torturarea acestora.
Juristul Ion Guzun de la Centrul de Resurse Juridice spune că acest fenomen se perpetuează, deoarece nu există sancționarea reală a persoanelor vinovate, iar prejudiciul, de cele mai multe ori, este achitat din bugetul public.
„Pe deoparte, există prezumția nevinovăției, iar pe de altă parte, persoana se află în detenție preventivă timp îndelungat, uneori, chiar neîntemeiat, ea e în detenție preventivă până când apelul ei va fi examinat de Curtea de Apel, apoi de Curtea Supremă de Justiție. Putem vorbi de un an, iar uneori chiar până la doi ani. Noi vorbim despre statutul incert al persoanei”.
Repararea prejudiciului moral și material cauzat persoanelor condamnate pe nedrept sau în urma unor erori judiciare intră în obligațiunea statului. Instituțiile statului, în special Ministerul Justiției, sunt în drept să inițieze acțiuni în regres pentru a trage la răspundere funcționarii care se fac vinovați de comiterea erorilor judiciare sau de alte acțiuni care au condus la condamnări pe nedrept a unor persoane.
Peste o treime din hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului împotriva Republicii Moldova vizează încălcarea procedurii de arest şi privarea neîntemeiată de libertate. Acest lucru plasează Republica Moldova în topul țărilor cu cel mai mare număr de arestări pe cap de locuitor. Până acum, Republica Moldova a achitat peste 220 mii de euro sub formă de despăgubiri în 33 de cazuri în care a fost sancționată pentru arest și condamnări neîntemeiate a persoanelor.
