De vorbă cu jurnalistul și analistul politic Grigori Volovoi, de la Bender, directorul portalului Dnestr TV și a postului de televiziune cu același nume.
Europa Liberă: Despre anul 2018 OSCE și alți mediatori în formatul 5+2 spun că a fost unul foarte productiv și sunt multe rezultate bune în relațiile dintre Chişinău și Tiraspol. Pe de altă parte, există și mulți critici a ceea ce s-a întâmplat, în particular experții moldoveni spun că Chişinăul a cedat Tiraspolului mai multe pârghii și atribute ale suveranității. Care credeți că sunt cele mai importante evenimente ale anului 2018?
Grigori Volovoi: „Criticilor despre care vorbiți le-aș recomanda să-și amintească despre vorba populară care spune că nu poți să primești ceva fără să oferi nimic în schimb. În orice situație procesul de negocieri presupune un compromis.
Dacă e să vorbim despre relația dintre Republica Moldova și Transnistria, putem spune că acum se observă o atragere foarte puternică a Transnistriei în câmpul legal al Republicii Moldova. Acest lucru nu este un secret și a început nu în 2018, ci mult mai devreme, atunci când pe teritoriul Transnistriei au apărut vameșii moldoveni. Acum acest lucru se amplifică și eliberarea de numere neutre împreună cu permisul de conducere moldovenesc și pașaportul tehnic cu revizia tehnică moldovenească confirmă încă o dată această tendință. Deja peste 3000 mașini circulă cu numere neutre și înțeleg că rândul este deja rezervat până la sfârșitul anului viitor.
În principiu, văd multe lucruri pozitive în aceste relații. Singura chestie este că nu trebuie să uităm care sunt cauzele care determină partea transnistreană să mearăg pe această cale. Iar principala cauză ține, în opinia mea, de componenta economică în primul rând. Ideea este că firma despre care astăzi nimeni nu se mai rușinează să spună că de facto conduce Transnistria, adică firma monopolist Sheriff, este interesată de extinderea activităților sale comerciale și de legitimizarea acestor activități. Și cred că situația legată de obținerea licenței de emisie pe teritoriul Republicii Moldova a InterDenstrCom este o dovadă în plus în acest sens.
Eu cred că anul 2019 va fi anul în care aceste tendințe se vor accentua. Deși există și unele simptome alarmante și acestea nu pot să nu deranjeze societatea transnistreană care are ca obiectiv alt vector de dezvoltare.”
Europa Liberă: Ce aveți în vedere atunci când vorbiți despre simptome îngrijorătoare?
Grigori Volovoi: „Acum la noi se observă o dezvoltare tot mai mare a așa-numitului vector pro-occidental. Și acest lucru poate fi înțeles – acolo unde se păstrează banii oamenilor de afaceri, acolo și este obiectivul lor principal și în direcția respectivă va fi și „comandată muzica”. ”
Europa Liberă: Vorbiți acum despre Transnistria? Este oarecum surprinzător, pentru că aici a existat mereu o orientare pro-rusească…
Grigori Volovoi: „E ca și cum Transnistria ar avea două învelișuri. La fel ca la boabele de cafea, unde primul strat e cofeină, iar mai jos e altceva – unul te energizează, iar altul te face să adormi. La fel e și cu Transnistria – stratul de la suprafață este vectorul pro-rusesc și despre asta vorbesc oficial toți, începând cu Vadim Krasnoselski – despre faptul că scopul nostru principal este independența și așa mai departe.
Însă forța principală care mișcă lucrurile este totuși vectorul pro-occidental, pentru că economia este legată de piața europeană, adică de Occident și multe lucruri acum sunt pro-occidentale, chiar și contactele cu diplomații occidentali sunt mai dese. În același spirit sunt și ultimele declarații ale Moldovei, ale Cristinei Lesnic, legate de faptul că procesele integraționiste în Republica Moldova vor avea loc deja și în plan politic și că un astfel de document se elaborează deja. Și, din câte înțeleg, aceste pachete de reglementare vor fi examinate fără a pune interesele Rusiei în prim-plan. Adică se poate spune că a apărut deja și o anumită respingere a vectorului estic chiar și în procesul de negocieri.”
Europa Liberă: Dle Volovoi, dar este puțin probabil ca Rusia să fie de acord să fie lăsată într-o parte în acest proces și să nu participe. Mai ales că de Republica Moldova și de problematica transnistreană se ocupă în Rusia un personaj atât de influent cum este Dmitri Kozak.
Grigori Volovoi: „Dar haideți să ne gândim – ce poate face Rusia dacă Tiraspolul va începe să joace după propriile lui reguli? Să închidă țeava de gaze? Puțin probabil. Are ea alte pârghii de influență? Practic nu are.
Adică în principiu Rusia acum mizează pe Chişinău și nu pe Tiraspol. Rusia acum urmărește să vadă cu ce se vor termina alegerile în Parlamentul moldovenesc fixate pentru luna februarie. De asta va depinde cum vor fi construite în perspectivă relațiile moldo-ruse și de asta va depinde și soluționarea problemei transnistrene.
Dar în general se poate spune că Tiraspolul acum nu duce o politică prea pro-rusească. Puteți să vedeți chiar și exemplul ultimului pachet de documente care a fost aprobat, despre care Vladimir Plahotniuc, liderul Partidului Democrat din Moldova, a declarat fără jenă că rușii nici nu au fost informați, a fost o surpriză pentru ei. La fel cum a fost și în cazul deschiderii podului de la Gura Bâcului și așa mai departe.
Adică pe cei care spun că „Chişinăul pierde multe” eu îi întreb: „Dar ce a câștigat în schimb Transnistria?”. Pentru că soluționarea chestiunii numerelor de înmatriculare este doar partea de la suprafață a aisbergului. Însă partea cea mai importantă a acestei probleme despre care Transnistria a vorbit de la bun început era acordarea de astfel de numere pentru așa-numitele TIR-uri, în așa fel încât transportatorii transnistreni să aibă posibilitatea de a transporta mărfuri la nivel internațional. Și această problemă nu a fost soluționată. Și nici nu va fi soluționată. Pentru că a început această intrare în câmpul legal al Republicii Moldova a transportului, așa că nu mai are sens – acum vor fi de facto numere moldovenești și chestiunea aceasta va muri cu încetul de la sine.
Adică reiese că Transnistria face cedări foarte importante, înțelegând că pe de o parte este Ucraina, care pune condiții foarte dure, iar pe de altă parte este Republica Moldova. Iar Rusia, apropo, vorbește mereu despre faptul că Republica Moldova trebuie să fie un stat unitar în frontierele din momentul destrămării URSS. Eu nu am auzit alte variante până acum din Rusia. Adică ei văd Transnistria în componența Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ați amintit de Ucraina. Ucraina a introdus în noiembrie legea marțială la frontiera cu regiunea transnistreană. Credeți că au avut raționamente să o facă? Și de ce Tiraspolul a reacționat atât de silențios și de calm la acest gest?
Grigori Volovoi: „Pentru că în principiu Tiraspolul nu are motive să reacționeze mai serios. Ucraina a introdus legea marțială în regiunile pe care le consideră cu un risc sporit. Dar este ilar ca Transnistria să fie considerată o zonă de potențial pericol pentru Ucraina. Eu cred că aici sunt mai mult raționamente politice pentru președintele Ucrainei Petro Poroșenko, care apropo a locuit și a învățat la Bender și care știe foarte bine ce „forță”, cu ghilimele de rigoare, reprezintă contingentul rusesc de aici.
În Transnistria armata rusească nu are avioane, nu are elicoptere, nu are niciun fel de armament serios pentru a putea face operațiuni ofensive. Adică e o prostie să te aștepți la o ofensivă împotriva Ucrainei din partea grupării militare rusești din Transnistria, în mod categoric.”
Europa Liberă: Ați mai amintit și un nume foarte interesant – Vladimir Plahotniuk. S-a vorbit mult pe parcursul acestui an despre rolul lui și a lui Victor Gușan, și despre rolul înțelegerilor dintre cei doi oligarhi în acordurile la care s-a ajuns între Chişinău și Tiraspol. Credeți că există ceva adevăr în spatele acestor discuții?
Grigori Volovoi: „Da, eu cred că există circumstanțe reale. Eu în general consider că este o acțiune profund antistatală atunci când puterea în stat este acaparată de oligarhi. Și nu sunt cuvintele mele că Moldova este un stat capturat – sunt cuvintele unor europeni de rang înalt. Nu sunt cuvintele mele că Transnistria a fost de facto acaparată de Victor Gușan, conducătorul firmei Sheriff. Amintesc că Transnistria este republică prezidențială, spre deosebire de Republica Moldova, care este parlamentară. Adică președintele aici este figura-cheie. Însă la noi președintele Vadim Krasnoselski practic nu rezolvă problemele-cheie. Se creează impresia că primește niște indicații pe care apoi le execută.
Un exemplu concret – el declara recent că nu are sens să se întâlnească cu președintele Republicii Moldova Igor Dodon, pentru că agenda nu este stabilită și nu sunt chestiuni concrete de discutat, pentru că nu există pârghii concrete pentru realizarea deciziilor. Și nu trec nici două săptămâni și vedem anunțul oficial că va avea loc întâlnirea de la Bender, întâlnire care are deja și o agendă stabilită. Întrebarea este – cine este persoana care zice mai întâi „A” și apoi „B”, care zice mai întâi că-i alb și mai apoi că-i negru? E o situația cam confuză, de parcă ar fi o dublă conducere. Așa ceva nu poate exista într-un stat unde puterea este o verticală dură.
Așa că rolul oligarhilor în soluționarea problemelor a fost mereu discutabil în viziunea mea, m-am pronunțat întotdeauna împotrivă, din simplul motiv că oligarhii decid pe marginea unor proiecte de business, nu decid reieșind din interesele statului. Ei prin treburile statului își acoperă proiectele de business.”
Europa Liberă: Tiraspolul vorbește despre o creștere economică destul de mare în acest an – o creștere de 19 la sută, exporturile au crescut cu 30 la sută și, detaliu interesant, pe acest fundal exportul în Rusia a scăzut cu 2 la sută. De unde vine această anumită îmbunătățire a situației economice în Transnistria și în ce măsură aceasta este simțită de oamenii de rând?
Grigori Volovoi: „Pentru început trebuie să menționăm că statistica este o chestiune fină și șmecheră. Se pot face calculele în așa fel încât indicatorii să arate de parcă toată lumea s-ar scălda în ciocolată, dar în realitate toți să umble fără pantaloni. Mie mi se pare că statistica transnistreană trece acum exact printr-un astfel de moment.
Să ne amintim de exemplu de programul de creare a locurilor de muncă, anunțat de Vadim Krasnoselski când candida la funcția de președinte – el promitea atunci că vor fi create 15 mii de locuri de muncă. Și acum ei încearcă să ne arate că aceste locuri de muncă sunt create, chiar în ritmuri accelerate. Dar de fapt dacă e să analizăm mai bine statistica se poate vedea că au fost create minus o mie și ceva de locuri de muncă. Deci, este vorba despre manipulări.
Ceea ce spuneți și Dvs. legat de importuri și exporturi, de creșterea industriei, pot spune și eu că da, cifrele arată că o creștere în ruble într-adevăr există. Dar dacă aceleași lucruri ar fi ilustrate în prețuri comparate, lucrurile ar sta cu totul diferit. De exemplu în 2017 cursul era 11 ruble și ceva. În 2018 cursul este de 16,30 ruble. Volumul creșterii industriale este de minim 30 la sută, dacă e să calculăm în ruble. Și care e diferența de curs? Cam tot pe acolo. Deci, eu nu cred în statistica noastră, pentru că această statistică ridică multe semne de întrebare. Iar date deschise la noi din păcate nu există, date care să poată fi studiate de jurnaliști, este foarte greu să obții acces la așa ceva.
În Transnistria acum este o situație foarte complicată. Sunt strânse șuruburile pe cât este posibil. Și oamenii nu trăiesc acea bucurie extatică pe care ar trebui să o aibă de la o viață mai bună. Eu știu că a scăzut foarte mult nivelul de trai, mai ales după schimbarea cursului dolarului. Acum la noi cresc tarifele la servicii, au fost anulate multe facilități, adică situația se înrăutățește continuu. În plus, au crescut prețurile la carburanți, deși firma monopolist furnizoare de produse petroliere nu plătește accize, spre deosebire de furnizorii moldoveni. Adică aici combustibilul ar trebui să fie considerabil mai ieftin decât în Republica Moldova. Iar scumpirea benzinei și motorinei produce imediat efect în lanț și duce la scumpirea produselor și serviciilor. Adică anul 2019 pentru transnistreni va fi unul în care viața se va scumpi.”
Europa Liberă: Ați amintit despre rolul jurnaliștilor. În acest sens anul 2018 nu a fost deloc unul foarte bun în regiunea transnistreană – a fost închis ziarul Profsoiuznîe Vesti, și asupra portalului Dnestr TV s-au exercitat presiuni. Cum stă regiunea transnistreană la capitolul libertatea cuvântului?
Grigori Volovoi: „Cu libertatea cuvântului la noi totul e în regulă – cuvinte avem, însă libertate nu prea. Se prezintă doar adevăruri parțiale despre evenimente, or asta nu mai este adevăr. De exemplu, se poate relata despre un eveniment, despre succesele puterii, dar nu veți găsi nicăieri în presa oficială nimic despre problemele cu care se confruntă această putere. Poate doar pe rețelele de socializare se poate citi despre probleme sau despre întrebările pe care le ridică anumite acțiuni ale executivului – acesta este singurul loc unde oamenii își pot spune of-ul. În altă parte nu se mai poate.
La noi au mai rămas independente practic doar ziarul Dobrîi Deni și portalul DnestrTV, care recent a fost amendat cu echivalentul a 3000 de dolari pentru un articol despre Banca centrală de la Tiraspol. Astfel se încearcă închiderea mass mediei independente, închiderea vocilor incomode.
Mai mult decât atât, înțelegând că nemulțumirea oamenilor crește, iar alegerile sunt nu foarte departe – deja mai mult de jumătate de mandat a trecut – acum în Transnistria se adoptă un șir de legi care vor reduce considerabil libertatea de expresie. Se adoptă legea cu privire la calomnie, care prevede răspundere penală mergând până la detenție și amenzi considerabile, foarte mari, pentru calomnia la adresa președintelui sau a funcționarilor. Înțelegeți ce înseamnă asta? Orice funcționar poate da în judecată cu orice ocazie, sub pretextul că a fost jignit sau calomniat.
Mai există și alte simptome îngrijorătoare, de exemplu legate de activitatea organizațiilor neguvernamentale care sunt finanțate din străinătate. Noi avem acum cazul Centrului Apriori, care a fost verificat de procuratură care a constatat că centrul trebuie să funcționeze ca agent străin, pe motiv că a oferit platforma sa pentru discutarea unor chestiuni cu rezonanță social-politică.
Adică la noi acum are loc un atac împotriva normelor democratice, atac care se vede cu ochiul liber. Activitatea jurnaliștilor în aceste condiții este tot mai dificilă și mai dificilă, iar accesul la informație lipsește de tot.”
Europa Liberă: Dle Volovoi, cum vedeți anul 2019 în sensul negocierilor politice, în sensul relațiilor dintre Chişinău și Tiraspol? Este foarte interesantă și soarta celor două mandate pe care noul sistem electoral mixt l-a prevăzut pentru Transnistria în parlamentul de la Chişinău.
Grigori Volovoi: „Este clar că procesele reintegraționiste vor continua. Orice ar spune cei de la Tiraspol despre independență și alte lucruri, se vede deja cu ochiul neînarmat că procesele reintegraționiste iau turații și nu mai pot fi evitate. Mai ales că și Igor Dodon, și actuala conducere a Republicii Moldova din Parlament înțeleg că Transnistria intră tot mai mult și mai mult în sfera de influență a Moldovei. Aici există înțelegere deplină între ei.
La ce ne putem aștepta în 2019? Desigur că la consolidarea procesului de negocieri. Eu mi-aș dori ca acesta să aibă loc cu participarea tuturor părților în formatul 5+2, iar aceste lucruri să fie înțelese nu doar la nivel de politicieni, dar și la nivelul oamenilor de rând. Pentru că oamenii de rând sunt rupți de procesul de negocieri și nu știu în ce direcție se mișcă acesta și cum evoluează lucrurile. Gândurile acestea despre reintegrare, pe care le formulez eu acum, la noi, în Transnistria, sunt percepute ca fiind destul de complicate și oamenii de aici au deja anumite stereotipuri formate. Vă amintiți ce vă spuneam despre faptul că Vadim Krasnoselski repetă adesea că noi suntem stat independent, că noi luptăm pentru a obține independența, că noi aspirăm să mergem către Rusia și așa mai departe. Iar pe de altă parte, la nivel mai jos lucrurile stau cu totul altfel.
Adică anul va fi unul complicat, va fi un an al încercărilor. Eu mi-aș dori ca Chişinăul să iasă demn din alegeri, să fie un Parlament pro-moldovenesc, care să se gândească la statalitatea Moldovei. Este un lucru de primă importanță pentru că Transnistria totuși până acum se teme de așa-numita unire, și cred că există și baze pentru această îngrijorare. Dar, în mare, cred că este un an al speranțelor pentru viitor.”
Europa Liberă: Dar despre cele două mandate se știe ceva? Ar fi trebuit să aibă loc deja unele pregătiri pentru înaintarea candidaturilor…
Grigori Volovoi: „În mod sigur există deja candidați care se gândesc că ar putea ocupa aceste două mandate. Din rândul transnistrenilor nu am auzit să existe candidaturi serioase – sunt unele zvonuri, însă lucruri concrete cred că vor apărea doar odată cu începerea campaniei electorale.
În principiu, doi oameni pentru Transnistria pentru actualul Parlament nu sunt suficienți pentru a-i reprezenta interesele. Și în general Parlamentul moldovenesc are nevoie de o reformare complexă – este nevoie de o reformă cu o reprezentare echitabilă și proporțională a Transnistriei, poate și a Găgăuziei, ca să fie cu adevărat un Parlament multinațional care să țină cont de interesele tuturor. Și atunci va fi posibil un compromis spre binele dezvoltării statalității Republicii Moldova.”
