O asociație de sondare a opiniei publice a dat publicității astăzi rezultatele unui sondaj care bucură Partidul Democrat de guvernământ înaintea parlamentarelor de pe 24 februarie. Sugerează un scor redus pentru rivalii de pe dreapta ai PD și îi prezic victorie partidului puterii în referendumul care o să aibă loc odată cu alegerile. Despre rolul, rostul și credibilitatea sondajelor în alegerile moldovene o discuţie cu sociologul Vitalie Sprânceană.
Europa Liberă: În ce măsură sondajele în campaniile electorale influențează opțiunile alegătorilor?
Vitalie Sprânceană: „Ele sunt făcute ca să influențeze opiniile și alegerile alegătorilor, dacă pot să zic așa. Deci, în mod clar sondajele în campanie sunt făcute ca să aibă efect asupra campaniei electorale.”
Europa Liberă: Dar au acest efect? Adică, omul uitându-se la rezultatele, la ratingurile partidelor, concurenților se conduce după ele sau nu neapărat?
Vitalie Sprânceană: „Îmi e foarte greu să răspund foarte concret la această întrebare din simplul motiv că noi nu prea cunoaștem nimic despre alegerile politice ale oamenilor și asta e cumva o situație problematică mai generală, care e foarte tristă. Pentru mine, cel puțin, asta-i cumva problema cu sondajele în campania electorală.
Ele nu sunt suplimentate, nu sunt dublate, nu sunt complementate de alte cercetări asupra convingerilor oamenilor, asupra motivelor din care ei aleg să sprijine un candidat sau altul, asupra alegerilor pe care le fac. Deci, din păcate, lipsesc total alte cercetări, care ar investiga inclusiv acest aspect despre care vorbim, despre dacă oamenii cu adevărat se conduc după sondaje. De exemplu, lipsesc interviurile, lipsesc etnografii, lipsesc cercetările calitative, care să arate de ce oamenii cred în niște lucruri, votează un lider pentru că e unul din sat, votează pentru că au o viziune ideologică, votează pentru că, pentru că, pentru că...
Și din toate instrumentele astea care sunt destul de problematice, noi avem unul care e cel mai problematic posibil și despre care discutăm permanent și acesta e instrumentul numit sondaj de opinie. El este problematic și din motivul că este probabil cel mai susceptibil de a fi utilizat politic, și el este utilizat politic.
Sondajul nu-i doar un instrument prin care sondezi ceva, dar e un fel de instrument...
Pentru mine ca sociolog, ce mi se pare mie problematic în aceste sondaje scoase unul după altul în campania electorală, și ele țin nu doar de campanie, țin de înseși viața noastră politică. De exemplu, sondajul care a ajuns să fie perceput într-un sens în discursul nostru politic, în viața noastră politică ca un fel de voce a poporului, deci sondajul nu-i doar un instrument prin care sondezi ceva, dar e un fel de instrument de reprezentare. Și-i foarte ironic, straniu și paradoxal, evident că, pe de o parte, poporul în sens de cetățeni nu participă la procesul decizional, marile decizii se iau peste ei, și noi avem cazuri foarte, foarte multe de legi care au fost luate pe ascuns, într-o lectură sau în două lecturi în timp de o ședință, fără consultații publice, atunci sondajele devin un fel de instrument, un fel de platformă prin care această voce a poporului este auzită, ea se face auzită. Evident în termenii pe care și-i dau partidele.
Și noi vedem, de exemplu, chiar reportaje am văzut deja de la lansarea sondajului de astăzi: „poporul sprijină referendumul”, „poporul sprijină altceva”. Deci, noi avem deja poporul, care e vocea câtorva respondenți acolo, deja e prezentat ca tot poporul, vocea poporului vorbește și-i prezentată ca un fel de instrument care pune presiune, un fel de aproape lege nescrisă că asta-i vocea poporului, vocea autentică a poporului. Or, asta e departe de a fi așa, pentru că de fiecare dată ne este prezentat numărul respondenților – o mie o sută și ceva și, mă rog, asta-i norma pentru ca un sondaj să fie reprezentativ.
ICeea ce nu ne relevă cei care fac sondajele este rata celor care răspund...
Iar ceea ce nu ne relevă cei care fac sondajele este rata celor care răspund, pentru că cei 1.159 nu sunt toți cei intervievați, ci sunt mai degrabă cei care au dorit să răspundă. În diverse țări rata celor care nu răspund este diferită. Eu nu am făcut prea multe sondaje în Moldova, deci nu pot să zic o rată foarte concretă. Din câte cunosc eu, rata celor care răspund e de la 10 până la 30 la sută. Deci, cel mult o treime din cei care sunt contactați să răspundă la sondaj prin telefon sau opriți în stradă sau în alte moduri în care se fac sondajele doar o treime cel mult răspund. Și în sensul acesta noi nu știm de ce ceilalți nu vor să răspundă, noi nu știm opinia celorlalți.
Noi avem un grup de oameni care sunt dispuși să vorbească și postulăm că asta e de fapt toată populația și e un exercițiu forțat, evident, pentru că în niciun caz opinia celor până la o treime nu poate fi reprezentativă și nu poate să acopere opinia celor care în general nu au dorit să răspundă din varii motive la întrebările sondajului și în sensul acesta e o altă mare, mare problemă cu sondajele.
Sondajele în campanie mie mi se par dublu periculoase...
Și un al treilea moment este că sondajul costă și noi vedem că sondajul e înregimentat în diverse lupte politice, sunt unii actori politici care își pot permite sondaje, sunt alții care nu-și pot permite sondaje și apar așa, în diverse feluri. Și în sensul acesta eu sunt foarte sceptic față de sondaje, dar nu față de sondaje ca instrument în sine, ci față de aceste momente tare complicate asociate cu sondajele, care fac să le privim cu ceva mai multă suspiciune, iar sondajele în campanie mie mi se par dublu periculoase; dublu periculoase pentru că în mod clar vor să influențeze alegerea alegătorului, pe de o parte; pe de altă parte, ca un efect secundar ele consolidează sau instituie un fel de agendă politică și o legitimează, adică ceea ce ziceam de efectul acesta, de pretenția lor de a fi vocea poporului. Adică în condițiile în care poporul este exclus de la procesul decizional, poporul are șansa de a vorbi prin sondaje, ceea ce e foarte puțin, ca și vorba.”
Europa Liberă: Dar credeți că ar fi o soluție bună interzicerea sondajelor în campania electorală?
Vitalie Sprânceană: „Eu sunt sceptic față de orice interzicere. Eu nu cred că interzicerile sunt un instrument eficient. Mă gândesc și din perspectiva asta a cercetării, pentru că o societate în alegeri este o societate în mișcare, este o societate dinamică, deci e clar că nu e o soluție interzicerea sondajelor. Mai degrabă complementarea sondajelor cu alte modalități de a cerceta societatea. Și aici avem, pe de o parte, sondajele acestea care costă zeci și zeci de mii de euro și care apar și cineva și le permite, pe de altă parte, avem subfinanțarea învățământului și cercetării academice, inclusiv în domeniul social. Și vorbim aici de sociologie, vorbim de antropologie știind că politice sunt subfinanțate, deci instituțiile de cercetare, Academia de Științe, alte instituții care fac cercetare sunt subfinanțate.
Evident, cunoștințele sau informațiile din sondaje ar trebui suplimentate de altă cercetare socială care la noi nu există, avem doar sondajele ca unică formă de cercetare și ca unică formă legitimă și atunci noi ajungem să zicem că sondajele înseamnă sociologie, sondajele înseamnă studierea opiniei publice și sondajele înseamnă studierea societății și facem celelalte gafe.
Vreau să fie finanțat la fel și sectorul de cercetare după cum este finanțat acest sector de sondaje publice...
Deci în sensul acesta vreau nu interdicții, ci suplimentarea cercetărilor, adică cât mai multă cercetare și vreau să fie finanțat la fel și sectorul de cercetare după cum este finanțat cumva acest sector de sondaje publice.”
Europa Liberă: De ce criterii trebuie să ținem cont iată atunci când se publică un sondaj și cum să citim datele, rezultatele acestuia?
Vitalie Sprânceană: „Bine, depinde de sondaj. Haideți să mă refer la sondajul care a fost lansat astăzi, care dincolo de toate conține în mod vădit niște încercări. Eu nu mă pot pronunța asupra cifrelor, pentru că nu avem acces la baza de date a cifrelor, deci baza aia de date primară, plus iarăși cum ziceam, e nevoie de ceva mai multă informație pe partea rata de non-răspunsuri etc., dar, de exemplu, întrebare din sondajul de astăzi: Cum considerați, ar trebui să existe o lege care ar obliga deputații care își părăsesc fracțiunea parlamentară să renunțe la propriul mandat? Ce e problematic la această întrebare este faptul că nu a existat până acum nicio discuție națională, publică, politică pe această temă. La fel nu este clar care e mecanismul.
Noi nu am discutat măcar zece feluri de a demite deputații, noi nu știm cum se poate întâmpla asta. Deci, în absența unei dezbateri, în absența unor mecanisme clare, pentru că nu orice mecanism de demitere a deputaților este acceptabil, evident, deci rostul acestei întrebări e să legitimeze un exercițiu pe care îl face un partid acum și acesta este referendumul acesta.
Dincolo de cifrele pe care le arată, eu văd un fel de a introduce pe agenda publică o temă partinică...
Și în sensul acesta, eu privesc dincolo de cifrele pe care le arată, eu văd un fel de agendă, de a institui, de a introduce pe agenda publică o temă partinică ca o temă legitimă, ca o temă publică, ca o temă care merită și ca o temă care e demnă să fie discutată. Și în sensul acesta, cum să le citim? Evident, cu multă, multă suspiciune. Pentru mine cumva sondajele au ca țintă nu cetățenii care s-au decis, ci acei care nu s-au decis, pentru că acei care s-au decis, ei știu pentru cine să voteze și votează din diverse convingeri, din diverse motive care-s deja decise, iar sondajele sunt orientate spre cei care încă nu știu și cei care s-ar putea gândi: „Ei dar aceștia nu au șanse, aceștia nu au șanse...” Deci, în sensul acesta le citim cu foarte multă atenție, suspiciune și eu le-aș ignora, pentru că ele nu zic nimic în principiu.”
Europa Liberă: Factorul comanditar. Trebuie să atragem atenție și la el? Influențează cumva rezultatele sondajelor cei care le comandă?
Vitalie Sprânceană: „N-aș vrea acum să fac acuzații, pentru că asemenea lucruri ar fi trebuit probate, dar, da, cred că trebuie să ne uităm și la cine „plătește muzica” și, evident, asta înseamnă că ar trebui să ne punem întrebări vizavi de corectitudinea datelor, vizavi de o tendință, fiindcă de foarte multe ori sensul unui sondaj nu-i neapărat de a crește spectaculos voturile cuiva, ci de a-l introduce, bunăoară, ca actor politic, de a institui, dacă pot să zic așa, agenda politică a acestui partid ca agendă publică. Deci sunt și alte efecte pe care le urmăresc sondajele. Eu cred că ar trebui să ne uităm și la comanditari, în general ar trebui să votăm nu după cum ne sugerează sondajele, asta-i o regulă cred că rezonabilă, ci după convingerile pe care le avem, să le citim platformele, să încercăm să discutăm cu ei... Pentru mine în campania electorală sondajele sunt dublu suspicioase, chiar până la inutile.”
Europa Liberă: Și ultima mea întrebare. Există percepția că sunt totuși sondaje care reflectă o oglindă fidelă a realității, numai că acelea nu sunt făcute publice. E vorba de sondajele interne ale partidelor. Admiteți acest lucru?
Vitalie Sprânceană: „Eu știu de existența lor, dar cât de fidel reflectă ele realitatea este altă chestie, pe care eu n-aș accentua-o prea mult. Faptul că ele sunt ascunse, asta nu le face adevărate. Dacă ele sunt ținute de cineva în secret, asta nu înseamnă neapărat că ele sunt făcute conform rigorilor și aici tot avem dreptul să menționăm că, chiar și atunci când sunt făcute conform tuturor rigorilor, sondajele sunt destul de problematice în sensul în care ele măsoară atitudinea, percepțiile unor grupuri care, după cum ziceam, nu știm cât sunt de reprezentative acele grupuri pentru un anumit moment.
Percepțiile se pot schimba aproape momentan. Se pot întâmpla evenimente majore care pot influența opiniile unor oameni. Eu sunt în general adeptul, pentru că, mă rog, asta înseamnă cercetare științifică, înseamnă că datele, rezultatele să fie prezentate public în așa fel, încât și alți cercetători să le poată accesa. Și de aceea, eu privesc cu tare multă suspiciune aceste sondaje ascunse sau interne, cum li se mai zice, pe care și le comandă cineva ca să vadă cum stau de fapt lucrurile în realitate, dar efectul secundar al existenței acestei diviziuni între sondajele publice care amăgesc și sondajele oarecum ascunse sau interne care spun adevărul îi de a dezvălui cumva, de a arăta că sondajelor publice chiar nu trebuie să le atragem prea mult atenție, fiindcă chiar și cei care le comandă își dau seama cumva de nerealitatea lor.”
