Așteptând limpezirile post-electorale în Moldova, am urmărit duminică alegerile prezidențiale din Ucraina vecină. Câștigătorul primului tur, așa cum se știe, este un actor comediant: Vladimir Zelenski – un populist care nu a participat la dezbateri electorale, ci și-a făcut campanie prin scheciuri și show-uri satirice. Adversarul său din finală va fi actualul președinte Petro Poroșenko.
A fost, așa cum s-a spus, un „vot antisistem” al electoratului ucrainean, săturat de corupție și jocuri politicianiste, care a preferat un nume nou în locul celor vechi, șifonate și compromise. Acest rezultat, anticipat în sondaje, deși nu la o diferență atât de mare (15%), i-a făcut pe unii să spună că Ucraina, aflată în plin război cu Rusia, și-a permis luxul de a trece măcar pentru 5 minute de la tragedie la comedie.
Nu știm ce deznodământ vor avea alegerile prezidențiale din Ucraina, urmează turul doi pe 21 aprilie, dar o schimbare de paradigmă în politica de la Kiev, una convenabilă Rusiei, ar crea mari probleme la Chișinău și complicații în întreaga regiune. Cu „prietenul” Poroșenko ne puteam permite să mimăm euro-integrarea, dar vom avea oare același apetit de manipulare dacă la Kiev se va instala o conducere mult mai conciliantă față de Moscova?
Până vom afla rezultatul alegerilor din Ucraina și vom putea evalua posibilele consecințe pentru Republica Moldova, urmărim mișcările de pe scena politică de la Chișinău, unde la mai mult de o lună de la scrutinul din 24 februarie au loc tatonări, se fac presupuneri în legătură cu o viitoare majoritate parlamentară.
Ceea ce vedem seamănă cu un război de uzură, cu o hărțuire a adversarului prin tergiversare și manevre ocolitoare. Blocul ACUM încearcă să spargă această lentoare mlăștinoasă și a apelat la deputații „care nu sunt controlați de regimul oligarhic” să vină la o discuție publică pe marginea pachetului de legi menit să scoată statul din captivitate. E o invitație directă, insolită, caracterizată de unii analiști și de Dodon drept o racolare de transfugi.
În legătură cu inițiativa Blocului ACUM există două întrebări. Prima: deputații din alte fracțiuni care vor ignora tradiționala disciplină de partid și vor asculta de glasul conștiinței, acceptând să-și exprime public convingerile, pot fi calificați „transfugi”? Din perspectiva Blocului ACUM, aceștia ar fi oameni de onești, lucizi, dedicați binelui public. A doua: crede cu adevărat Blocul ACUM că „sitele de cadre” la PD și la PSRM au avut „ochiuri” suficient de largi, încât să se strecoare prin ele și oameni de caracter?...
Partidul Democrat s-a grăbit să riposteze acestei inițiative transpartinice a Blocului ACUM, deoarece tocmai Vlad Plahotniuc e pus în discuție. Modul cum a ripostat este un fel de „acuzație în oglindă”, o tehnică mai nouă, care constă în a întoarce abil atacurile pe care le încasezi chiar împotriva sursei emitente, preluând, așa cum am mai spus-o, până și vocabularul adversarului. Astfel, când Opoziția anti-oligarhică vorbea despre binomul Plahotniuc-Dodon, holdingul oligarhului a marșat cu „binomul PAS-PPDA”, „binomul Maia Sandu - Andrei Năstase”, relativizând, banalizând aceste sintagme, sugerând false echivalențe între ele.
Democrații parcă ar vorbi – cum se spune în popor – de funie în casa spânzuratului...
De data aceasta, din prea multă iritare probabil, PD-ul a dat o replică dramatic-virulentă. Calificând drept „tentative de corupere și șantaj” invitația publică adresată de Blocul ACUM deputaților neșantajabili din Parlament, democrații parcă ar vorbi – cum se spune în popor – de funie în casa spânzuratului. Întrucât formațiunea dlui Plahotniuc tocmai prin asemenea practici ilegale s-a remarcat în precedenta legislatură: prin șantaj și corupere politică.
Ne aducem aminte că „majoritatea absolută”, înjghebată de PD în iarna anului 2016 cu parlamentari de la PCRM, PLDM și PL, nu a urmat deloc traseul unor discuții publice și transparente. Pur și simplu, indivizi sau grupuri întregi de deputați își descopereau peste noapte adeziunea la „valorile social-democrate și europene” și treceau la PD cu arme și bagaje.
Juristul Sergiu Litvinenco, parlamentar al Blocului ACUM, le-a dat celor de la PD o replică pe măsură: „Le promitem deputaților care vor veni la discuții că nu le transferăm bani pe card pentru prezență și, cu atât mai mult, că nu le vom deschide dosare!”
Cum se putea anticipa, nimeni de la PD și PSRM nu a venit, ieri, la discuțiile publice organizate de Blocul ACUM în incinta Parlamentului. S-au înfățișat, în schimb, „opozanții” din partidul „Șor”, supranumit mai nou „partidul Kroll”. Altfel spus, trimițând la discuția inițiată de Platforma DA și PAS pe cei din partidul „Șor” – figuranți de soi în raportul Kroll –, adversarii Blocului ACUM continuă să aplice amintita tactică a bagatelizării și relativizării propunerilor avansate de partidele anti-oligarhice.
Marina Tauber, cea care declară că face parte și ea din Opoziție și că vrea să discute pachetul anti-oligarhic cu „colegii din ACUM”, este doar o secvență din show-ul pe care partidul lui Shor este menit să-l joace pe scena politică: să șicaneze, să dea buzna, să submineze inițiativele anti-Plahotniuc. Shor și partidul său au exersat acest tip de diversiune în vară, când au sabotat protestele Opoziției pro-europene în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dar și cu alte ocazii.
Tot ieri a avut loc la președinție o întâlnire a PD-ului cu PSRM, la care Blocul ACUM a refuzat să participe. În schimb, atât Plahotniuc, cât și Greceanîi, după consultările organizate de Dodon, au sesizat convergențe în materie de politici sociale, chiar dacă în chestiuni politice partidele lor ar mai avea unele disjuncții. Urmează ca staff-urile celor două formațiuni să analizeze, să vadă dacă pot exista conexiuni în vederea unei guvernări pe care PD-ul și-o dorește „responsabilă, stabilă și eficientă”.
... Să formeze o coaliție, sub patronajul lui Dodon...
Să remarcam un detaliu care nu a scăpat și altor observatori: până acum nici PD și nici PSRM nu și-au adresat invitații pentru a crea o majoritate. Nu este consemnat nicăieri că democrații și socialiștii și-ar fi spus „NU” unei colaborări, dar au evitat să recunoască deschis că ar dori să formeze o coaliție, plasându-se strategic sub patronajul lui Dodon.
Trimițând invitații către blocul ACUM, cele două partide „pro-Moldova” au vrut să culeagă niște avantaje: PD-ul să rămână „pro-occidental”, iar PSRM-ul să rămână „anti-oligarhic”. Însă Blocul ACUM a declarat că nu se va alia cu aceste partide – cu PD, pentru că, în viziunea sa, formațiunea lui Plahotniuc reprezintă chintesența corupției, făcându-se vinovată de compromiterea relației Republicii Moldova cu instituțiile europene, iar cu socialiștii întrucât aceștia au ca obiectiv politic integrarea în uniunea eurasiatică, pe lângă duplicitatea lor în relația cu actualul regim.
Astfel că după ce au epuizat etapa obligatorie a curtării eșuate a Blocului ACUM, cele două partide înrudite, PD și PSRM, vor putea spune că pentru a evita alegerile anticipate au identificat o soluție de guvernare. Nu știm dacă va fi o alianță oficială, un guvern „tehnic” susținut de Parlament sau dacă un grup socialist disident nu va avea la un moment dat o „epifanie” și va îmbrățișa valorile… capitalismului de cumetrie, cum au pățit-o și alții, mai devreme. Vom afla în curând.
Până atunci, fiecare dintre actorii politici arată spre celălalt că se face vinovat de criza postelectorală, în timp ce Moldova se scufundă în depopulare și sărăcie.
* Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.
