În aprilie 2009 Rodion Burcă a participat la protestele anticomuniste fapt pentru care a fost arestat pe 9 aprilie. Un an mai târziu, în aprilie 2010, editura Prut Internațional îi publică memoriile care tratează perioada protestelor și a celor cinci zile aflate în arestul poliției. În 2011, memoriile sunt reeditate în Ploiești, sub același titlu, „Afară din Întuneric”.
Europa Liberă: O aniversare tristă – 10 ani de la protestele din 7 aprilie 2009. Mai interesează pe cineva ceea ce s-a întâmplat, e cunoscut adevărul despre ce a fost atunci?
Rodion Burcă: „E o aniversare dublu tristă. Tristă din cauza evenimentelor dramatice care au avut loc atunci și de două ori tristă din cauza nepăsării cu care a fost tratat evenimentul de-a lungul celor 10 ani, care se împlinesc acum. Și nu, nu mai interesează aproape pe nimeni – nici clasa politică, nici generațiile care sunt acum, generațiile de tineri. Cei care își aduc aminte sunt cei care au fost torturați și familiile lor.”
Europa Liberă: Eu îmi amintesc că ai fost la acele proteste din Piața Marii Adunări Naționale. Din câte știu, ai rămas cu un gust amar, ai avut și de pătimit de pe urma acelor evenimente.
O aniversare care nu mai interesează aproape pe nimeni...
Rodion Burcă: „Da, am fost arestat în data de 9 aprilie, am fost „condamnat” la cinci zile de arest, am fost bătut, mai mult psihologic am fost afectat, deoarece în cele cinci zile ni s-a spus că nu vom ieși niciodată de acolo, că vom fi uciși, că vom fi torturați, violați, iar dacă vom rămâne vii, vom face pușcărie de la șapte ani în sus. Deci, psihologic ne-au pus la pământ în doar câteva zile...”
Europa Liberă: Au vrut să bage frica în semenii voștri?
Rodion Burcă: „Și au băgat frica o perioadă, da, au băgat frica în noi și în special au vrut s-o bage în cei care nu au fost arestați, în toate acele mii de tineri care erau atunci la libertate și priveau cu frică la tot ce se întâmpla în instituțiile de drept.”
Manifestatiile anticomuniste de la Chisinau
Europa Liberă: Dar ai un răspuns la întrebarea: totuși, de ce acest comportament al forțelor de ordine?
Rodion Burcă: „Forțele de ordine s-au comportat așa, fiindcă așa li-i natura unor structuri de stat de sorginte sovietică, dar nu ei au fost principalii vinovați, ci regimul comunist, care le-a permis să se comporte ca o instituție sovietică. Ei încercau să inducă frica în societate și în special în tineri, care erau forța motorie a protestelor care îi puteau debarca pe ei.”
Forțele de ordine încercau să inducă frica în societate și în special în tineri...
Europa Liberă: Au fost intentate multe dosare, s-a vorbit despre „coridorul morții” din acele timpuri, unii tineri astăzi se regăsesc peste hotare și aproape că nu mai vor să-și amintească – mă refer la cei care au fost torturați în pereții instituțiilor de drept. Ce lecții, ce concluzii trebuie trase?
Rodion Burcă: „Au fost intentate procese, mai puțin de 20 de tineri au câștigat în cadrul acestor procese, aproape doar la CEDO s-a câștigat. Cei care au câștigat în țară, practic, au primit așa, un câștig mai mult moral decât au fost pedepsiți torționarii. Majoritatea tinerilor pe care îi cunosc eu, care am fost arestați atunci, care am primit tratament – mă refer la tratamentul pe care l-am primit în cadrul unei asociații obștești – deci, acolo am făcut cunoștință cu foarte mulți din tinerii care au avut de suferit. Majoritatea au plecat peste hotare.”
Europa Liberă: De ce trebuiau să plece peste hotare?
Rodion Burcă: „Pentru că speranța a fost cea care ne-a dus în centru, pe 7 aprilie, și spulberarea acestei speranțe după modul în care s-au comportat primele Alianțe pentru Integrare Europeană ne-a făcut sau i-a făcut pe majoritatea tinerilor să plece, să nu mai aștepte un viitor aici, în țară.”
Europa Liberă: Ești istoric de meserie...
Rodion Burcă: „De meserie poate nu, dar am făcut Facultatea de Istorie.”
Europa Liberă: Cum ai scrie această pagină, 7 aprilie 2009, pentru istorie?
Rodion Burcă: „Ca o lecție, pentru că avem foarte multe de învățat – în primul rând, de ce trebuie să ieșim la vot, de ce nu trebuie să lăsăm să câștige o forță retrogradă, cum ar fi Partidul Comuniștilor și alte forțe care au ieșit din cadrul acestei himere. Pe de altă parte, societatea trebuie să învețe, și în special tinerii, că nu există lideri politici 100% buni și obiectivi, că trebuie să votăm, dar nu trebuie să ne facem idoli din ei și trebuie să-i ținem sub control, trebuie să-i pedepsim pentru orice abatere, pentru fiecare abatere, fiindcă doar așa o să construim, o să însănătoșim clasa politică, dacă o să-i „vaccinăm” pentru fiecare greșeală pe care o fac.”
Europa Liberă: Mulți acreditau ideea că a fost furată speranța și, dacă se fură speranța, nu mai e loc pentru lucruri frumoase și bune, adică îți faci valiza și pleci. E soluția cea mai bună?
Rodion Burcă: „Nu e soluția cea mai bună pentru țară, dar e soluția cea mai bună personal pentru tine, eu trecând prin această experiență. Deci am plecat în Germania, unde mi-a fost foarte bine, de unde m-am întors cu greu în Republica Moldova. Și da, a fost o soluție bună pentru mine, deși nu m-am simțit 100% împlinit, uneori mă simțeam ca un transfug, ca un cineva care a dezertat, dar în momentul în care ai o familie, în momentul în care te gândești la o familie, te gândești mai departe decât în prezent, atunci îți dai seama că ai de ales între a face ceva pentru țară sau a face ceva pentru propria persoană și viitoarea ta familie. Și atunci, tinerii aleg familia și viitorul lor personal.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să-i judeci pe cei care au judecat pe nedrept acei tineri care au ieșit în Piață, te-ai răzbuna pe ei?
Am fost trădați și folosiți și de comuniști și trădați și folosiți și de cei în care ne-am pus speranța...
Rodion Burcă: „Nu atât pe ei, fiindcă au fost niște unelte care, la rândul lor, au fost folosite; poate aș încerca să mă răzbun pe clasa politică de atunci, inclusiv pe cei care erau modelul nostru atunci, idolii noștri, nu doar pe comuniști, fiindcă am fost trădați și folosiți și de comuniști și trădați și folosiți și de cei în care ne-am pus speranța că au să transforme Republica Moldova într-un stat european și că au să ne aducă viitorul aici, acasă. Cred că trebuie pedepsiți toți...”
Europa Liberă: Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, pe parcursul acestor 10 ani trecuți de la acele triste evenimente a ținut una și bună că a fost o lovitură de stat și că printre organizatori ar fi fost România. Ai meditat asupra acestei declarații pe care a făcut-o el?
Rodion Burcă: „Sigur, chiar din prima zi de după protest am încercat să-mi dau seama – am fost sau nu am fost unealta cuiva, am fost folosit în cadrul protestelor de către o forță sau alta? M-am gândit, am analizat și m-am analizat pe mine și prietenii mei de la facultate cu care am fost în centru atunci. Nici pe mine și nici pe ei nu i-a chemat cineva în centru, nimănui – nici mie și nici lor – nu ne-au fost puse bâte sau pietre în mână, noi am fost cei care chiar dacă am ajuns și la pietre, dar a fost ideea noastră, imboldul a fost al nostru, nu ne-a condus nimeni. Din acest considerent, cred că Voronin s-a folosit de acest eveniment ca să acuze forțele din opoziție de atunci și să acuze România. Nu cred că a fost un scenariu.”
Europa Liberă: Dar cum au nimerit provocatorii atunci în rândurile mulțimii pașnice?
Rodion Burcă: „Un răspuns clar nu am nici eu la această întrebare, pentru că de-a lungul timpului printre cei care au fost numiți provocatori, filmați, fotografiați am descoperit persoane pe care le cunosc și nu erau numaidecât tineri de filieră, ca să zic așa, pro-comunistă sau pro-rusă, erau băieți de-ai noștri care au înțeles protestul doar prin violență. Și la fel, a fost ideea lor să bată, să arunce, să distrugă, pentru că în modul acesta ei se puteau exprima anticomunism. Dar nu i-a pus nimeni nici pe ei să vină acolo mascați. Ei s-au mascat, ei au ieșit, ei au aruncat... A fost ideea lor, dar nu pot să vorbesc în numele tuturor celor care au fost numiți provocatori, nu pot să vorbesc în numele celor doi tineri care au arborat drapelul Uniunii Europene și al României pe Președinție. Nu știu cine a fost în spatele lor și dacă a fost cineva sau nu. Încă nu am și nu cred că cineva are o idee absolut obiectivă despre ce s-a întâmplat atunci.”
Europa Liberă: Visul tău a fost să scrii o carte.
Rodion Burcă: „Nu a fost un vis. Am înțeles că nu pot să tac după tot ce am văzut, mai ales în Izolatorul central. Trebuia să spun tot ce am văzut, trebuia să arăt lumii că, uitați-vă, în inima Europei, în secolul XXI încă se torturează ca acum 60 de ani în Uniunea Sovietică.”
Europa Liberă: Pe timpul lui Stalin.
Rodion Burcă: „Pe timpul lui Stalin, da. Și acesta a fost imboldul meu, care m-a făcut să scriu.”
Europa Liberă: Și cartea a apărut?
Rodion Burcă: „A fost editată în 2010, apoi în 2011 – reeditată la Ploiești. Așa, e o carte mică, dar în care am încercat să expun tot ce am văzut, inclusiv în ziua protestelor și până la eliberarea mea din izolator.”
Europa Liberă: Ar mai ieși tinerii la proteste asemănătoare? Proteste pașnice mă refer.
Tinerii nu mai cred în schimbare, nu mai au speranță...
Rodion Burcă: „Ați văzut foarte bine de-a lungul ultimilor ani că au fost organizate numeroase proteste. Tineri nu prea au ieșit, maximum o treime din toți participanții erau tineri. Deci, acesta-i răspunsul: tinerii nu mai cred în schimbare, nu mai au speranță și nu cred că ar mai ieși ei în număr mare să protesteze o zi întreagă pentru a cere schimbarea. Nu mai au speranță.”
Europa Liberă: Dar tot ei trebuie să-și decidă soarta?
Rodion Burcă: „Majoritatea își decid soarta plecând, tocmai pentru că au pierdut speranța. Atunci, în 2009, noi chiar aveam o serie de forțe politice, de partide politice și de lideri în care credeam cu adevărat, credeam că dacă ei vin, imediat încep să se schimbe lucrurile, imediat se începe lupta împotriva corupției, imediat se începe atragerea investițiilor, schimbarea întregului climat social-politic și economic din țară, dar acum nimeni nu mai crede în astfel de lideri, nimeni nu mai vede astfel de lideri, de asta tinerii...”
Europa Liberă: Dar de ce apar atât de greu acești lideri?
Rodion Burcă: „În primul rând, pentru că liderii sunt oameni, se nasc, cresc și trebuie să rămână în țară, dar majoritatea tinerilor se nasc, cresc în Moldova, sunt făuriți, se investește în ei, în educația lor și apoi tot acest bagaj de cunoștințe, de capital pleacă peste hotare. Deci, cum să apară lideri? Liderii sunt tinerii care sunt acum prin toată Europa și Canada, și America.”
Europa Liberă: Și de ce nu se întorc, așa precum ai făcut-o tu?
Liderii sunt tinerii care sunt acum prin toată Europa și Canada, și America...
Rodion Burcă: „Pentru că au descoperit că își pot aranja ușor, având capital, având capacități își pot crea o viață destul de frumoasă acolo și rapid.”
Europa Liberă: Și lasă palma asta de pământ, așa cum i se spune Republicii Moldova, în voia sorții?
Rodion Burcă: „Exact! Eu am un prieten, care a plecat și în doi ani a ajuns să-și pună pe picioare o firmă de mobilă în Statele Unite. Și acum e șef cu peste 20 de angajați. Și nu are de gând să se întoarcă în Republica Moldova. Și da, a fost și el la proteste și s-a implicat, a fost voluntar, a încercat să facă ceva pentru țară, dar la un moment dat a renunțat și a plecat. Și acum îi merge foarte bine în Statele Unite. Și nu vrea să se întoarcă.”
Europa Liberă: Dar dacă ar reveni majoritatea dintre ei, s-ar coagula o forță puternică, care totuși ar putea să facă ceva, să schimbe ceva?
Rodion Burcă: „Vorbim aici de sute de mii de tineri, persoane între 20 și 40 de ani. Dacă ar veni astăzi câteva sute de mii în țară, azi-mâine, normal că s-ar coagula o forță puternică și sănătoasă, dar frică mi-e că n-au să vină, n-o să vină nimeni sau foarte puțini.”
Europa Liberă: Și atunci domină indiferența?
Rodion Burcă: „Atunci deja domină indiferența.”
Europa Liberă: Ce vei face pe 7 aprilie?
Rodion Burcă: „Pe 7 aprilie am să ies în centru. Probabil, cineva încearcă să folosească imaginea evenimentului din 2009 și imaginea tinerilor care au avut de suferit la fel cum au folosit-o și alții, mai încearcă și alții acum s-o folosească, dar chiar și așa o să ies, o să-mi exprim, poate în tăcere, regretul și resentimentul, și amintirea față de acele evenimente și față de modul în care acele evenimente au fost tratate în zece ani.”
