În Ucraina, unde în 21 aprilie se va ţine turul doi al alegerilor prezidențiale, președintele Petro Poroșenko l-a aşteptat fără succes timp de o oră pe rivalul său, actorul de comedie Volodimir Zelenski, pe stadionul olimpic din Kiev unde îi propusese să se confrunte într-o dezbatere electorală. Zelenski nu s-a prezentat, spunând că acceptă să participe la o dezbatere împreună cu Poroșenko, tot pe stadionul olimpic, dar numai pe 19 aprilie. Despre particularităţile campaniei prezidenţiale ucrainene corespondenta noastră a discutat cu Artiom Filipenko, analist ucrainean de curând asociat Centrului naţional de studii strategice, un think tank apropiat de preşedinţia ucraineană.
Europa Liberă: Aţi numit „virtuală” actuala campanie prezidenţială ucraineană. Ce anume aţi avut în vedere?
Artiom Filipenko: „Felul cum se desfăşoară actuala campanie prezidenţială ucraineană demonstrează faptul că alegătorii nu sunt interesaţi de vreun candidat anume, de programul său electoral sau viziunea asupra viitorului Ucrainei, ci mai degrabă de imaginea acestora creată prin intermediul mass-media. Când spun acest lucru îl am în vedere în primul rând pe Volodimir Zelenski, practic învingătorul primului tur. Zelenski a fost în special asociat cu personajul său din filmul „Slujitorul poporului” - un învăţător pe nume Goloborotiko, devenit preşedinte şi care întruchipează un fel de ideal al ucrainenilor, întrucât merge la lucru cu bicicleta, urăşte birocraţia şi vrea să reformeze statul. Cu alte cuvinte, un personaj cumulativ pe care ar vrea să-l vadă alegătorul ucrainean în fruntea statului lui.
Numesc „virtuală” această campanie şi pentru că publicitatea electorală a fost prezentă mai ales pe Youtube, reţele sociale, în particular Facebook (dat fiind faptul că Ondoklassniki şi V kontakte sunt reţele interzise în Ucraina), iar acest fapt i-a permis lui Zelenski să câştige simpatia tineretului, întrucât tinerii în cea mai mare parte se află în internet, pe aceste reţele.
În fine, când se spune că Zelenski ar fi o apariţie absolut surprinzătoare şi imprevizibilă, nu e chiar aşa. Pentru că, în realitate, el a început să se pregătească de această campanie cu câţiva ani în urmă, prin turnarea acelui film - „Slujitorul poporului”, crearea propriei sale reţele de simpatizanţi etc., deci, ar fi incorect să credem că el a apărut spontan. E doar o percepţie, iar în realitate s-a lucrat destul de perseverent pentru crearea candidatului Zelenski. ”
Europa Liberă: Şi cine ar sta în spatele acestei acţiuni?
Artiom Filipenko: „Fără îndoială, e vorba despre oligarhul Igor Kolomoiski. În primul rând, el este proprietarul canalului televizat «1+1» care îşi umple majoritatea timpului de emisie cu produsele create de studioul «Cartierul 95» al lui Volodimir Zelenski.”
Europa Liberă: Vreţi să spuneţi că Kolomoiski a plănuit totul din timp, a produs acest film, a întreprins şi alte acţiuni pentru a-şi crea propriul candidat pe nume Zelenski? Asta vreţi să spuneţi?
Artiom Filipenko: „Anume asta cred. Pentru că acelaşi Kolomoiski nu l-a sprijinit doar pe Zelenski, ci şi pe Iulia Timoşenko. Deci, a mizat pe doi candidaţi şi în acest joc Iuliei Timoşenko pare să-i fi atribuit rolul de vârf de lance al criticilor la adresa lui Poroşenko. Zelenski nu prea s-a concentrat pe criticile puterii în exerciţiu. În schimb, de asta s-a ocupat foarte activ Timoşenko: ea a vorbit şi despre corupţie, şi despre tarife, ba chiar a promis reducerea lor. Deci, Timoşenko trebuia să surpe imaginea lui Poroşenko, iar în final i s-a rezervat totuşi un rol mai mic, de perdant.
În definitiv, eu cred că avem de-a face cu o strategie de lungă durată legată de faptul că interesele lui Kolomoiski au avut de suferit la un moment dat în urma contradicţiilor cu preşedintele Poroşenko. Pentru că în 2014, Kolomoiski a jucat un rol activ în rezistenţa împotriva agresiunii ruse, iar în schimb a cerut şi chiar a primit, probabil, anumite privilegii, anumite funcţii în structurile de stat - în particular omul lui a fost numit guvernator al regiunii Odesa - dar după ce interesele celor doi s-au despărţit, iar Poroşenko a ales calea expulzării lui Kolomoiski din politica activă. Eu cred că în acel moment Kolomoiski a şi pus la cale aceste planuri de răspuns.”
Europa Liberă: Dar de ce, din punctul dumneavoastră de vedere, o astfel de campanie virtuală, când oamenii votează pentru o persoană care nu şi-a prezentat nici echipa, nici partidul, nici viziunea, a avut totuşi succes? Şi ar fi fost la fel de bine primită această persoană dacă, de cealaltă parte, Poroşenko nu ar fi avut atât de mari restanţe în lupta cu corupţia şi realizarea promisiunilor făcute anterior?
Artiom Filipenko: „Răspunsul la această întrebare este legat de specificul electoratului ucrainean. Până la ora actuală, toţi preşedeinţii ucraineni, chiar şi cei care au acces la putere cu raitinguri foarte mari, practic doar timp de câteva luni şi-au pierdut în jumătate popularitatea. Poate este o particularitate a mentalităţii ucrainenilor…”
Europa Liberă: Dar poate că e altceva, poate e vorba despre prea mult populism în timpul campaniilor?
Artiom Filipenko: „Şi populismul, dar mai degrabă este vorba despre mentalitatea ucrainenilor: ei sunt capabili să se entuziasmeze foarte rapid, dar la fel de rapid să se dezamăgească.
Preşedinţii ucraineni sunt capabili să creeze prea mari aşteptări, care depăşesc cu mult posibilităţile lor reale...
Dar, în general, cred că aveţi dreptate: preşedinţii ucraineni sunt capabili să creeze prea mari aşteptări, care depăşesc cu mult posibilităţile lor reale. În această campanie anume, totuşi, este vorba şi despre un puternic vot protestatar. Pentru că preşedinţia Poroşenko este asociată cu momentul în care au crescut şi preţurile, şi tarifele, ceea ce a lovit substanţial asupra buzunarului cetăţeanului cu venituri medii, şi cursul valutei naţionale s-a prăbuşit… La fiecare din aceste aspecte există şi câte un contraargument, de exemplu creşterea tarifelor înseamnă în acelaşi timp şi înlăturarea schemelor corupţionale din sistemul energetic, dar cetăţeanul nu este interesat de asta şi reacţionează la ceea ce îi afectează viaţa în primul rând.”
Europa Liberă: Deşi alegerile sunt foarte aproape, înţeleg că în legătură cu Zelenski există mai multe necunoscute decât lucruri certe. Totuşi, poate fi numit el un actor „pro-rus”?
Artiom Filipenko: „Nu, nu în mod cert. Pentru că el nu are o retorică pro-rusă deschisă, deşi nu ştiu dacă el în general are vreo retorică, nici pro-occidentală, nici anti-occidentală. Ceea ce are, totuşi, e un pronunţat populism legat de lupta cu corupţia. Tema războiului în general nu-i este interesantă. Dacă la Poroşenko armata şi războiul sunt aspecte cheie, atunci pentru Zelenski războiul e pe planul doi, în schimb accentul lui cade pe problemele sociale, majorările salariale - adică chestiuni care în prezent preocupă mult mai mult ucraineanul de rând.”
Europa Liberă: 15 procente ale lui Poroşenko din turul întâi e cota ucrainenilor pentru care războiul a rămas important, pentru care contează separarea bisericii etc…?
Artiom Filipenko: „Da. Aceasta este proporţia ucrainenilor care sunt gata să reziste încă ceva timp, dacă vor avea garanţia că Rusia va fi îndepărtată pentru totdeauna din Ucraina.”
Europa Liberă: Cum vă imaginaţi totuşi o Ucraină condusă de Zelenski?
Odată cu venirea toamnei va sosi timpul în care Zelenski va trebui să răspundă pentru promisiunile lansate în campanie...
Artiom Filipenko: „Sincer, nu prea îmi imaginez. Pentru că, într-adevăr, nu cunoaştem aproape nimic despre acest candidat. Noi ştim doar cine stă în spatele lui. Şi mai ştim că tehnologiile utilizate în campania lui au un anumit succes. În rest, aceste alegeri sunt în prag de sezon estival, iar în Ucraina în asemenea perioade patimile politice se sting. De aceea, cel mai probabil, dacă câştigă, Zelenski se va ocupa întâi de toate de plasarea figurilor sale în poziţiile cheie. Apoi, toate eforturile vor fi orientate spre campania parlamentară, pentru că în Ucraina parlamentul formează guvernul, iar aceasta înseamnă că e nevoie de o majoritate. Sondajele arată deocamdată că partidul «Slujitorul Poporului» ar lua majoritatea – un partid absolut virtual, despre care nimeni nu ştie nimic, nici cine este în el, nici programul, deci un partid asociat doar cu filmul cu acelaşi nume… Deci, dacă Poroşenko pierde - dar acest lucru deocamdată nu este sigur, pentru că Poroşenko mai are şanse să-şi mobilizeze propriul electorat - dar dacă se întâmplă, atenţia va fi focusată pe parlamentare, iar odată cu venirea toamnei va sosi şi timpul în care Zelenski va trebui deja să răspundă pentru promisiunile lansate în campanie. Adică mai avem jumătate de an de incertitudine, în care nu vom vedea mari acţiuni politice, în schimb vom vedea mutări de cadre, care deja ne vor permite să judecăm ce ne aşteaptă în viitor.”
Europa Liberă: În ce sens?
Artiom Filipenko: „Zelenski se prezintă ca o figură politică total nouă. De aceea va fi interesant de văzut cine va fi în anturajul său. Cât de multe persoane din echipa lui Kolomoiski vor fi acolo, cât de multe - din fostul partid al Regiunilor, cât de mulţi transfugi. Deci, va fi un proces interesant, dar şi trist, pentru că Ucraina este într-o perioadă foarte complicată, în care o singură decizie incorectă poate să coste extrem de scump.”
(Traducere: Liliana Barbăroșie)
