„A avut loc o recrutare activă a tuturor celor care potențial au încălcat legea, care au venit la Moscova pentru a îndeplini o singură sarcină: să organizeze acțiuni bune pentru imagini în Occident, pentru rețelele de socializare și să arate, așa cum cred, că ei sunt puterea. Cu toate acestea, din cei 1074 de oameni arestați numai 150 și-au petrecut noaptea la secția de poliție, ceilalți au fost eliberați, multora dintre ei fără să li se întocmească protocoale administrative. Autoritățile s-au comportat corect la cel mai înalt nivel”.
Este ceea ce le-a spus telespectatorilor postului de televiziune Rossia 1, în seara de 28 iulie, prezentatorul Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai mass-media oficiale. Se întâmpla la numai o zi după suprimarea cu brutalitate, în centrul Moscovei, a primului protest organizat în sprijinul candidaților independenți. Monologul lui Soloviov, cu o durată de câteva minute, inclus atât chemări pentru urmărirea penală a opozanților, cât și un nou elogiu a cât de „puternice sunt autoritățile ruse”. Acest monolog a urmat după ce s-a discutat despre situația din Ucraina, timp de o oră și jumătate, și înainte ca să fie dezbătut, la fel de detaliat, subiectul legat de numirea noului premier britanic, Boris Johnson.
Așa a reacționat unul dintre principalele canale de televiziune ruse cu acoperire națională la evenimentul socio-politic numărul unu al săptămânii din capitala Rusiei. Nimic neobișnuit: telespectatorii canalelor TV centrale ruse s-au obișnuit cu faptul că moderatorii principalelor talk-show-uri politice acordă mai multă atenție situației din țara vecină decât celei din interiorul țării. În opinia veșnică a acestor moderatori, în Ucraina totul e groaznic și lucrurile se vor înrăutăți și mai mult, iar opoziția - dacă îi putem numi așa pe Ziuganov și Jirinovski - este prezentă la televiziunile centrale pe post de „cal de bătaie” (bine că nu în sensul direct, așa cum se întâmplă pe străzile Moscovei).
Aceasta e starea lucrurilor la principalele mass-media de stat din Rusia în vara anului 2019, în ajunul aniversării a
Actualul sistem de propagandă media este rezultatul unei evoluții îndelungate și s-a conturat treptat ...
20-a de la venirea efectivă la putere a lui Vladimir Putin. Actualul sistem de propagandă media este rezultatul unei evoluții îndelungate și s-a conturat treptat, spune expertul rus în domeniul media Vasili Gatov, fost adjunct al directorului general al agenției RIA Novosti, în prezent angajat al Universității din California de Sud. El a vorbit într-un interviu la Radio Svoboda despre modul în care a fost creat acest sistem și despre funcțiile sale în cadrul actualului regim politic.
„Piticuțul Zaches”
Radio Svoboda: Când a început Putin să acorde o atenție serioasă propagandei și a decis să-și subordoneze mass-media? Am auzit că s-a întâmplat la începutul anului 2000, după ce a privit și l-a înfuriat, potrivit zvonurilor, ediția intitulată Piticuțul Zaches a show-ului televizat de satiră „Păpușile”. Or, în realitate, a fost un proces treptat, fără să existe un scenariu premeditat?
Vasili Gatov: „Nu putem ști ce-i în capul lui. Dacă analizăm faptele pur și simplu, observăm cu ușurință că, imediat ce la sfârșitul anului 1999 - începutul lui 2000 postul de televiziune NTV a trecut la atacuri frontale fără scrupule la adresa lui Putin, consecințele nu s-au lăsat mult așteptate. În acest sens, putem spune, probabil, că emisiunea de satiră „Păpușile” a jucat un rol semnificativ în ceea ce a început să se întâmple cu mass-media ruse. Dar nu aș insista pe această idee.”
Ediția Piticuțul Zaches a emisiunii de satiră „Păpușile”, difuzată de canalul NTV la 23 ianuarie 2000:
Radio Svoboda: Am putea evidenția câteva etape ale modului în care puterea putinistă a lucrat cu spațiul informațional în ultimii 20 de ani? Cum a fost creat acest sistem?
Vasili Gatov: „Da, putem. Aș începe cu niște evenimente petrecute puțin mai devreme. Voi numi etapa „zero” perioada dintre alegerile prezidențiale din 1996 și până să apară Putin în calitate de succesor al lui Elțîn. În acest timp a avut loc o încorporare inversă a mass-media independente în structura statului. Se făcea inițial cu multă delicatețe. Administrația prezidențială își restabilea treptat influența asupra unor mass-media la modul general și asupra unor jurnaliști în mod particular. Mă refer la celebrele ședințe redacționale găzduite de Ciubais (Anatoli Ciubais a condus administrația prezidențială în anii 1996-1997, n.r.), apoi de Iumașev (Valentin Iumașev - ginerele lui Boris Elțin, șef de cabinet în anii 1997-1998, n.r.), ulterior de Gromov (Aleksei Gromov - secretar de presă al lui Vladimir Putin în perioada 2000-2008 n.r.).
Care era diferența dintre aceste „întâlniri” și, spre exemplu, briefing-urile de la Casa Albă din SUA? Ele se desfășurau după principiul „înțelegi ce vreau să spun”. Eu nu cred că a existat o rea-intenție în ceea ce privește subordonarea mass-media Kremlinului. Mai degrabă, a fost o tentativă de a-i face pe jurnaliști să țină cont în activitatea lor de interesele statului, așa cum le înțelegea Kremlinul la vremea aceea.
Un element psihologic de bază al acțiunilor autorităților la sfârșitul anilor 1990 era frica de tot felul de amenințări și dorința de a utiliza spațiul informațional pentru a preveni cumva aceste amenințări: conflicte ale diverselor grupuri politice și militare, de care puterea de atunci se temea foarte mult, și unele situații de politică externă, precum, de pildă, o posibilă implicare a Occidentului în soluționarea conflictelor din Transnistria și Abhazia. Aceasta a fost etapa zero.
Apoi a început etapa I-a, a cărei sarcină a fost să-l aleagă pe Putin în funcția de președinte, sarcină pe care Iumașev și, într-o măsură mai mică, Gromov au decis să o realizeze într-un mod puțin diferit, în comparație cu alegerea lui Elțîn pentru cel de-al doilea mandat în 1996.”
Radio Svoboda: Mai elegant?
Vasili Gatov: „Oricât ar părea de ciudat, dar mult mai cinstit, în sensul că nici măcar nu au încercat să construiască o „verticală” temporară, ci s-au bazat pe faptul că înseși mesajele transmise societății în legătură cu venirea lui Putin, însăși imaginea unui candidat tânăr, energic își vor face singure treaba.”
Radio Svoboda: „Stierlitz – președintele nostru”, așa cum titra presa atunci?
Vasili Gatov: „Da. Singurul efort major „nestandard” în domeniul informațional a fost implicarea, în procesul de promovare a lui Putin, a postului de televiziune Pervîi Kanal, ale cărui resurse au fost puse la dispoziția grupării Kremlinului de către Boris Berezovski.”
Radio Svoboda: Dar războiul informațional de la răscrucea anilor 1999-2000 a fost unul foarte dur. Discursurile înflăcărate ale jurnalistului Serghei Dorenko, toate poveștile spuse de pe ecrane despre intrigile lui Primakov noi le ținem minte...
Vasili Gatov: „Da, însă este vorba despre faptul că atunci nu au fost trimiși „comisari” la NTV sau RTR. Singurul instrument cu adevărat de luptă a fost Pervîi Kanal. În ceea ce privește RTR, condus atunci, de fapt, de Mihail Lesin, acest post TV promova o „politică de responsabilitate”. Acesta este un concept important în cadrul modelului mass-media putiniste și prevede că oamenilor nu trebuie să le explici încă odată ceea nu trebuie să facă. Ei și așa înțeleg.”
Un fragment din „Programul Serghei Dorenko” la Pervîi Kanal, 1999
„Redacția Nr. 6”
Radio Svoboda: Este ceea la ce s-a renunțat în perioada unui Putin „matur”, mai apropiat de prezent, în favoarea unor presiuni mai drastice?
Vasili Gatov: „Eu aș spune că această politică a suferit mutații și a căpătat o altă esență. Revenind la ceea spuneam anterior. În ceea ce privește NTV, în acel moment acestui canal i s-a permis să-și arate simpatiile față de oricine dorește (postul NTV al lui Vladimir Gusinski a fost, în perioada campaniilor electorale din 1999-2000, de partea adversarilor lui Vladimir Putin și a partidului său „Edinstvo”, n.r.). Pe fundalul celui de-al doilea război în Cecenia, căruia i s-a creat imaginea de „război drept”, eforturile depuse de mass-media Kremlinului au contribuit la alegerea lui Putin cu un rezultat bun.
Persoanele care l-au adus la putere au primit garanții de securitate pe termen lung. Cel puțin așa credeau ei atunci. Așa s-a încheiat prima etapă și a început cea de-a doua, mult mai puțin studiată. Din punct de vedere politic, ideea a constat în aceea că, după ce Putin a fost ales, s-au produs foarte multe schimbări. Nu mai era posibil să se bazeze pe mecanismele existente în perioada lui Elțîn, nu numai în domeniul mass-media. Între timp, a izbucnit conflictul cu Gusinski și a început operațiunea de preluare a NTV. Anume atunci apare un astfel de document precum „Redacția Nr.6”.”
Radio Svoboda: Un plan de acțiuni al administrației Putin care nu era oficial, care nu a fost aprobat de nimeni, dar despre care se presupune că a existat și care a ajuns în posesia mass-media?
Vasili Gatov: „Da, este un document care arată că cei din cercurile cu trecut cekist încă atunci s-au gândit cum să-i organizeze lui Putin administrația de stat astfel încât aceasta să pară din exterior suficient de decentă, iar pe interior, în Rusia, lucrurile se îndreptau spre crearea unei structuri politice mult mai rigide și controlate în comparație cu regimul șubred al lui Elțîn. Acesta trebuie perceput drept o ciornă, drept o linie de gândire.”
Radio Svoboda: Și ea a determinat conținutul a ceea ce dvs. numiți cea de-a doua etapă a creării sistemului Putin?
Sarcina principală a politicii statului în domeniul mass-media este cea de a-i ține din scurt pe toți...
Vasili Gatov: „Da, iar această etapă a fost foarte lungă. Ea a durat în jur de șase ani. Care era atitudinea acestei „linii de gândire” față de mass-media? „Redacția nr.6” cataloghează mass-media drept inamici și spune că majoritatea jurnaliștilor sunt motivați de variante interese private, care nu coincid cu interesele statului și securitatea națională etc. Prin urmare, sarcina principală a politicii statului în domeniul mass-media este cea de a-i ține din scurt pe toți cei care pot fi ținuți.
Orice jurnalist care abordează subiecte politice trebuie „scanat” prin metodele serviciilor speciale: datele lui de contact, familia, proprietatea și așa mai departe. Cei care nu se încadrau în noua situație subordonată trebuiau excluși din spațiul informațional. Acest proces s-a derulat cu viteze diferite între 2000 și 2007. Până la sfârșitul acestei perioade, Internetul a fost singurul segment în care Kremlinul nu doar că nu a putut dicta regulile jocului, dar nici nu le-a putut înțelege foarte bine.”
Radio Svoboda: Ce a urmat?
Cu cât mai bine controlezi agenda editorială, cu atât mai eficient se formează ceea ce numim noi astăzi „majoritate putinistă”...
Vasili Gatov: „În procesul de creare a acestui management media, managerii politici au descoperit următorul lucru: cu cât mai bine controlezi agenda editorială a principalelor trei canale de televiziune, a agențiilor de știri și întregului sistem media subordonat, cu atât mai eficient se formează ceea ce numim noi astăzi „majoritate putinistă”, adică o clasă socială stabilă reprezentată din peste 50% din populație care înclină să accepte această agendă virtuală formată pentru ea drept o stare reală a lucrurilor.
Responsabilitatea pentru înțelegerea modului în care se formează această clasă și cum să lucrezi cu ea revine, în primul rând, Fundației Opinia Publică (prescurtarea rusească FOM) și personal lui Aleksandr Oslon. În toți acești ani, ei au identificat tehnologiile corespunzătoare pentru studierea opiniei publice și ingineriei sociale care permit, pe de o parte, să vadă această clasă socială, iar pe de altă parte, să o mențină, să o extindă, să o consolideze, etc.”
Radio Svoboda: Aceasta este următoarea etapă?
Vasili Gatov: „Aceasta este cauza trecerii la cea de-a treia etapă, când puterea putinistă înțelege: iată, avem un instrument pentru gestionarea opiniei publice. Și nu este vorba despre FSB (Serviciul Federal de Securitate), nu este vorba despre persoanele numite în funcțiile de guvernatori de regiuni și reprezentanți împuterniciți, ci despre această mașinărie de formare a agendei.”
„Lanțul blestemat”
Radio Svoboda: Dvs. vreți să spuneți că, de-a lungul primelor aproape două mandate prezidențiale ale lui Putin, această putere nu știa cu adevărat cum funcționează tehnologiile de manipulare a opiniei publice?
Vasili Gatov: „Ea le testa. Persoanele care au purtat sau poartă epoleți KGB, cu experiența lor de viață sovietică, s-au obișnuit să citească printre rânduri și, la fel ca mulți alți oameni ex-sovietici, nu cred ceea ce li se spune. Prin urmare, da, pentru ei a fost oarecum surprinzător să înțeleagă cum funcționează totul. Nu voi da nume, dar spun lucruri pe care le-am aflat din discuțiile avute cu unii creatori ai acestui sistem în anii 2000.”
Radio Svoboda: Totul s-a dovedit a fi neașteptat de simplu pentru ei, mult mai simplu decât credeau?
S-a dovedit că nu este atât de ușor să menții în funcțiune această mașinărie...
Vasili Gatov: „Nu, nu a fost simplu, ci a fost mai dificil, deoarece s-a dovedit că nu este atât de ușor să menții în funcțiune această mașinărie. În ciuda unor preconcepții, mecanismul acesta nu a funcționat după principiul că în administrația prezidențială s-ar afla 20 de persoane care scriu temniki [listă de priorități impuse, n.r.] pentru jurnaliști. Au existat tentative, dar eșecul informațional în timpul războiului cu Georgia [din vara anului 2008, n.r.] a arătat că era nevoie de o structură mult mai complexă. Așa că lucrurile au evoluat în următorii ani până la izbucnirea conflictului ucrainean. Eu numesc asta începutul celei de-a treia etape.
De altfel, dacă acești demiurgi informaționali au avut iluzia că sunt în stare de orice, în iarna 2011-2012, când au avut loc protestele cu panglici albe, ei au înțeles că sunt în continuare utilizatori neîncrezuți de Internet, având în vedere nu numai funcția sa informațională, ci și cea organizațională. Mai mult, în mod neașteptat pentru cei din anturajul Kremlinului, o serie de instituții media au adoptat o atitudine profesionistă, nu neapărat de opoziție, ci profesionistă. Drept răspuns, a început vânătoarea de jurnaliști, „гребаная цепь" [în traducere, lanțul blestemat] care s-a încheiat, în cele din urmă, cu demiterea Svetlanei Mironiuk (redactor-șef al agenției RIA Novosti între 2006 și 2014 n.r.), desființarea RIA Novosti și trecerea în subordinea puterii a tuturor mass-media cu acoperire națională din Rusia.”
Radio Svoboda: Iar această situație a coincis cu izbucnirea conflictului ucrainean și trecerea la o nouă realitate politică?
Vasili Gatov: „Da. Din acest moment începe a patra etapă, care continuă și arată că există limite atât pentru tehnologiile subordonării informaționale, cât și pentru tehnologiile de rezistență la aceasta.
Radio Svoboda: Referitor la aceste limite, vrem să înțelegm care sunt ele. Există un meme despre „bătălia dintre frigider și televizor”, adică o confruntare între realitate și lumea virtuală a propagandei. Cine câștigă? Încrederea „majorității putiniste” - cea la care v-ați referit și care a crezut evident televizorului - poate fi zdruncinată? Scăderea popularității tătucului, partidului de guvernământ etc., se pare că asta se întâmplă în ultimii ani.
Vasili Gatov: „Eu nu am un răspuns clar la această întrebare, pentru că are legătură cu însăși natura regimului Putin. Acest regim în sine este unul relativ slab, în sensul că îi este frică de concurență în interiorul țării. Cu toate acestea, dispune de suficiente resurse pentru a menține controlul asupra mass-media. Orice sursă informațională de alternativă care există astăzi poate fi blocată în două minute de autoritățile ruse. Faptul că puterea nu recurge la asta denotă că ea este slabă: o dictatură puternică ar fi făcut-o demult și ar înceta să-și mai facă griji. Însă o putere slabă își simte limitele și preferă să recurgă la alte metode, inclusiv la cele bazate pe anumite efecte binecunoscute. De pildă, utilizarea la greu în ultimii 5-6 ani a conceptului de priming effect.”
Priming, framing și telespectatorul Putin
Vasili Gatov: „Priming effect constă în stimularea, în aducerea în atenția publicului a anumitor subiecte și interpretarea lor, atunci când formulezi o idee neobișnuită pentru tine. […] Într-o oarecare măsură este vorba despre o zombare. Crearea unei imagini de țară inamic pentru Ucraina, insuflarea ideii că Rusia se afla într-un cerc, inel de inamici etc. – totul e priming effect.
Mai există și conceptul de framing, atunci când nu încerc să vă induc o idee în mod direct, dar, folosind un anumit set specific de instrumente, vă oblig să vă amintiți că anume așa ați gândit odată sau, chipurile, așa gândeați. Conștiința noastră constă dintr-un flux de cadre (eng. frame – cadru n.r.), prezentări de cadre. De exemplu, frame-ul progresului constă în aceea că viitorul trebuie să fie mai bun decât trecutul, că viața trebuie să se îmbunătățească. Sau unele frame-uri despre structura limbii, datorită căreia putem înțelege semnificații ascunse, subtexte, ironii. Ori alte frame-uri culturale despre istoria națională. Utilizarea lor are efecte „incontestabile” și pe termen lung.”
Radio Svoboda: „Pe vremea lui Stalin era ordine”. Acesta este un frame? Este deseori utilizat în ultima vreme?
Încercări de a pescui în apele tulburi ale conștiinței publice frame-uri care să asigure stabilitatea puterii...
Vasili Gatov: „Parțial este un frame, dar nu funcționează foarte bine. Prea mulți oameni „nu țin minte așa” sau nu-și imaginează acele vremuri ca fiind așa. Cele mai eficiente sunt frame-urile, de exemplu, asociate cu imaginea unui inamic. Problema constă în aceea că lucrul cu frame-urile e o chestiune de durată. Framing-ul nu poate fi utilizat drept instrument pentru operativitate, în comparație cu priming-ul. Așadar, cea de-a patra etapă în crearea sistemului putinist de dirijare a mass-media constă anume din încercări de a pescui în apele tulburi ale conștiinței publice frame-uri care să asigure stabilitatea puterii: fie ortodoxia, fie imperialismul, fie Victoria…”
Radio Svoboda: Înseși autoritățile care recurg la aceste jocuri de priming-framing nu ajung să fie influențate și ele? Gleb Pavlovschi, care acum critică deja acțiunile Kremlinului și nu mai este, ca altă dată, parte a echipei, a scris, după o nouă ediție a „Liniei directe” cu Putin: „Mi-e frică. Avem un președinte-telespectator”. Așa este?
Vasile Gatov: „Da, desigur. Putin este parte componentă a publicului.”
Radio Svoboda: Cum așa? Dacă dvs. construiți ceva pentru altcineva, de regulă, vă separați de produsul dvs.
Vasili Gatov: „Acest lucru se face la un alt nivel.”
Radio Svoboda: Adică?
Vasili Gatov: „El are în anturajul său o mulțime de oameni care reprezintă diferite grupuri de interese. Toți aceștia, într-un fel sau altul, recurg la frame-urile de care dispune „Mihal Ivanîci” (potrivit zvonurilor, ar fi porecla sau numele de cod al lui Putin în cercul unora dintre prietenii și apropiații săi – n.r.), ca orice altă persoană.
Însuși Putin este pasionat de priming - bunăoară, să zicem, celebra expresie „ei nu sunt acolo” referitoare la militarii ruși în estul Ucrainei. Însă asemenea jocuri precum framing-ul se aplică și în raport cu Putin, dar se
Tot ceea ce cred, nu percep critic, nu încerc să verific. Așa se produce autoamăgirea președintelui-telespectator ...
pare că el le sesizează prost, ca orice persoană în vârstă. Este exact același mecanism datorită căruia se formează bule sociale sau bule de filtru: tot ceea ce cred, nu percep critic, nu încerc să verific. Așa se produce autoamăgirea președintelui-telespectator.”
În așteptarea fisurilor
Radio Svoboda: Dacă e să ne referim la persoanele din anturajul lui „Mihal Ivanîci”, care este situația lor? Multă vreme s-a vehiculat o astfel de teorie: chipurile, toate atacurile Kremlinului împotriva Occidentului sunt neserioase, pentru că elita rusă este legată de Occident: proprietăți imobiliare, bani, copii ... Cu toate acestea, au avut loc evenimentele din Crimeea, Donbas [Estul Ucrainei n.r.], s-au aplicat sancțiuni etc. Oare nu este efectul autoamăgirii întregii elite a lui Putin, care a început să acționeze contrar propriilor interese?
Vasili Gatov: „Ei bine, lucrurile sunt mai complicate în ceea ce privește interesele lor. O anumită parte din acești oameni, conducători ai sectoarelor economice cu venituri mari, înțeleg că, pe măsură ce se reduce atractivitatea investițională a Rusiei, puterea lor economică crește.”
Radio Svoboda: Scapă de concurenți?
Nu știm în ce măsură regimul Putin este legat de puterea sa personală și în ce măsură instituțiile statului se află în captivitatea unei singure structuri...
Vasili Gatov: „Da, pentru că ei pot cumpăra orice în Rusia, iar acea parte a elitei actuale - care gestionează sectoare ale economiei cu venituri mai mici și suferă de o lipsă de investiții din exterior - încearcă să-i explice lui Putin în ce constă pericolul izolării țării. Aceste două părți interdependente ale sistemului, chiar dacă luptă între ele, totuși coexistă. […] Dar lucrul cel mai important este modul în care se va produce o criză a sistemului. Se înțelege că acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, dar important este cum anume?! Nu știm în ce măsură regimul Putin este legat de puterea sa personală și în ce măsură instituțiile statului se află în captivitatea unei singure structuri - o vom numi, spre exemplu, FSB, deși, în realitate, această strucură e mult mai mare.”
Ambele ipoteze pot fi demonstrate, însă regimul în permanență balansează între cele două poluri și nu se hotărăște să devină nici dictatura Putin, nici puterea FSB-
Un regim cu un caracter duplicitar și slab pe interior are forța tactică și slăbiciunea strategică ...
ului, adică o oligarhie autoritară. Deși societatea civilă este foarte slabă, bolnavă și fragmentată, ea reușește, totuși, să obțină din când în când mici victorii, precum în cazul Golunov. Un regim cu un caracter duplicitar și slab pe interior are forța tactică și slăbiciunea strategică. Prin urmare, ne putem aștepta ca, în cazul aparției unor fisuri vizibile în interiorul regimului, asemenea fisuri să apară și în sistemul de propagandă.”
[Articol tradus și adaptat de Sergiu Culeac]
