În luna iulie anul acesta, Turcia recepționa primul lot de echipamente destinate fabricării sistemului de apărare anti-racheta S-400, de fabricaţie rusă. Contractul fusese semnat încă din 2017, iar această apropiere militară a Turciei de Rusia lui Putin a dus la mari tensiuni intre Ankara şi aliații occidentali din NATO, în special cu SUA.
Aliat capricios, inamic imposibil - așa definește Le Monde Diplomatique, revista lunară a stângii intelectuale franceze, relația Turciei cu NATO.
Revista analizează, în numărul său pentru luna octombrie, relațiile Turciei cu NATO şi Occidentul în general, dar mai ales UE şi SUA. În două mari articole, dintre care unul demontează fără complezență mitul unei rețele Fethullah Gülen compusă din inocenți, Le Monde Diplomatique prezintă ideologia antidemocratică, opacă, a acestei mișcări tentaculare reprimate de Erdogan.
Nu, scrie Le Monde Diplomatique, mișcarea Gülen nu este acel cult pietist și retras de care se folosește Erdogan pentru a reprima societatea civilă. Gülen a fost aliatul lui Erdogan si l-a însoțit în ascensiunea lui, ajutându-l să pună o botniță structurilor laice şi de tendință democratică ale statului kemalist.
Le Monde Diplomatique moderează de asemenea toate teoriile populare şi catastrofiste în legătură cu o posibilă retragere a Turciei din NATO, în urma apropierii sale recente de Rusia, ceea ce a stârnit iritare, atât în NATO, cât şi în cadrul Pentagonului.
E adevărat, de îndată ce Moscova i-a livrat lui Erdogan primele elemente ale rachetelor S-400, Turcia a fost exclusă din programul american al avioanelor de luptă F-35, piloții turci care se antrenau în SUA au fost trimiși acasă, iar Turcia nu mai poate cumpăra armament american. Dar Turcia are a doua armata din NATO, baza militară de la Incirlik adăpostește armament nuclear american, Turcia e singura țară musulmană din NATO și controlează trecerea strategica prin Bosfor spre Marea Neagră.
Le Monde Diplomatique scrie că fantasma ieșirii Turciei din NATO şi a unei alianțe cu Rusia nu are nicio bază reală: „Conceptul de alianță sau de parteneriat implică un număr de angajamente şi constrângeri politice reciproce, pe când relația ruso-turcă e pur pragmatică. Nu trebuie confundată cooperarea ideologică, politică şi economică, făcute necesare de contextul geopolitic, cu o apropiere strategică într-o logică de tratat şi nici nu trebuie uitată constanta reevaluare a intereselor fiecăruia din cei doi."
Turcia depinde la rândul ei de NATO, care îi oferă garanții de securitate, precum rachetele Pariot de la frontiera cu Siria și, deși Le Monde Diplomatique nu o amintește, nu trebuie uitate nici tensiunile reciproce în legătură, de pildă, cu persecuțiile prin care trece minoritatea tătară din Crimeea.
De altfel, în momentul în care Turcia primea echipamentul rusesc, anul acesta, secretarul general NATO Jens Stoltenberg a şi spus-o într-o conferință: „Rolul Turciei în NATO se situează dincolo de F-35 sau de S-400."
