Deși Codul Educației oferă părinților și comunităților mai multe oportunități de participare în viața școlii, ele încă nu sunt valorificate în deplină măsură. Doar 23 la sută din părinți spun că sunt consultați de către administrațiile școlare cu privire la nivelul de calificare a cadrelor didactice care le învață copiii. Iar fiecare al doilea părinte crede că propunerile și opiniile sale nu influențează deciziile pe care le ia conducerea școlii. Sunt doar câteva constatări ale unui sondaj realizat de CBS-AXA, la comanda Institutului de Politici Publice (IPP).
Sondajul scoate în evidenţă mai multe paradoxuri sau judecați divergente ale părinţilor despre studiile obținute de copiii lor și sistemul de învățământ în general. Bunăoară, 66 la sută dintre părinţi au o părere destul de bună despre învățământul din R. Moldova. Fiecare al doilea ar vrea însă să-şi trimită copilul la studii peste hotare. Aproape o jumătate din părinți consideră că elevii de astăzi sunt mai slab pregătiți decât cei din trecut, iar doi din trei părinţi afirmă că pentru a lua note bune un copil are nevoie şi de ore particulare contra cost.
Un alt exemplu – 60 la sută dintre părinți optează pentru studii superioare, chiar dacă o treime cred că diplomele de studiu nu mai au nici o valoare, remarcă Anatol Gremalschi, expert în educaţie de la IPP:
„După cum vedem, în opinia părinţilor există o confuzie mare – diplomele nu au valoare în general, dar mai bine e să le am.”
O altă confuzie e că deşi îşi doresc studii superioare pentru copii lor, majoritatea părinţilor dezaprobă curriculum şcolar pe motiv că ar fi prea încărcat, spune Gremalschi:
„Dacă nu înveţi bine în şcoală, cum ai să ai licenţă, master sau doctorat? Orarul trebuie să fie încărcat în măsura în care îţi asigură continuitatea studiilor. Ajungem la concluzia că mulţi părinţi nu înţeleg acest lucru.”
Întrebați despre obstacolele în asigurarea calităţii studiilor, fiecare al doilea respondent indică lipsa motivației de a învăța și subfinanțarea educației. Fiecare al treilea invocă programul prea încărcat, lipsa cadrelor didactice și lipsa motivației acestora.
Trebuie să facem educaţie parentală..
Şi doar fiecare al cincilea respondent îşi toarnă cenușă pe cap, considerând că neimplicarea părinților subminează calitatea studiilor, spune Anatol Gremalschi:
„Trebuie să pedagogizăm părinţii, să facem educaţie parentală. În general, dacă părintele nu îşi motivează copilul să înveţe, rolul şcolii va fi subestimat. Dacă acasă nu i s-a spus să învețe, oricât i se va spune la şcoală efectul va fi mic.”
Majoritatea părinţilor sunt mulţumiţi de condiţiile fizice şi dotarea şcolilor. De aici rezultă că metoda de colectare de fonduri informale ar fi nejustificată, spune expertul.
Sondajul relevă în general o ruptură între părerea părinţilor şi deciziile administraţiei şcolilor. Fiecare al doilea părinte afirmă că părerile sale sunt desconsiderate. Cel mai des, participarea părinților la administrarea instituțiilor de învățământ se rezumă la discutarea în cadrul adunărilor părintești a problemelor ce țin de drepturile și obligațiunile elevilor și părinților și ajutorul financiar pe care părinții trebuie să-l acorde școlii.
Mai puțin se discută despre disciplinele opționale și despre profilurile cercurilor școlare, combaterea corupției în învățământ, elaborarea și executarea bugetelor școlare. Şi practic nu se discută despre angajarea, promovarea, stimularea și sancționarea cadrelor didactice. Atitudinea administraţiilor locale faţă de instituţiile şcolare lasă şi ea de dorit. Doar într-o cincime din consiliile de administraţie ale şcolilor fac parte primari, spune Gremalschi:
„Restul primarilor nu prea consideră educaţia ca ceva important pentru a atrage voturi, pentru că dacă considerau că educaţia atrage voturi erau toţi aici. considerăm că trebuie să mobilizăm primăriile să se implice în viaţa şcolii.”
Atitudinea administraţiilor locale faţă de instituţiile şcolare lasă şi ea de dorit...
Deşi statisticile arată că a cincea parte dintre pedagogi au abandonat sistemul în ultimii șapte ani, problema deficitului de cadre didactice nu este discutată între administraţiile şcolilor şi reprezentanţii autorităţilor locale, la fel ca şi alte necesităţi ale şcolilor.
Concluzia generală a studiului este că oportunităţile oferite de noul Cod al Educației privind creșterea rolului părinților şi a comunităților locale în administrarea şcolilor nu sunt încă valorificate. Școlile mai rămân încă reticente față de eventualele participări ale părinților și comunităților în angajarea, evaluarea, promovarea și stimularea cadrelor didactice și a celor manageriale, în combaterea fenomenului plăților informale şi în lupta cu corupția în învățământ. Pe de altă parte, unii părinți nu prea sunt interesați să se implice în treburile şcolilor. Autorii studiului constată că asocierea părinților în organizații obștești ar putea contribui într-o măsură mult mai mare la promovarea intereselor lor legitime și la extinderea participării părinților în guvernarea instituțiilor de învățământ.
