Cristian Preda își declară pe site-ul ziare.com satisfacția că Președintele le-a retras decorațiile celor treisprezece demnitari care, între timp, au fost condamnați penal. Autorul se numără și el printre deținătorii de decorații acordate de instituția prezidențială, dar la un moment dat a fost chemat în fața Consiliului de Onoare al Ordinului „Steaua României”, la reclamația guvernului Mihai Tudose, „inspirat” de Viorica Dăncilă, pe atunci șefa delegației PSD din PE, și care a susținut că eurodeputatul Cristian Preda ar fi defăimat la Bruxelles executivul.
Cu ce s-a soldat audierea? Cu promisiunea unui verdict. În locul lui, de-abia a venit un telefon de la consilierul responsabil cu decorații, care i-a „șoptit”: „Nu v-o ridică”. Nici vorbă de vreo confirmare în scris a acestei decizii. Cristian Preda a povestit toate astea pentru a-i reaminti președintelui Iohannis că aceste Consilii de Onoare care funcționează pentru fiecare tip de decorație funcționează ilegal. Ele trebuie alese de către membrii ordinului respectiv, ceea ce nu s-a mai întâmplat, deși mandatele au expirat demult.
Magda Grădinaru scrie, de asemenea pe site-ul ziare.com: „Din seara celui de-al doilea tur de scrutin al prezidențialelor și până astăzi, Klaus Iohannis a intrat în pielea unui președinte altfel față de cel care a candidat pentru un nou mandat. Ce s-a întâmplat în răstimp?” A câștigat detașat alegerile – dar, se știe, și pentru că a avut contracandidați slab pregătiți. Are un guvern cu care poate colabora foarte bine. Da, dar aici, arată jurnalista, există un risc: guvernul Ludovic Orban poate fi perceput ca un guvern marionetă, care execută tot ce dorește președintele. La fel a fost cu guvernul democrat condus de Emil Boc și cel care a plătit până la urmă cu propria-i popularitate a fost președintele de atunci, Traian Băsescu.
Președintele Iohannis pare foarte atent la contextul preelectoral. Potrivit Magdei Grădinaru, chiar episodul cu invitarea, nu știe cum, la Cotroceni, de Ziua Națională a României, a fostului premier Adrian Năstase, ar fi fost folosită abil: nu s-a lămurit nici acum cum de a fost invitat Năstase, deși alți deținători ai ordinului nu, însă imediat s-a decretat retragerea decorațiilor pentru cei cu condamnări penale. „Klaus Iohannis devine, având toate condițiile create, un președinte activ, preocupat mai mult decât în primul mandat de felul în care istoria îl va consemna. Riscul stă însă în tușele care pot fi prea groase pentru un președinte, niciun derapaj nu e acceptabil doar pentru că ar putea servi, potențial, unui scop nobil” (cum ar fi înfrângerea PSD în alegerile locale și parlamentare).
În Observator cultural, Gabriel Andreescu constată că, în patru ani, președintele Iohannis a pierdut susținerea minorității maghiare. Dacă la primul mandat a fost votat de 80% dintre maghiari, acum aceștia au mers la vot în proporția cea mai mică din țară. Probabil, spune comentatorul, ințial au sperat că un președinte din rândul minorităților le va asculta doleanțele. Or, scrie Andreescu, „de la primul mandat al lui Ion Iliescu, nu există niciun alt președinte care să fi patronat un atac la drepturile minorităților deja câștigate”. Andreescu se referă la contestarea unor prevederi din vechiul cod administrativ, deja aplicate de mulți ani, și chiar la propunerea de a fi înăsprite condițiile în care minoritatea maghiară poate folosi limba maternă în instituțiile publice.
