Probabil că vestea cea mai proastă pentru democrați, săptămâna trecută, la caucusurile din Iowa a fost prezența la vot sub așteptări. Asta pentru că premiza lor e că stângă dorește mai mult decât orice să-l înlocuiască la Casă Albă pe Donald Trump, ori prezența la vot este principalul indicator cu privire la această premiza.
Să presupunem că pe fondul structurii complicate și dezorganizării, prezența la vot din Iowa nu este un indiciu suficient pentru a stabili că democrații sunt mai puțin pasionați decât se presupunea, când vine vorba de a-l îndepărta de la Casă Albă, în noiembrie, pe Donald Trump. Etapă de azi, din New Hampshire va confirmă sau infirma această ipoteza. Dar ceea ce pare să se întâmple este similar cu 2016, în anumite coordonate. Atunci, candidatul subestimat de analiștii politici, Donald Trump, s-a strecurat până în faza finală, datorită unei conjuncturi favorabile. Grupul de candidați republicani era numeros și ei au împărțit votul, în timp ce Trump a pornit cu o baza de sprijin solidă, care nu s-a erodat, până în momentul în care a devenit prea târziu să fie oprit. El a beneficiat firește și de statutul de vedetă media, care i-a permis acces nelimitat la presă, fără că aceasta să creadă, o bună perioadă, că Trump va ajunge să câștige nominalizarea. Ceea ce a fost mai puțin vizibil la Trump, în acea perioada, era extrem de sofisticată operațiune de pe mediile de socializare, mai ales după ce această s-a conectat la capabilități de micro-targhetare a alegătorilor.
Situația de la democrați, acum, are coordonate similare și câteva diferențe. Bernie Sanders, aflat la extremă stângă a Partidului Democrat – auto-intitulat socialist democratic – este cel cu o baza electorală solidă, de circa 25-30%, incluzând o mulțime de tineri. După ce a încheiat practic la egalitate în Iowa cu fostul primar Pete Buttigiec, Sanders conduce acum în sondaje în New Hampshire. Grupul democrat este încă numeros, având o facțiune moderată (Biden, Buttigiec, Klobuchar) și una de stânga (care-l include pe Sanders și senatoarea Elizabeth Warren). Între aceștia se duce bătălia, cu un altul – fostul primar de New York, Michael Bloomberg, care nu participa în primele faze, dar cheltuiește enorm, din bani proprii, organizându-se în statele următoare. Cât timp grupul rămâne numeros, Bernie Sanders ar putea urmă traiectoria lui Trump, cu o faza finală, în noiembrie, între două extreme ideologice. Trump și-ar putea dori o astfel de finală, pentru că republicanii se aliniază mai ușor în spatele liderului, decât democrații. Candidatul despre care se spunea că are șansele cele mai mari să-l bată pe Trump – fostul vice-președinte Biden – rol jucat în 2016 de Jeb Bush, pare, la fel că și Bush, lipsit de vigoare și nu inspiră entuziasm. Buttigiec care are avantajul tinereții este stopat de contra-argumentul lipsei de experiență și nu se bucură de sprijinul negrilor americani, un segment electoral reprezentativ. Din linia moderată, în ascensiune este senatoarea de Minnesota, Amy Klobuchar, dar dacă ascensiunea nu se materializează, singură speranța a moderaților rămâne campania neobișnuită a lui Bloomberg. Altfel, moderații vor avea misiunea problematica de a opta – cum au făcut republicanii in 2016 – pentru un candidat în care nu cred.
