Transmise de ani de zile ca o ștafetă a nepăsării, deseori, de la o guvernare la alta, acestea ar putea agrava criza cauzată de efectele pandemiei cu noul coronavirus. O convorbire la această temă - peste câteva minute – cu Viorel Chivriga, director de programe la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”.
Europa Liberă: Pentru început, dle Chivriga, există acum la nivelul decidenților politici o înțelegere a adevăratelor proporții ale secetei cu care se confruntă inclusiv Republica Moldova și a efectelor acesteia asupra sectorului agroindustrial?
Viorel Chivriga: „Eu cred că există. Ședințele care au loc acum arată că decidenții sunt în căutarea unor soluții pentru situația care este creată de natură în Republica Moldova. Referitor la soluții, este cu mult mai complicat decât pare la prima vedere. În primul rând, sunt o mulțime de probleme care nu au fost până acum nici analizate la modul cel mai serios, dar care nu au soluții de moment. Și aici eu aș spune că zăboveala decidenților care se schimbă de fiecare dată când se schimbă guvernul va aduce mari prejudicii în anul curent. Autoritățile ca și mulți operatori economici nu învață din lecțiile care au fost date de natură până acum. O situație de genul celei pe care o avem acum în Republica Moldova a fost și în anul 2003, când agricultorii au recoltat puțin mai mult de 100 de mii de tone de grâu, o cantitate de 10 ori mai mică decât o recoltă pe care noi o considerăm normală, chiar dacă nu este normală luând în considerare randamentul destul de redus în Republica Moldova.
În al doilea rând, pierderea la acest moment este irecuperabilă a sistemului de irigare din Republica Moldova, unde avem gafe în ceea ce privește organizarea agriculturii și, înainte de toate, a sectorului vegetal, deci lipsa fâșiilor forestiere, despădurirea masivă în Republica Moldova și, nu în ultimul rând, probleme mari cu rezervele de apă. Apa pe care o avem noi nu prea este bună pentru irigare, mai mult de 50 la sută din apă nu poate fi utilizată pentru irigarea culturilor agricole.
Și o altă problemă foarte mare la care nu văd cum o să găsească soluții acum, dar soluțiile sunt tare simple – lipsa asigurării masive a culturilor agricole și a animalelor, păsărilor de către agricultori.”
Europa Liberă: Haideți că le luăm pe rând pe toate, nu înainte însă de a preciza un lucru. V-ați exprimat îndoiala în privința asigurării alimentare a Republicii Moldova și asta pe fundalul unei retorici liniștitoare din partea autorităților. Ce acțiuni însă ar fi necesare în acest sens, astfel încât populația chiar să creadă în asigurări liniștitoare?
Cantitatea de cereale pe care o avem noi acum practic permite întreprinderilor de panificație să funcționeze încă luni bune.
Viorel Chivriga: „Dacă e vorba anume de securitatea alimentară, eu cred că e o problemă foarte mare și aici nu numai decidenții, dar și toată populația trebuie s-o privească la rece și să caute soluții. În primul rând, decizia de a restricționa exportul de cereale eu o consider acum ca una bună. Nu e o soluție similară cu cea pe care au găsit-o decidenții în 2004 când au aprobat Hotărârea de guvern 834 din 26 iulie care prevedea restricții la export sau livrări de grâu, de orz și meslin prin intermediul Bursei Universale de Mărfuri. Deci această decizie a fost una extraordinar de proastă, deoarece ea a fost luată după un an de secetă cu probleme foarte mari. Cantitatea de cereale pe care o avem noi acum practic permite întreprinderilor de panificație să funcționeze încă luni bune, dar și aici decidenții ar trebui să facă o inventariere foarte-foarte bună, și anume a stocurilor de cereale din țară.”
Europa Liberă: De fapt, de ce stocuri de produse cerealiere dispune Republica Moldova? Unde începe riscul în această privință?
Viorel Chivriga: „Riscul începe chiar în lunile de primăvară. Stocurile din Republica Moldova sunt mult mai mari decât consumul pe intern și o bună parte din cereale pleacă la export. În anul curent, mulți producători agricoli au ținut în stocuri cantități destul de mari de cereale pentru a le comercializa în perioada aprilie-mai, atunci când prețul la cereale saltă pe piețele internaționale și e perioada optimă anume pentru a goli hambarele, silozurile, că vine recolta din anul curent. Dar aici eu cred că acești producători agricoli au ratat niște venituri, nu e vorba de pierderi, dar au ratat niște venituri serioase.
Acum este foarte important ca întreprinderile de panificație să funcționeze. Referitor la prețuri, eu sunt foarte sceptic că prețurile vor fi stabile. Statul are două pârghii pentru a menține stabilitatea pe piață la produsele de panificație și la pâine. Deci, marile întreprinderi de la Bălți și de la Chișinău, dar sunt o mulțime de producători de pâine și produse de panificație de talie mică și ei vor înregistra unele costuri de producere cu mult mai mari, datorită prețurilor la cereale. Cantitatea de cereale în anul curent va fi una mică și importuri masive din statele din regiune care sunt state partenere ale Republicii Moldova și producătoare mari, de talie internațională a cerealelor, cum este Rusia, cum este Kazahstanul, cum este Ucraina, deja au introdus interdicții, nu restricții, ci interdicții la exportul de cereale. Și aici eu văd un risc destul de mare, dar nu trebuie să uităm că anul 2020 e un an cu tentă electorală și eu cred că conducerea țării va face tot posibilul, prin diferite metode – juste și mai puțin juste – pentru a menține sau pentru a realiza o stabilitate pe piață.”
Europa Liberă: Ați spus într-o emisiune, dle Chivriga, că exporturile cerealiere au fost sistate neoficial. Ce înseamnă, de fapt, acest lucru, mai ales că în spațiul public s-au exprimat deja îngrijorări privind intensificarea în condiții mai obscure, cum s-a spus, a exportărilor de grâne?
Viorel Chivriga: „Este foarte simplu. O tranzacție în comerțul internațional presupune și un set de acte care sunt solicitate la export sau la import. În cazul lipsei unui act, deja exportul sau importul devine imposibil. Și aici nu e vorba de o interdicție directă, dar sunt diferite metode prin care o tranzacție poate fi stopată, dar dacă vorbiți acum de unele zvonuri sau unele informații privitoare la realizarea de exporturi în perioada respectivă, eu cred că ele au dreptul să apară, dar e nevoie de o analiză foarte bună și intensificarea celor care fac asta sau care vor să facă. De fapt, în perioada respectivă și în cea următoare vor fi foarte multe speculații, trebuie să fim foarte atenți.
Încă un lucru care este destul de important, eu cred că un factor destabilizator de care nu avem nevoie este și măria sa panica. Și aici toți care au acces la mass-media, care au acces la informații trebuie să fie foarte vigilenți pentru a nu stârni panica ce poate să ne aducă prejudicii destul de serioase.”
Europa Liberă: Cât de mare totuși poate fi numărul proprietarilor funciari care se pot pomeni trași pe margine de problemele cu care se confruntă acum?
Viorel Chivriga: „Noi avem în Republica Moldova peste un milion de beneficiari sau proprietari de terenuri și suprafața este una destul de mare. Deci, suprafața terenurilor cu destinație agricolă este mai mare de două milioane, iar a celor arabile e puțin mai mare de un milion și 600 de mii de hectare. Suprafețele cu grâu de toamnă au ceva mai mult de 300 de mii de hectare.
În general, cerealele ocupă practic circa 60 la sută din terenurile arabile. Deci e o suprafață destul de mare, e un număr mai mare de proprietari de terenuri agricole, dar trebuie să ținem cont că cea mai mare parte a terenurilor agricole care sunt utilizate pentru creșterea cerealelor sunt arendate de întreprinderi mai mari.
Un număr mare de proprietari care nu-și prelucrează terenurile, dar care beneficiază de ceva din partea întreprinderilor corporative sau a unor lideri locali.
Aici e o problemă sistemică în agricultura Republicii Moldova, un număr mare de proprietari care nu-și prelucrează terenurile, dar care beneficiază de ceva din partea întreprinderilor corporative sau a unor lideri locali. Vor pătimi și primii, și cei din categoria a doua, deoarece primii vor rata unele venituri, unii dintre ei vor pierde destul de mult, dar pierd inevitabil și beneficiarii sau proprietarii terenurilor agricole care nu prelucrează terenurile.”
Europa Liberă: Ați vorbit de problema irigărilor. Există o întreagă controversă legată de înlesnirea de către autorități în aceste condiții de secetă majoră, accesul agricultorilor la apele de suprafață pentru irigare. Se vede în asta o parte a soluției, în timp ce mulți spun că agricultura s-ar putea pune deasupra mediului cu efecte deplorabile chiar pentru agricultură în viitor, irigarea din acumulările de apă mici ar dăuna dramatic solului, se spune. Cum vedeți Dvs. această situație? Nu cumva, se întreabă mulți, asta ar fi un fel de victorie a lui Pirus, adică o situație de câștig cu prea mari costuri în viitor?
Viorel Chivriga: „Eu cred că e chiar o victorie a lui Pirus. Ea nu ar fi existat dacă nu erau irosite anume activele în care se țineau sistemele de irigare din Republica Moldova. Suprafața totală acoperită de ape în Republica Moldova nu este mare, circa 80 de mii de hectare, partea care revine lacurilor, iazurilor e în jur de 40 de mii de hectare. Aici pot fi unele devieri de la aceste date, dar trebuie să înțelegem că există probleme destul de mari legate de calitatea apei și eu cred că aici ar trebui foarte mult să se gândească foarte mulți oameni din Republica Moldova și cei care au viză de reședință la Chișinău, dar și cei din satele din Republica Moldova.
Pe de altă parte, există niște probleme mari birocratice pentru cei care vor anume să creeze niște bazine acvatice sau care gestionează astfel de locații. E o problemă destul de mare pentru țară, deoarece bazinele acvatice ar putea să fie o soluție pentru foarte mulți oameni de la sate, anume pentru a colecta acele resurse care există, dar în același timp pentru a începe niște activități economice legate fie de turism sau de piscicultură, sunt diferite modalități de a face business la sat.
Însă una din cele mai mari probleme e viteza cu care se mișcă toți atunci când e vorba de restabilirea sistemului de irigare. Aș prezenta chiar și niște date. În Planul de acțiuni pentru realizarea strategiei de dezvoltare a agriculturii există o acțiune, mi se pare că destul de timidă anume ca planificare. Dacă în 2013 erau circa 21 de mii de hectare considerate reabilitate, atunci în 2017 se propunea o creștere cu 8.800 de hectare. E un pas de melc în direcția asta. În același timp, ținta pe care o aveau decidenții tot era una destul de mică, practic, o extindere a suprafețelor irigate cu cel puțin 2.000 de hectare anual. La suprafața de terenuri agricole pe care o avem noi, asta chiar e o nimica toată, dar aici trebuie de luat în calcul că sunt cheltuieli destul de mari la noi pentru a adapta tehnic agricultura în sensul restabilirii sistemului de irigare. E vorba și de ample acțiuni de educare a populației. Apa este o bogăție, așa cum este și solul, și ea trebuie să fie păstrată. De fapt, neavând apă, avem șanse de a pierde irecuperabil o bună parte din terenurile agricole. Pe de altă parte, calitatea apei e o problemă dintre cele mai dureroase pentru populație, pentru că în multe cazuri, în unele sate din Republica Moldova apa care este considerată potabilă, de fapt, în proporție de 90 la sută nu este potabilă, ea nu poate fi utilizată în consum.
E un cumul de probleme care ne oprește și revin anume la analiza situației. Să știți că sunt foarte mulți experți din afara țării care caută pe dibuite date referitoare la situația din Republica Moldova în domeniul irigării. De aici încep problemele.”
Europa Liberă: Ce înseamnă „caută pe dibuite”, dle Chivriga? Ce aveți în vedere?
Viorel Chivriga: „Nu sunt date exacte, nu sunt hărți digitale unde avem sisteme de irigare funcționale, nu sunt date exacte referitoare la investiții, nu sunt date referitoare la calitatea apei. Deci, chiar dacă ele există undeva, ele sunt dosite. Aici ar trebui să fie mai multă informație pentru a face o planificare pe termen mediu și pe termen lung și pentru accesarea unor fonduri din afară.
În același timp, e nevoie de un transfer puternic de experiență din statele care au soluționat problema legată anume de irigare.”
Europa Liberă: Și o altă problemă, dacă tot vorbim de probleme – asigurarea culturilor agricole. În general, asigurările în domeniul agroindustrial ar fi putut fi un fel de colac de salvare în aceste condiții?
Viorel Chivriga: „Asigurarea în agricultură e o barieră peste care trebuie să treacă toți moldovenii. E o metodă anume de a amortiza unele șocuri care pot avea loc în multe sectoare economice, inclusiv în agricultură. Și dacă vorbim anume de factorii de risc, ei sunt o mulțime în sectorul agricol, iar agricultorii ar putea în unii ani cu incidență a factorilor de risc să nu piardă, să suporte acești factori de risc având asigurate culturile agricole sau animalele, păsările sau albinele, deoarece factori sunt mulți. Sunt secetele, sunt temperaturile joase, sub limita biologică, diferite maladii pe care le avem practic în fiecare raion și în fiecare an. Deci, aici sunt riscuri care nu pot fi evitate.
Statul ar trebui să vină aici și cu niște măsuri mai restrictive atunci când finanțează un sector economic sau altul. Cei care au grijă de activitatea lor, ei trebuie să aibă acces înlesnit anume la finanțare; cei care nu au, nu iau o decizie corectă în acest sens, ei trebuie să fie învățați loial. Și eu cred că statul ar trebui să lucreze mult mai bine și cu companiile de asigurări din țară, deoarece agricultorii sunt puși în situația să asigure ori culturile agricole, ori animalele luând în considerare riscul posibil în anul curent, dar ar putea să fie doi sau trei factori de risc.
2% din suprafața terenurilor agricole sunt asigurate, e o nimica toată.
Și atunci, desigur că asigurarea devine un lux pentru mulți agricultori, dar nu-i salvează și nu-i salvează în primul rând de pierderile pe care le înregistrează. Eu cred că, până la urmă, dialogul dintre decidenți, companii și agricultori trebuie să fie unul mai intens și trebuie să fie redirecționat spre căutarea unor soluții cât mai bune pentru toate părțile și atunci vor fi făcuți pași mai rapizi în acest domeniu. Dacă analizăm situația din agricultură, 2% din suprafața terenurilor agricole sunt asigurate, e o nimica toată. Iar dacă mai privim și ceea ce avem în sectorul animalier, acolo chiar situația este dezolantă în asigurări.”
Europa Liberă: Și pe final, ca un fel de concluzie, dle Chivriga, ce face agricultura moldovenească mai vulnerabilă în fața unor astfel de crize, iată, secetă istorică, cum apreciază mulți, pandemia noului coronavirus ș.a.m.d. în comparație cu alte state, de exemplu?
Viorel Chivriga: „Eu cred că Republica Moldova întâmpină aceleași probleme pe care le au și statele vecine, situația e identică, ea poate fi văzută și în România, și în Ucraina. Și ei sunt în căutare de soluții, dar trebuie de luat în calcul că România e o țară care este cu mult mai avansată decât Republica Moldova. Pe partea ce ține de COVID, agricultura a avut un mare noroc că pandemia nu a apărut în lunile de vară sau în lunile de toamnă, atunci când avem produse perisabile, când există unele mișcări foarte rapide a resurselor umane în activitățile economice și când se accelerează comerțul internațional.
La momentul de față pierd sau înregistrează venituri mai mici numai cei care au producție perisabilă și care este produsă în sere.
Activitățile pe câmpuri nu au fost perturbate, aici agricultorii au făcut un pas destul de corect atunci când au stocat și produse de uz fitosanitar, și fertilizanți, și material semincer, au avut un acces mai bun la resursele energetice și aici eu văd și unele oportunități pentru unele sectoare. Ceea ce fac acum foarte mulți agricultori, comercianți utilizând comerțul online, eu cred că e un semnal pentru toți că e nevoie de digitalizat sectorul agricol, noi nu putem să rămânem în urmă de statele moderne.
Pe de altă parte, tehnologiile trebuie să ajungă foarte rapid la agricultori. Ele în mare măsură salvează chiar și în perioada de secetă, deoarece sunt tehnologii legate anume de prelucrarea solului, de utilizarea fertilizanților, a unor semințe care au niște calități în unele cazuri care ajută ca pierderile să fie mult mai mici, deci culturi sau soiuri rezistente la secetă. Aici vedeți că până la urmă chiar problemele sau problematica existentă dă niște soluții din mână în mână agricultorilor și ele trebuie să fie utilizate.”
