El avertiza că aceștia „își vor pierde business-ul dacă nu își schimbă atitudinea și nu livrează oamenilor informație”, cu precizarea că „finanțarea geopolitică” nu va mai fi o sursă durabilă. Comentariul a fost însoțit și de un link la petiția Centrului pentru Jurnalism Independent prin care autorităților li s-a cerut acces liber la informațiile de interes public.
Jurnaliștii din teritoriu spun că autoritățile locale preiau comportamentul celor de la centru, iar reporterilor de bună credință le este tot mai greu să-și facă onest meseria.
În relația cu presa, funcționarii publici din teritoriu, cum își identifică ei statutul, preiau maniera demnitarilor din capitală, constată redactorul-șef al ziarului Observatorul de Nord, de la Soroca, Victor Cobăsneanu. Municipiul Soroca este în carantină din 1 aprilie, iar din acel moment, jurnaliștii au avut acces „pe dibuite” la informații despre cazuri de îmbolnăvire simptomatică, decese sau despre disponibilitatea materialelor sanitare pentru medici.
Ai noștri au dat de înțeles că sunt mai breji ca alții și că totul este bine
Ferindu-se de presă, autoritățile locale fac, de fapt, un mare deserviciu propriilor cetățeni, cărora le oferit un tablou trunchiat despre starea de lucruri în țară, spune Victor Cobăsneanu: „Ei consideră că orice material cât de cât realist, care reflectă starea de lucruri din teritoriu, este un material critic la adresa lor, iar din aceste motive am fost deseori ignorați. La Soroca, ca și în alte raioane ale țării, ni se spunea că la spital există tot ce este necesar pentru a lupta cu epidemia, și nimeni nu a vrut la început să recunoască că starea de lucruri este altfel de cum ne-o desenează ei. Dacă SUA, Spania, Italia sau Franța, țări mult mai dezvoltate economic și cu o infrastructură net superioară Republicii Moldova, au declarat că se confruntă cu probleme, ai noștri au dat de înțeles că sunt mai breji ca alții și că totul este bine”.
Atunci când și-au asumat dreptul să dozeze informația, autoritățile s-au făcut a uita de transparență – constată jurnalistul Petru Garciu, de la Comrat, liber-profesionist ce colaborează cu publicația de limba rusă Newsmaker.md. El a ajuns la această concluzie după ce săptămâna trecută a devenit limpede că administrația din autonomia găgăuză planifică să cheltuie 35 de milioane de lei pentru a diminua consecințele provocate de COVID-19. Problema e că deși banii sunt publici, documentul care să explice cum anume vor fi cheltuiți aceștia a fost dosit de ochii presei.
Niciun document despre cum se cheltuie banii publici nu a fost prezentat presei
Informația a devenit publică doar după ce unul dintre deputații locali a plasat pe internet o copie a documentului, spune Petru Garciu: „Doar după asta cifrele au fost dezbătute în spațiul public, mulți le-au considerat exagerate și chiar au fost analizate în cadrul unei ședințe a Adunării Populare. O altă problemă pe care am observat-o aici, în sudul țării, e că nu toate deciziile Comisiei locale pentru situații excepționale sunt făcute publice. De exemplu, câți bani s-au cheltuit în lunile martie-aprilie pentru epidemia de COVID-19 am aflat doar recent și doar executivul local a fost chemat să dea explicații în fața deputaților Adunării Populare. Până atunci, niciun document despre cum se cheltuie banii publici nu a fost prezentat presei”.
În prezent, mai mult ca niciodată se face simțită prejudiciul unei prese împărțite pe criterii politice. La Orhei, o bună parte din instituțiile media locale este afiliată formațiunii „Șor” și pe acest motiv e favorizată când e vorba de furnizarea informației despre pandemie. Iar jurnaliștii cunoscuți pentru modul onest de a-și face meseria și care ar putea pune întrebări incomode autorităților locale sunt în minoritate, spune directoarea postului de radio „Orhei”, Tatiana Djamanov:„Dacă anterior eram izolați, acum cu atât mai mult. În plus, la noi pe vreme bună trebuia neapărat în formă scrisă să adresezi întrebări. Autoritățile aveau la dispoziție 15 zile pentru a răspunde, ei însă răspundeau nu mai devreme de 30 de zile, inclusiv la cele mai banale și de rutină întrebări. Acum, vă dați seama că dacă au triplat termenul pentru răspunsuri la cereri, nici nu are rost să punem întrebări”.
Jurnaliștii cu care am stat de vorbă susțin că guvernanții își dau cu stângul în dreptul atunci când ignoră dialogul transparent cu presa. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, plecând de la guvernare se conving cât de necesară este libertatea presei și accesul nestingherit și echitabil la mass media, mai ales la instituțiile subvenționate din bani publici.
