Ca un curent de societate, preocuparea pentru ecologia urbană a început în țările scandinave, deși unul din primele modele de sistematizare și triere a gunoaielor și deșeurilor domestice a fost cel lansat și aplecat sistematic în landul german Bavaria încă din anii 1980 și care purta simplu numele: „Das bessere Müllkonzept" ("Cel mai bun concept al gunoaielor").
Începând de atunci, pe când conceptul era încă nou, orășenii au fost învățați sistematic să trieze singuri înainte de a arunca, separând ceea ce este organic de sticlă, metal, plastic și hârtie.
Anii 1980-1990 au fost, așadar, anii de ferment peste tot. Până și în Bulgaria, primele mișcări de protest în stradă împotriva comunismului, înainte de 1989, au venit de la o mișcare ecologistă spontană a cetățenilor care protestau împotriva centralei nucleare de pe Dunăre, la Kozlodui. De acolo până la trierea deșeurilor domestice nu a mai fost decât un pas.
Pentru marile orașe, trierea și reciclarea gunoaielor este astăzi una din cele mai mari provocări logistice și administrative, dar și o industrie în sine.
În țările Europei occidentale, mai peste tot strângerea gunoaielor si deșeurilor le revine unor firme private, care au contracte cu primăriile, cu administrațiile. Acestea, la rândul lor, finanțează respectivele servicii prin impozite locale.
Accelerarea urbanizării și creșterea importanței populației orașelor, devenită majoritară, face însă ca gunoaiele să devină o problemă majoră la scară mondială. Idealul ar fi o colaborare perfectă, totală, între administrație și cetățeni. Aceștia din urmă ar trebui să încerce să producă cât mai puține gunoaie, evitând in special plasticul.
Autoritățile, la rândul lor, caută să meargă spre o cât mai mare eficacitate în tehnicile colectării și reciclării. În orașul ideal al viitorului, totul va fi reciclat, va fi spațiul urban cu «deșeuri zero» . Aceasta este ceea ce încearcă deja de aproape două decenii un oraș cum e San Francisco, în SUA. În tot orașul au fost instalate coșuri de culori diferite, în funcție de natura gunoiului care poate fi reciclat sau nu.
Desigur, administrațiile care trec la planuri atât de radicale trebuie să combine interdicțiile stricte cu stimulente fiscale. E vorba apoi de un întreg ansamblu socio-cultural care trebuie creat și menținut, începând cu școala, și in nici un caz de măsuri pur represive.
În Europa, unul din cele mai ecologice și funcționale orașe in acest domeniu este Ljubljana, capitala Sloveniei. În Ljubljana, primăria strânge deșeurile locuitorilor de la fiecare, din ușă în ușă. 60% din gunoaie sunt reciclate, un record in Europa. Locuitorii capitalei Sloveniei produc 110 kg de deșeuri pe an fiecare, față de 268 în 2004.
****
Deși organizațiile ecologiste vociferează cu disperare că R. Moldova se îneacă în deșeuri, gestionarea eficientă a acestora nu a figurat pe lista de priorități asumate de guvernările recente. Gunoiștile de la marginea localităților în loc de promisele platforme de sortare și reciclare sunt dovada cea mai elocventă a nepăsării impardonabile. Ecologiștii afirmă că deşi au fost adoptate strategii ajustate la standarde europene, punerea în aplicare a acestora întârzie. Nu există o abordare temeinică din partea autorităţilor pentru a asigura servicii eficiente de gestionare a gunoaielor.
Anual R. Moldova generează circa 4 milioane de tone de deșeuri, dintre care doar 600 de mii de tone sunt reutilizate. Lipsesc echipamente pentru colectarea şi transportarea deşeurilor, dar şi sisteme de reciclare. Deşeurile sunt stocate pe terenuri cu o suprafaţă de peste o mie de hectare ceea ce afectează suprafețele agricole învecinate și terenurile alocate pentru case de locuit. Peste 70 la sută din gunoiștile autorizate sunt în stare gravă de degradare. Iar numărul celor neautorizate creşte de la an la an, depăşind numărul celor autorizate. Mai mult de o treime din deșeuri le generează municipiul Chișinău. Autorităţile municipale au inițiat în urmă cu 15 ani procesul de sortare și reciclare a deșeurilor solide. Cu toate acestea gestionarea deşeurilor rămâne una defectuoasă, constata într-un recent studiu expertul Iulian Rusu de la Institutul de Politici şi Reforme Europene. Doar 40 la sută din deșeuri sunt sortate, iar marea majoritate nu sunt reciclate fiind depozitate la gunoiștea de la Țânțăreni. Potrivit expertului Iulian Rusu, tomberoanele separate pentru deşeurile care pot fi procesate, cum ar fi plasticul, sticla sau hârtia, nu acoperă întreg municipiul, iar sortarea gunoiului nu a devenit o obișnuință contrar eforturilor, i-adevărat cam timide, de școlarizare a oamenilor.
Potrivit unor estimări, actualmente deşeurile sunt sortate în doar 19 oraşe, în 10 dintre ele este colectat doar plasticul. Numai 30 la sută din populație are acces la evacuarea organizată a gunoiului.
La şapte ani de la aprobare, Strategia de gestionare a deşeurilor pentru anii 2013-2027 care prevede divizarea teritorială a ţării în 8 regiuni de management al deșeurilor rămâne în mare parte doar o listă de bune intenții, constată directoarea adjunctă a Centrul Național de Mediu, Iuliana Cantaragiu, fostă secretară de stat în domeniul mediului în Guvernul condus de Maia Sandu. Până în prezent s-au făcut studii de fezabilitate doar pentru trei regiuni de gestionare a deşeurilor şi unul pentru municipiul Chişinău, spune experta:
„Finanţarea poate fi alocată doar în urma finalizării acestor studii. De ce nu s-a continuat acest lucru? Fiind la un moment dat în istoria sa Ministerul Finanţelor care gestionează asistența externă a spus că deșeurile nu sunt o prioritate.”
Timp de patru ani R. Moldova a ignorat un credit în valoare de 100 de milioane de euro pentru aplicarea strategiei de gestionare a deșeurilor oferit de Banca Europeană pentru Investiții. Împrumutul a fost accesat abia anul trecut la limita termenului în care expira. Iuliana Cantaragiu precizează că acordul de finanţare încă urmează a fi ratificat de Parlament, între timp nu contenesc disputele la nivel local privind amplasarea platformelor de gestionare a deşeurilor.
În 2019, în pofida mai multor critici, Parlamentul a aprobat legea care permite incinerarea deșeurilor văzută de promotorii ei ca fiind o soluţie pentru R. Moldova din moment ce alternativele nu sunt puse în aplicare. La fel ca multe acte normative şi acesta rămâne deocamdată doar pe hârtie în lipsa infrastructurii necesare.
