Una din 10 persoane s-ar putea să fie deja infectată la nivel mondial, a spus recent un oficial al OMS. În Europa, doar patru sunt statele ce se mai află dincolo de pragul de criză. Iar în Chișinău, ultima știre e că nu mai sunt paturi în spitalele. Dăm cuvântul astăzi fostei ministre a sănătății, Ala Nemerenco:
Ala Nemerenco: „Pe mine mă îngrijorează faptul că autoritățile din Republica Moldova nu au fost capabile să creeze vara măcar o fereastră de respiro în toată această lungă perioadă de 7 luni, în care, de fapt, la noi lucrurile au mers din rău spre mai rău în comparație cu multe alte țări. Chiar dacă acum există în jur așa un presupus val doi, să nu uităm că toate aceste țări au avut și o perioadă de liniște în timpul verii. De fapt, mulți experți nu acceptă definiția de val doi din motivul că COVID-ul rămâne același, noi deja conviețuim cu el, iar răbufnirea lui în diferite țări este mai mult legată de eliminarea restricțiilor, fapt ce a dus la o oarecare relaxare a populației și virusul imediat a dat de știre.
Dacă mai luăm în calcul și faptul că, într-adevăr, toți au obosit, aceasta de asemenea a dus la creșterea gradului de nepăsare sau de o mai joasă estimare a riscului.
Este destul de important și faptul că deja s-a confirmat că COVID-19 se poate răspândi pe cale aerogenă, deși aceasta nu este o noutate în lumea medicală, așa se transmit multe alte infecții cunoscute, precum tuberculoza, rujeola, răceala, toate infecțiile respiratorii sezoniere, dar ceea ce este mai important și s-a demonstrat de către autoritățile de sănătate publică americane e că infectarea prin suprafețe contaminate nu e o formă comună de răspândire, deci rămâne cea aerogenă. Și de aici cel mai important este că soluția salvatoare împreună cu distanțarea socială rămâne masca, spălatul frecvent al mâinilor, evitarea spațiilor închise și aglomerației și, desigur, izolarea persoanelor bolnave care elimină virusul, dar rămân asimptomatice.”
Europa Liberă: Când auziți o informație de felul următor, ne îndreptăm spre o perioadă dificilă, un avertisment venind din partea OMS, Dvs. personal la ce vă gândiți? Ce dificultăți ar putea fi mai mari decât cele pe care deja le avem?
Nu numărul mare de îmbolnăviri este cel mai grav, dar este numărul mare de cazuri grave care fac o presiune mare pe spitale.
Ala Nemerenco: „Dificultățile de asemenea le-am văzut atunci când au existat aceste explozii în unele țări cu un număr foarte mare de îmbolnăviri. De fapt, nu numărul mare de îmbolnăviri este cel mai grav, dar este numărul mare de cazuri grave care fac o presiune mare pe spitale, cazurile care se finalizează cu decese și circulația liberă a virusului în comunitate, care duce la noi și noi îmbolnăviri. Deci, practic pot să cadă sisteme întregi de sănătate; ceva mai grav decât am văzut deja ne poate sugera ideea că ar putea să cadă sisteme întregi de sănătate, care nu ar mai putea face față, fiindcă noi până acum am văzut că scrâșnind, scârțâind sistemele s-au descurcat unde mai bine, unde mai rău, mă refer atunci când vine presiunea aceasta de pacienți la spitale. Când vorbim despre prevenirea maladiei, trebuie să recunoaștem că multe sisteme sanitare nu au făcut deloc față și de aici a venit presiunea pe spitale.”
Europa Liberă: Vorbeați la început despre o fereastră de oportunități care a existat și n-a fost folosită de autoritățile de la Chișinău. La ce exact vă refereați?
Ala Nemerenco: „Mă refeream la faptul că, dacă ați observat, în toate țările vara a fost un număr mic de înregistrări de noi îmbolnăviri, astfel sistemele au putut să se odihnească, să-și repare într-o oarecare măsură daunele, personalul medical a putut să-și ia un respiro, să mai meargă în concediu, fiindcă ei sunt pur și simplu epuizați totalmente. Deci în aceste țări din Europa, chiar dacă au acum o creștere, ei într-o oarecare măsură și-au mai reevaluat capacitățile, și-au fortificat posibilitățile, pe când noi mergem din rău în mai rău, este o epuizare constantă, permanentă care este destul de gravă pentru întreg sistemul și neapărat va avea un impact negativ nu doar asupra celor din sistemul de sănătate, ci și asupra celor care vor contacta cu acest sistem de sănătate, la pacienți mă refer.”
Europa Liberă: Și ultima știre din acest sistem, care a răzbătut după ședința de luni de la Primăria Chișinău, nu mai sunt locuri de spital în instituțiile din Chișinău. Dvs. cum vedeți lucrul acesta, s-a ajuns la un fel de cădere a sistemului?
Ala Nemerenco: „Da, s-a ajuns. Noi am ajuns la un număr prea înalt de cazuri grave și, în special, cazuri care vin deja la reanimare. Dacă comparăm cu ceea ce s-a întâmplat în iulie-august, acum numărul de pacienți în stare gravă este mai mare și, în general, am văzut că pe parcurs s-au tot creat paturi noi și noi pentru pacienții cu SARS. Deci, ultima știre actualizată a ministerului, pare-mi-se au promis că vor lărgi posibilitățile spitalicești undeva la nivel național cu 300 de paturi noi, care vor fi organizate în cadrul spitalelor existente, adică vor fi închise unele secții, ele se vor reorganiza, readapta sub COVID și de fapt acesta este un indicator foarte prost, care demonstrează că, deși autoritățile au încercat într-un fel să evite presiunea pe spitale, de fapt tot ce au făcut este că au pus o presiune foarte mare pe spitale în toate aceste luni, fiindcă să nu uităm că un număr mare de paturi înseamnă, în primul rând, resurse foarte mari. Aceasta înseamnă personal medical, după aceasta echipament și, nu în ultimul rând, resurse financiare pentru a întreține toate acestea care sunt destul de costisitoare.
Circulația virusului în comunitate e foarte înaltă.
Dacă am fi depistat la timp sursele și le-am fi izolat, puțini dintre ei aveau să ajungă la spitale, din două motive: majoritatea îmbolnăvirilor sunt, de fapt, forme ușoare și ele nu ajung la spital. Dacă lanțul transmiterii este rupt, aceasta duce la circulația unei cantități mai mici de viruși în comunitate, dar și agresivitatea sau virulența mai joasă a virusului și dacă o persoană inhalează o cantitate mai mică de viruși, ei fiind mai slabi, adică cu o doză de virulență mai joasă, este evident că se va instala o formă mai ușoară și organismul persoanei respective va lupta și se va descurca cu boala. Din moment ce avem atât de multe persoane la reanimare și ventilare mecanică, aceasta presupune că concentrația circulatorie a virusului în comunitate e foarte înaltă.”
Europa Liberă: Aceasta e singura explicație de ce avem atât de multe cazuri grave sau ar mai exista?
Ala Nemerenco: „Mai există și partea a doua despre care am putea să vorbim: comportamentul populației. Sistemul de sănătate singur nu poate să se descurce cu pandemia și cu problema, această armată are două părți – cea constituită din membrii sistemului sanitar, începând cu medicina primară, cu epidemiologii, spitalele și însăși populația cu modelul de comportament pe care îl îmbrățișează. Și putem să vorbim și despre aceasta, dar dacă vorbim doar de formele grave care au ajuns la spital, vorbim de o concentrație foarte înaltă a virusului în comunitate, vorbim despre o agresivitate a acestui virus, fiindcă el este preluat de la cineva deja bolnav într-o formă asimptomatică și trei: există faptul că multe din aceste persoane, de fapt, nu și-au asumat acest risc de a se îmbolnăvi, deci nu au făcut absolut nimic pentru a se proteja și au inhalat cantități enorme, deci s-au aflat în spații închise, cu aglomerație mare, o perioadă mai îndelungată alături de oameni deja bolnavi care iarăși nu s-au adresat la medici.
Toate acestea împreună, acest conglomerat de probleme duce la faptul ca să avem cât mai multe cazuri grave și să existe o presiune foarte mare pe spitale.”
Europa Liberă: Și care este cea mai mare problemă, în acest moment, în Republica Moldova legată de lupta cu pandemia? Ce ați scoate în prim-plan?
Cea mai mare problemă acum în Republica Moldova este faptul că lucrurile sunt ieșite de sub control, nu le mai controlează nimeni, ele se dezvoltă haotic și de la sine.
Ala Nemerenco: „Pentru mine cea mai mare problemă acum în Republica Moldova este faptul că lucrurile sunt ieșite de sub control, nu le mai controlează nimeni, ele se dezvoltă haotic și de la sine. Spitalele, după cum vedem, nu fac față, deoarece vin tot mai mulți pacienți și nu-i mai pot primi, de aceea ei așteaptă să fie deschise locuri noi; monitorizarea focarelor, vedem, în teritorii este sub orice critică, deoarece nu ajung medici în medicina primară, nu ajung cadre, nu sunt organizate destul de bine; depistarea, nici nu mai vorbim despre aceasta, fiindcă am atins deja un procent de 30, 32, 35% de teste pozitive, când, de fapt, Organizația Mondială a Sănătății considera 5% de teste deja o alertă. Și oamenii sunt foarte nemulțumiți și sunt foarte obosiți. Trebuie să recunoaștem că săptămâna trecută Republica Moldova a fost lider pe continent la numărul de decese cauzate de SARS, precum și la numărul de infectări. Dacă ne raportăm la numărul de populație, la decese suntem deja a cincea săptămână lideri, ceea ce e un lucru ieșit din comun, iar la infectări am revenit pe primul loc după o mică perioadă în care cedaserăm întâietatea. Deci, lucrurile acestea trebuie să servească drept un indicator la modul în care se gestionează la noi pandemia. Mai mult decât atât, eu văd o problemă de asemenea în faptul că acces la tratament au doar cei din spitale, atât din punctul de vedere al listei mai bune de medicamente care sunt accesibile pentru asistența spitalicească și lipsesc în farmacii, cât și financiar.
În spital, pacientul are acces absolut gratuit la tratament, pe când în ambulatoriu el trebuie să procure absolut totul, ceea ce duce la o inechitate foarte gravă atunci când vorbim despre tratamentele anti-COVID, deoarece toți pacienții sunt egali și au aceleași drepturi și de multe ori cauzează transformarea unor cazuri medii care se află la domiciliu în cazuri grave, anume din lipsa unor tratamente adecvate și uneori chiar și a monitorizării corecte.
Despre toate greșelile comise nu mai are rost să discutăm, dar cel mai grav este faptul că autoritățile nu au fost capabile nici să educe și nici să impună prin structurile de stat pe care le au un nou comportament al cetățenilor pentru ca să minimalizeze transmiterea liberă și haotică a infecției...”
Europa Liberă: Reintroducerea carantinei, așa cum fac unele state, e adevărat că sunt cazuri singulare, ar da rezultat?
Reintroducerea carantinei ar trezi și mai multă nemulțumire.
Ala Nemerenco: „Nu, reintroducerea carantinei ar trezi și mai multă nemulțumire, iar psihologii ne spun că atunci când omul este foarte nemulțumit, enervat, el neapărat va fi într-o opoziție, deci el niciodată nu va urmări ceea ce îi cere autoritatea. Astfel trebuie să fim foarte atenți. Cu atât mai mult că noi am avut un exemplu foarte prost atunci când s-a introdus carantina cu blindate, cu două luni de stat acasă în care nu s-a făcut absolut nimic și noi la sfârșit am ieșit fără niciun rezultat din carantina pe care am avut-o. S-ar putea în unele localități unde situația este mult mai gravă decât media pe țară introduce anumite restricții acolo, în funcție de indicatorii pe care îi au, foarte atent, discutându-se acolo la nivel local, dar în linii generale autoritățile trebuie să impună această purtare obligatorie a măștilor, fiindcă aceasta este salvarea și, chiar dacă persoana nu poate evita infectarea, masca este ca un vaccin, aș zice, deoarece boala va fi neapărat într-o formă mult mai ușoară, întrucât masca oprește o mare cantitate de viruși și astfel organismul se va isprăvi, imunitatea fiecăruia se va lupta și va face față și pacientul va trece printr-o formă mai ușoară a maladiei sau poate chiar asimptomatică.
Spitalele nu sunt un instrument de luptă cu COVID-ul .
Deci, lucrurile acestea trebuie să le ia statul sub controlul său, mai mult decât atât, trebuie neapărat, ceea ce nu s-a întâmplat absolut deloc la noi, deci sunt foarte multe persoane care nu au acces financiar la măști și acele măști pe care le poartă, de fapt, sunt focare de infecție și statul ar trebui să-și asume această responsabilitate pentru ca păturile vulnerabile să fie într-o oarecare măsură asigurate cu măști, fiindcă masca este la momentul de față protecția și minimalizarea riscului de infectare.
Deci, spitalele nu sunt un instrument de luptă cu COVID-ul și în pandemie, spitalele sunt locuri de salvare a răniților. De fapt, victoria depinde de tacticile de atac și de menținere a apărării, iar Moldova aici, din păcate, este unul din cele mai proaste exemple din lume.”
Europa Liberă: Aș vrea să mai abordăm o temă, dna Nemerenco. Ce se întâmplă pe timpul acesta de război cu pandemia, ce se întâmplă cu alte boli care nu au cum să dispară?
Ala Nemerenco: „Alte boli s-au pus într-un stand by, adică în așteptare, multe din ele progresând. Instituțiile, trebuie să recunoaștem, sunt ocupate acum majoritar cu COVID-ul, începând cu instituțiile de medicină primară, centrele de sănătate, ale medicilor de familie și terminând cu spitalele terțiare, reanimare ș.a.m.d. La momentul de față, trebuie să recunoaștem, se fac mai puține investigații, mai puține consultații, mai puține operații planice...”
Europa Liberă: Cu ce consecințe, ați putea estima?
Ala Nemerenco: „Păi, pacienții încet se decompensează, mai mult decât atât, nu au nici o prea bună supraveghere, deoarece este limitat accesul lor în instituțiile medicale și întâlnirea tête-à-tête în care ar putea fi consultați, așa cum se consultă în medicină, cu fonendoscop, cu investigații etc. Despre situația reală, de fapt, o să ne dăm seama atunci când se va finaliza în sfârșit pandemia, fiindcă vom avea o izbucnire atunci de adresări cu multe probleme, inclusiv multe din ele destul de grave. Trebuie să recunoaștem că sistemul de sănătate încet-încet îi pus pe brânci, fiindcă este epuizat, cu resurse de asemenea epuizate și îndemnul meu pentru pacienții care suferă de maladii cronice este să-și monitorizeze starea de sănătate și să discute cu medicii lor, să nu se gândească la acel mâine care va veni, pentru că acel „mâine” ar putea să fie peste o perioadă mai îndelungată.”
