Linkuri accesibilitate

Marian Voicu: „ Ia 5 minute să fabrici o știre falsă, ia o zi sau o săptămână să o demontezi”


Cum pot fi contracarate știrile false, manipularea în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 1 noiembrie?

Calea spre inima alegătorului este pavată și în această campanie electorală, în mare parte, cu așa-numitele narațiuni false, manipulatorii, fake news și discurs instigator la ură față de concurenți sau suporterii acestora. Cum se întâmplă și ce i se poate contrapune la modul practic acestui fenomen, păgubos, până la urmă, pentru cetățenii? Tema convorbirii cu jurnalistul, realizatorul de filme documentare și scriitorul Marian Voicu, președintele Asociaţiei Alianţa Internaţională a Jurnaliştilor Români.

Interviu matinal cu Marian Voicu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:13:11 0:00
Link direct

Europa Liberă: Așadar, Marian Voicu, vorbim despre buletinul Demagog, un buletin analitic elaborat și distribuit de Asociația Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români, un buletin realizat de un grup de jurnaliști de la București și Chișinău care cunosc bine realitățile Republicii Moldova, adică evident nu din perspectiva observatorilor de divan, cum s-ar spune. O analiză, de fapt, menită să denunțe sau să accentueze ce?

Marian Voicu: „Să facă o fotografie de moment a unor mișcări subterane care sunt din ce în ce mai prezente atunci când e vorba de scrutinele electorale, și anume să sesizăm care este interferența voită a unor actori statali sau nestatali în procesul electoral în ceea ce privește influențarea electoratului prin dezinformare, prin știri false, prin compromat.”

Europa Liberă: Articolele inserate în buletinul Demagog precizează sursa narațiunii, mesajul-cheie, afilierea politică a entităților media, publicul țintă, prin ce este amplificată povestea mediatică, cui servește ș.a.m.d., foarte util în condițiile unei extinse tulburări informaționale de care suferă societatea moldovenească, un buletin care să ofere și un fel de remediu. Ce fel de remediu, dle Voicu, și pentru cine, în primul rând?

Marian Voicu: „Da, asta este cea mai importantă întrebare, pentru că știm cu toții că să fabrici o știre mincinoasă îți ia 5 minute, îți trebuie multă fantezie și avem deja exemple de notorietate. De exemplu, cel care a făcut știrea cea mai viralizată din timpul alegerilor prezidențiale din 2016 din Statele Unite a fost un român, Ovidiu Dobrota, care a inventat știrea care spunea că Papa Francisc îl sprijină pe Trump. Dobrota avea 23 de ani când a inventat această știre, a mai inventat și altele, de exemplu, că Hillary Clinton este cea care furnizează armament grupării ISIS, dar știrile astea au fost preluate de marile instituții de presă americană, începând cu New York Times și Washington Post.

Nimeni nu-și punea în acel moment problema că poți fabrica știri atât de gogonate și care să fie evident false. Îți ia 5 minute să fabrici o știre falsă, îți ia o zi sau o săptămână să o demontezi, cum spunem astăzi, și evident că publicul care a fost intoxicat în general nu va mai fi interesat și de adevăr. Cu toate acestea, până la urmă cred că e de datoria presei să facă treaba asta, pentru că încet-încet am ajuns în punctul în care mai ales acum în această pandemie în care se spune că presa tradițională e pe punctul de a deveni irelevantă.

Așadar, publicul nostru țintă este până la urmă publicul presei dintotdeauna.

Începând din Statele Unite și până la Moscova, se spune tot timpul că presa tradițională corporatistă este vândută și că adevărul îl vom găsi în așa-numita presă alternativă, cea care spune adevărul, în pofida intereselor corporatiste. Așadar, cred că într-un fel e vorba de a ne găsi în aceste condiții pur și simplu noi rostul, mai ales când canalele de intoxicare sunt tot cele din presă, așa cum e în România, de exemplu, unde sunt câteva televiziuni cu acoperire națională care sunt extrem de perseverente în a dezinforma zi de zi, zi de zi, în pofida amenzilor Consiliului Național al Audiovizualului. Este vorba de site-uri, este vorba de presă scrisă sau de presa tipărită. Asta se întâmplă și în Republica Moldova.

Așadar, publicul nostru țintă este până la urmă publicul presei dintotdeauna.”

Europa Liberă: Vorbind despre narațiunile, poveștile dezvoltate de partea mediului online, folosită ca sculă de actuala guvernare moldovenească, despre ce sunt, de fapt, acestea? Ce scop urmăresc, în primul rând, de denigrare a tuturor celora care sunt potrivnici principalului candidat al actualei guvernări, de consolidare a convingerilor loialilor acestei guvernări sau ținta este mai largă, adică vizează și idei sau valori?

Marian Voicu: „Mecanismele prin care știrile false acționează sunt deja vizibile, au fost analizate și știm că, în general, emoția este cea care contează, este trăgaciul care va face ca o știre falsă să ajungă în mintea și în inima publicului țintă. În general, o știre falsă este cu atât mai eficientă cu cât vine în întâmpinarea convingerilor și prejudecăților celui căruia îi este adresată.

Așadar, pe de o parte avem acest public care este un public captiv în acele camere cu ecou, asta este sintagma folosită deja de psihologi, iar rețelele sociale sunt pline de astfel de camere cu ecou, pe de altă parte, sigur că nehotărâții sunt un alt public. Cei care sunt bine mobilați intelectual și pot judeca că o știre falsă este o știre falsă, probabil că nu vor fi contaminați. În general se profită de etosul locului foarte mult, de civilizația locului, de cultură, de fricile, de aspirațiile poporului respectiv. În cazul Republicii Moldova există narațiuni care funcționează, au funcționat de 50 de ani, de 100, de 200 de ani și care funcționează și astăzi: Vestul este rău, Uniunea Europeană nu dă nimic Republicii Moldova, de exemplu, ca să citez din ultimul buletin, deși, cumulat, asistența oferită de Uniunea Europeană atât gratuită, cât și cea ca acorduri comerciale se ridică mult peste relația cu Federația Rusă; că est-europenii sunt folosiți ca forță de muncă ieftină de către occidentali; că valorile tradiționale sunt pervertite și că doar a treia Romă, Moscova, ne mai poate salva; că Occidentul caută doar să subjuge statele din Est, să extindă aceste frontiere permanent doar pentru a lua piața respectivă și pentru a cumpăra pe prețuri de nimic forța de muncă.

Toate astea sunt ceea ce eu am numit narațiuni, sunt povești ample pe care știrile false și dezinformările le folosesc pur și simplu.”

Europa Liberă: Dacă ne-am întreba spre cine se îndreaptă asemenea analize, cumva spre alegătorii indeciși, în primul rând poate luând în considerație că adepții dreptei, convențional vorbind, și ai stângii par aparent să fie în marea lor parte de neînduplecat și aproape imposibil de reconvertit, ca să spunem așa?

Marian Voicu: „Așa cum spuneam, în primul rând, publicul este cel care crede de la început în astfel de narațiuni, care are aceste prejudecăți și pe care știrile false respective și aceste narațiuni pur și simplu le întăresc prejudecățile respective. Indecișii sunt un al doilea public, iar celorlalți e posibil să li se iște semne de îndoială, mai ales atunci când dezinformările sunt foarte subtile.

Întregul vocabular al dezinformării în esență provine din limba rusă, începând chiar cu dezinformare, compromat, spețpropaganda, maschirovca...

Și aici intervine arta veche de cel puțin 100 de ani a rușilor de a crea o dezinformare extrem de subtilă, de altfel întregul vocabular al dezinformării în esență provine din limba rusă, începând chiar cu dezinformare, compromat, spețpropaganda, maschirovca... Faptul că toți acești termeni sunt de origine rusă ne spune multe. China și Iranul vin puternic din urmă în ceea ce privește dezinformarea, dar nu sunt la fel de subtile ca rușii. Rușii au acest avantaj pe lângă al know how-ului, să-i spunem, și faptul că cunosc foarte bine realitatea din teren, știu foarte bine publicul căruia i se adresează. Este un fel de marketing negru, dacă vreți.”

Europa Liberă: Ați remarcat într-un fel de prefață la buletinul curent că în acest început de campanie opoziția a fost ținta mai multor narațiuni false întocmite de guvernarea explicit pro-rusă. S-ar putea vorbi însă și despre o imagine în oglindă, adică despre aceleași practici din partea opoziției, așa fracționată și certăreață, cum ați observat că se consideră?

Marian Voicu: „Vă referiți la propagarea de știri false?”

Europa Liberă: Da, inclusiv.

Marian Voicu: „Noi scanăm în acest moment întreaga presă, dar și rețelele sociale și până la acest moment nu am observat existența unor astfel de știri false propagate consecvent și amplificate prin presă și rețelele sociale. Suntem atenți pentru a vedea dacă celelalte partide politice fac același lucru.

Deocamdată, principalele știri false și narațiuni pe care le-am monitorizat în ultimele două săptămâni vin doar dintr-o parte a eșichierului și deja sunt unele narațiuni care pur și simplu au fost preluate sau se repetă identic cu cele folosite în 2016. Vă aduceți aminte foarte bine, atunci cele privind-o pe Maia Sandu care va aduce emigranți și îi va așeza în satele depopulate în urma plecării moldovenilor la lucru în Vest sau în Est, narațiunile de asemenea propagate de Mitropolia Moldovei, iată că unele din ele deja se repetă.”

Europa Liberă: Această campanie se remarcă și, de fapt, nimic inedit în asta, se remarcă, așadar, cu deosebită evidență o concentrare a surselor media online în mâinile politicienilor. În general vorbind, ce instrumente mai există cu adevărat eficiente de a descuraja această tendință? Mai poate fi vorba cumva și de vreo formulă de sancționare a unor asemenea practici?

Marian Voicu: „Cred că sunt mai multe metode prin care s-a încercat contracararea acestui fenomen al știrilor false.

Ucraina, de exemplu, a mers foarte departe, până acolo în a bloca pur și simplu instituțiile de presă din Federația Rusă, dar și rețelele sociale, a făcut și liste negre cu personalități din Federația Rusă care susțineau puternic campania Kremlinului în ceea ce privește războiul din Donbas, dar și anexarea Crimeii. Aceste măsuri au fost criticate de Uniunea Europeană, pentru că practic se aduce atingere democrației, dar, pe de altă parte, e greu de la Bruxelles să judeci cu mintea limpede față de cei din Ucraina care se află efectiv într-un război și convențional, și cibernetic, și informațional.

Alții au interzis pur și simplu Rossia Today sau Sputnik-ul, asta se întâmplă și în România. Rossia Today atunci când a vrut să creeze o televiziune în limba română, decizia de a-i da licență a fost amânată, s-au introdus ore de ceea ce numim astăzi alfabetizare media ca și în Franța, și în Cehia, în Finlanda. Ar putea fi o soluție, dar se adresează doar publicului tânăr, problema este ce se întâmplă cu adulții care sunt principalii consumatori de fake news și, în sfârșit, în ceea ce privește audiovizualul care, cel puțin în estul Europei, este principalul vehicul de propagare a știrilor false. Există o lege în fiecare țară, există o instituție care veghează la respectarea acestei legi, dar se pare că amenzile, celelalte sancțiuni sunt mult prea blânde față de câștigurile și financiare, și politice pe care le realizează aceste instituții, și în România este o poveste veche.

Până la acest moment nu s-a inventat un instrument de succes de combatere a acestui fenomen ...

Așadar, până la acest moment nu s-a inventat un instrument de succes de combatere a acestui fenomen, mai ales că în orice democrație nu poți restrânge dreptul la liberă exprimare, nu o poți face nici în audiovizual, nici în presă. Există discuții privind reglementarea rețelelor sociale, există o discuție tot mai vie, Facebook-ul și Google așteaptă de la guvernul fiecărei țări să li se spună care sunt metodele de reglementare, astfel încât ei să se supună, dar nu s-a ajuns la o concluzie, pentru că acest spațiu virtual ar trebui să fie guvernat de aceleași legi, și anume dreptul la liberă exprimare. S-a spus de nenumărate ori, un sistem democratic, o democrație liberală nu poate combate propaganda tot prin propagandă sau prin restrângerea dreptului la libertate de exprimare și acesta cred că este principalul paradox pe care va trebui să-l rezolve democrația.”

Europa Liberă: O competiție electorală, dle Voicu, este totuși o încăierare deseori nu prea nobilă sau glorioasă și nu prea pare să existe leac pentru loviturile sub centură sau tehnicile mai mult sau mai puțin insalubre de manipulare sau atac. Mai pot oare și cum pot fi trasate niște linii roșii în acest sens peste care să nu se treacă sau rămânem, așa cum se pare, cu e permis orice?

Marian Voicu: „Da, teoretic este o luptă pe viață și pe moarte. Asta se întâmplă și în democrațiile consacrate. Am văzut, bunăoară, cea mai recentă dezbatere între Trump și Biden, care a fost plină de lovituri sub centură, dar în cazul campaniilor de fake news și, mai ales, de compromat vorbim de o cu totul și cu totul altă logică a marketingului negru, vorbim de niște resurse care acționează concertat.

Și să ne gândim că în 2016 atât instituțiile de presă care deserveau explicit sau aparțineau explicit socialiștilor, cât și cele ale dreptei guvernate sau în proprietatea lui Plahotniuc au susținut aceleași narațiuni și campanii de știri false la unison. Aici este o problemă în momentul în care pare că toate lucrurile sunt dirijate și că în spate se află, repet, un actor statal sau nestatal. Abia aici intervine marea problemă, mai ales că la alegerile precedente marja între cei doi – Igor Dodon și Maia Sandu – a fost de doar 4%, așa că ne putem închipui că campania murdară de știri false și dezinformare a contat.

Nu știm cât a contat, nu vom ști niciodată nici în privința Brexitului sau a referendumului din Catalonia, nici în privința alegerilor prezidențiale din Statele Unite sau din Franța, dar cu siguranță a contat.”

Europa Liberă: Faptul că acest buletin vine de la București, vorba vine, ar putea da naștere și la o altă narațiune previzibilă că, iată, nu numai calamitățile naturale se abat asupra Republicii Moldova dinspre România, cum se insinuează de unele entități media, ci și analize manipulatorii, părtinitoare. Ce ați avea de replicat în fața unor asemenea reacții?

Marian Voicu: „Da, am primit deja prin rețelele sociale și nu numai astfel de mesaje. S-a spus: „Sigur, voi de la București împreună cu Ambasada Canadei, sigur Canada este un membru NATO, care face ceea ce americanii nu pot face explicit, iată, voi acum dezinformați și practic veniți cu propriile voastre campanii de fake news, pentru că, de fapt, asta este latura cea mai subtilă, sub pretextul că demontezi știrile false, să construiești propriile știri false”. Am avut parte de aceste replici și până la un anumit punct poți răspunde, după care sigur că orice discuție trebuie suspendată, pentru că treci de o linie roșie în care nu mai funcționează logica unor argumente raționale. Sigur că se poate spune: „De ce voi de la București veniți să arbitrați aici care este știrea falsă și care nu este?”, dar colegii care sunt pe teren, acasă, în Republica Moldova și cu care lucrăm pot fi cu greu suspectați că sunt părtinitori. Sunt jurnaliști vechi, cu cel puțin 20 de ani de experiență și unii dintre cei mai buni în meseria lor.”

Europa Liberă: Și pe final, similitudini, dle Voicu, diferențe dintre spațiul informațional din dreapta Prutului și cel al Republicii Moldova din aceeași perspectivă a narațiunilor fake?

Existat narative care au funcționat simultan în stânga și în dreapta Prutului.

Marian Voicu: „O, bineînțeles, bineînțeles! Suntem frați, se vede foarte bine că avem aceleași apucături, avem același etos, suntem preocupați de aceleași lucruri, avem aceleași frici și speranțe, așa cum spuneam. Faptul că au existat narative care au funcționat simultan în stânga și în dreapta Prutului este o cheie pe care o întâlnim de obicei. Iată, de exemplu, știrile false privind rețelele 5G privindu-l pe Bill Gates, unele știri care au venit de asemenea printr-un alt vehicul, cel al site-urilor așa-zise ortodoxe care funcționează sub această acoperire au fost lucruri care au funcționat simultan și la Chișinău, și la București și asta demonstrează că ar trebui să ne punem semne de întrebare dacă există coincidență în ceea ce privește orchestrarea unor campanii de fake news.”

Vezi comentarii

Mai mult
XS
SM
MD
LG