Completând această formulă șoc, scriitorul Norman Manea spunea într-un interviu pentru Europa Liberă că «în România, evreii au fost și agenții capitalismului, stimulând comerțul, dar și ai comunismului. Antisemitismul românesc autentic a fost însă masiv susținut de biserică.»
S-ar crede că în epoca noastră, antisemitismul nu își are locul în Uniunea Europeană. Exemplul Ungariei lui Viktor Orbán ne arată însă că lucrurile nu stau așa și că Norman Manea avea poate dreptate. Orbán, care abia ieșit din adolescență în 1989 a mers la Oxford cu o bursă Soros, a alunecat într-o asemenea derivă antisemită, încât am ajuns să vedem afișe antisemite în Ungaria, iar Universitatea Central Europeană a lui Soros să fie dată afară din țară și obligată să se mute la Viena.
Anglia: antisemitismul laburist
Fostul lider laburist Jeremy Corbyn a fost suspendat din partidul său, joia trecută, 29 octombrie, după ce o anchetă a găsit că formațiunea s-a făcut vinovată de „acte ilegale (unlawful) de hărțuire și discriminare” în perioada în care Corbyn s-a aflat la conducere. Dar un alt mare motiv a fost antisemitismul în funcționarea internă a partidului.
Noul șef laburist, Keir Starmer, a avut ca prim gest politic acela de a anunța că regretă antisemitismul abia reprimat al precedentei conduceri a opoziției Labour. Pentru prima dată de când există, organismul care se ocupă de respectarea drepturilor omului la scară națională în Anglia și Țara Galilor (Equality and Human Rights Commission, EHRC) a anchetat asupra funcționării unui partid politic, iar verdictul său nu lasă loc vreunei îndoieli. Keir Starmer a numit momentul publicării raportului „o zi a rușinii pentru Labour”.
Corbyn a contestat de îndată suspendarea lui, pe care a numit-o „motivată politic”. Raportul de 130 de pagini a dat dreptate acelor membri de confesie mozaică ai Labour care s-au plâns de-a lungul anilor de hărțuieli interne din partea conducerii și de presiuni permanente cu efecte psihologice.
Lucrul e suficient de surprinzător pentru a merita atenție. Asta deoarece Marea Britanie, spre deosebire de Rusia, să spunem, care ne-a dat cuvântul pogrom, nu a cunoscut, istoric, antisemitismul. Dimpotrivă, Anglia a putut avea o figură precum premierul Benjamin Disraeli.
Dar și antisemitismul francez are, de asemenea, o lungă istorie. În Franța avem chiar figuri extreme ale antisemitismului, precum scriitorul Louis-Ferdinand Céline. Ba chiar, până și membrii Charlie Hebdo, în 2008, l-au exclus pe unul din colaboratori (răposatul Siné) pentru o remarcă antisemită publicată în revistă.
În Europa, numărul de incidente antisemite, precum distrugerea de plăci funerare sau graffitti pe fațade a crescut îngrijorător în ultimii ani. La fel, a crescut sentimentul de nesiguranță al evreilor, ba chiar în țări precum Franța se constată o accelerare a emigrației spre Israel. Anul trecut, un raport al Comisiei naționale consultative pentru drepturile omului (CNCDH) din Franța a constatat că incidentele antisemite au crescut în 2018 cu mai mult de 70% față de anul precedent.
Desigur, mai trebuie ținut cont și de aceea că multe din incidentele antisemite non-violente nu sunt niciodată denunțate, așa încât climatul ar putea fi și mai apăsător decât o arată cifrele.
La asta contribuie, desigur, și climatul de neîncredere și tendința de a diminua sau mușamaliza. Raportul EHRC din Anglia, în urma căruia partidul Labour l-a suspendat pe Corbyn, a revelat 23 de cazuri precise în care conducerea partidului a intervenit politic în plângerile vizând acte antisemite sau chiar i-a hărțuit pe autorii plângerilor, insistând că acelea erau false sau exagerate.
În România, putem aminti că istoric prima lege antisemită a fost opera guvernului interbelic condus de poetul Octavian Goga. România a avut imediat după aceea un Patriarh prim ministru, pe Miron Cristea, vreme de un an, 1 februarie 1938 – 6 martie 1939. In anul în care Patriarhul Miron Cristea era șeful guvernului, el a avut ca sarcină majoră aplicarea noii legi de revizuire a cetățeniei, pe care o primise deja semnată și parafată și de rege și de predecesorul său în fruntea guvernului, poetul Octavian Goga.
