Născut la Târgu Mureș în 1953, poetul, dizidentul și activistul civic Géza Szőcs s-a stins din viață pe 5 noiembrie 2020 la Budapesta. A murit de coronavirus, asemeni altui disident din anii lui Ceaușescu, Paul Goma. Era președintele PEN Clubului maghiar și consilier personal pe probleme de cultură al premierului Viktor Orban. Situație paradoxală ţinând cont de atașamentul său pentru ceea ce putem numi tradiția europeană din literele maghiare, atât de diferită de opţiunile lui Orban și ale partidului Fidesz. Géza știa acest lucru și a încercat să definească situația: „Sunt unii care spun că n-am devenit o figură definitorie în literatură pentru că prietenii mei politici nu-mi înțeleg poemele, iar cei care le înțeleg nu sunt prietenii mei politici”.
În România, în anii 80, Géza a fost editorul revistei samizdat „Contrapuncte” (Ellenpontok), a fost urmărit, arestat și interogat de Securitate, și-a menţinut nealterată verticalitatea. Textele publicate în contracultura disidentă erau palme date cenzurii literaturii maghiare dintr-o Românie tot mai autarhica și mai xenofobă. Géza a simțit direct efectele politicii de „omogenizare” practicată de regim, a înțeles că rezistența civică este singura strategie menită sa salveze valorile reale.
Între 1986 și 1990 a beneficiat de azil politic în Elveția. A colaborat intens cu secţia maghiară a postului de radio Europa Liberă. A revenit la Cluj, a devenit senator UDMR. S-a stabilit apoi în Ungaria. Credea sincer într-o identitate transilvană, îl enervau naționalismele stridente. Era un susținător al tradiţiilor maghiare, însă nu unul din categoria fundamentalismului etnicist.
În anii din urmă, s-a remarcat prin criticile aduse obsesiilor anti-Soros, inclusiv a pozițiilor prietenului său politic, premierul Orban. Géza, pe care l-am cunoscut încă din octombrie 1987, nu era omul reflexelor automate, al adeziunilor mecanice. Intervenția sa la conferința internațională pe care am organizat-o la New York în 1987 era un apel pentru respectarea demnității intelectualilor din Europa de Est. Textul este inclus în volumul „Debates on the Future of Communism”, publicat la editura Macmillan în 1990, pe care l-am coordonat împreună cu Judith Shapiro. Alți autori: Mihai Botez, Agnes Heller, Ferenc Feher, Miklos Haraszti, Dorin Tudoran, Aleksandr Zinoviev, Carlos Alberto Montaner, Jan Vladislav.
Numele lui Géza Szőcs aparține, neîndoios, acelui domeniu al memoriei pe care îl numesc istoria onoarei în Europa Centrală și de Est. Să se odihnească în pace…
