Turcia numește sancțiunile SUA o „gravă eroare” și amenință cu represalii similare.
Lucru nemaiauzit: o țară din NATO o sancționează pe alta pentru chestiuni militare neconforme: săptămâna trecută, secretarul de stat american Mike Pompeo a declarat că achiziționarea de către Turcia a rachetelor rusești S-400 „pune în pericol securitatea tehnologiei și militarilor SUA”.
În ceea ce se arată a fi unul din ultimele acte memorabile ale președinției lui Donald Trump, Casa Albă a anunțat sancțiuni împotriva Turciei lui Recep Tayyip Erdogan, lăsând detaliile și soluționarea conflictelor cu aliatul din NATO care e Turcia pe seama viitoarei administrații a lui Joe Biden.
Cumpărarea de rachete rusești, incompatibile cu infrastructurile NATO, nu a este singurul motiv de tensiuni între Turcia și aliați. Implicarea militară a Turciei în Siria și, indirect, în Caucaz, în conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan în jurul Karabahului, constituie alte surse de dispută.
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a dat însă la o parte amenințările lui Pompeo cu sancțiuni. Acestea ar include blocarea conturilor și eventualelor proprietăți în SUA ale înalților funcționari ai agenției de achiziții militare a Turciei.
La Moscova, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a numit măsurile SUA împotriva Turciei pentru cumpărarea de rachete rusește “nelegitime”. Turcia a numit la rândul ei sancțiunile SUA o „gravă eroare” și amenință cu represalii similare.
Turcia a testat pentru prima oară rachetele rusești în luna octombrie.
Între timp, republicanii din Senatul SUA au lansat ideea studierii modalităților unei eventuale cumpărări de la Turcia a rachetelor de tip S-400 pe care Ankara le-a achiziționat din Rusia.
Ideea, anunțată mai întâi pe site-ul militar SUA Defense News, era de a depăși impasul la care au ajuns Washington și Ankara în legătură cu excluderea Turciei din programul SUA al avioanelor F-35, construite de Lockheed Martin.
Coșmarul NATO: o Turcie ostilă
Când Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, membru vechi în NATO, a început să se orienteze spre Rusia, cumpărând de la Putin rachete de tip S-400, asta a părut pentru NATO începutul unui coșmar.
Contractul fusese semnat încă din 2017, iar această apropiere militară a Turciei de Rusia lui Putin a dus la mari tensiuni între Ankara şi aliații occidentali din NATO, în special cu SUA.
NATO nu prevăzuse vreodată o asemenea situație, în care unul din membri ar comite ceva reprobabil (precum cumpărarea de rachete rusești), care să necesite sancțiuni colective și, eventual, excluderea, pentru care nici un mecanism nu a fost prevăzut.
Se punea chiar la un moment dat întrebarea dacă nu cumva Turcia e pe cale de a-și pregăti ieșirea din NATO pentru o alianță militară cu Rusia. Spaimă neîntemeiată: Turcia depinde la rândul ei de NATO, care îi oferă garanții de securitate, precum rachetele Patriot de la frontiera cu Siria. Nu trebuie uitate nici tensiunile dintre Turcia și Rusia în legătură, de pildă, cu persecuțiile prin care trece minoritatea tătară din Crimeea.
Ideea, neformulată explicit, este acum de a-i oferi lui Erdogan o ieșire din această situație în care s-a vârât singur. În același timp, SUA , cumpărând rachetele rusești de la Turcia, ar putea studia și testa tehnologia rusească folosită la S-400.
În privința celor șase avioane F-35 pe care Washingtonul este încă gata de a le furniza Turciei, ele vor putea fi modificate după voie, permițând Pentagonului să mențină un control asupra folosirii lor.
În decembrie, Erdogan trecuse la o treaptă superioară a amenințărilor, avertizând pe neașteptate că ar putea închide, „dacă se dovedește necesar“, cele două baze militare ale SUA din Turcia.
„Dacă e nevoie, voi închide și Incirlik, și Kürecik", a spus Erdogan într-un interviu cu canalul de televiziune guvernamental A Haber.
Situată în sudul Turciei, în apropierea frontierei cu Siria, baza aeriană de la Incirlik e folosită de aviația SUA pentru bombardamentele în Siria. Baza de la Kürecik, în sud-estul Anatoliei, adăpostește un foarte important radar al NATO.
Spre deosebire de baza de la Kürecik, care este a NATO, cea de la Incirlik este folosită doar de SUA și adăpostește armament nuclear. Acolo chestiunea se pune la un alt nivel şi e probabil că Erdogan ar ezita oricum înainte de a încerca în mod real să închidă acea bază.
Fantasma recurentă a ieșirii Turciei din NATO nu are încă vreo bază reală. Turcia depinde la rândul ei de NATO, care îi oferă garanții de securitate, precum rachetele de interceptare Patriot de la frontiera cu Siria, pe care Turcia însăși le-a solicitat de câte ori a avut nevoie.
