Grecia și Turcia și-au anulat manevrele militare prevăzute în Marea Mediterană pentru săptămâna aceasta. Asta, după ce Erdogan a testat, vineri, rachetele rusești S-400 achiziționate de Ankara în ciuda îngrijorărilor geopolitice ale celorlalți membri ai Alianței Nord Atlantice – NATO.
Testarea, făcută cu multă pompă ostentatorie, a stârnit deja reacții iritate din partea Pentagonului și a Departamentului de Stat al SUA.
In chestiunea tensiunilor dintre Turcia și Grecia, NATO a intervenit iarăși săptămâna trecută, cerând celor două țări – ambele membre în Alianță – să își respecta angajamentele internaționale.
Grecia acuză Turcia de încălcarea dreptului internațional, efectuând prospectări într-o zonă marină disputată de cele două țări. Vineri, secretarul general NATO Jens Stoltenberg a cerut celor două țări "să evite declarațiile susceptibile de a agrava tensiunile".
Erdogan a respins însă orice critică și a insistat că va continua atât prospectările în Mediterana, cât și testarea rachetelor rusești, preferate de el celor americane și europene.
Pentagonul a exclus deja Turcia din programul avioanelor de vânătoare F-35. Tot așa, în vară Senatul SUA a studiat modalitățile unei eventuale răs-cumpărări de la Turcia a rachetelor de tip S-400 pe care Ankara le-a achiziționat din Rusia.
Contractul Turciei cu Rusia fusese semnat încă din 2017, iar această apropiere militară a lui Erdogan de Putin a dus la mari tensiuni între Ankara şi aliații occidentali din NATO, în special cu SUA.
Ideea, neformulată explicit, este acum de a-i oferi lui Erdogan o ieșire din această situație în care s-a vârât singur. În același timp, SUA , cumpărând rachetele rusești de la Turcia, ar putea studia și testa tehnologia rusească folosită la S-400.
NATO nu prevăzuse vreodată o asemenea situație, în care unul din membri ar comite ceva reprobabil (precum cumpărarea de rachete rusești), care să necesite sancțiuni colective și, eventual, excluderea, pentru care nici un mecanism nu a fost prevăzut în NATO.
Se punea chiar la un moment dat întrebarea dacă nu cumva Turcia e pe cale de a-și pregăti ieșirea din NATO pentru o alianță militară cu Rusia. Spaimă neîntemeiată: Turcia depinde la rândul ei de NATO, care îi oferă garanții de securitate, precum rachetele Patriot de la frontiera cu Siria. Nu trebuie uitate nici tensiunile dintre Turcia și Rusia în legătură, de pildă, cu persecuțiile prin care trece minoritatea tătară din Crimeea.
La toate acestea se adaugă și limbajul inacceptabil de grosolan folosit de Erdogan față de omologul său francez Emmanuel Macron, despre care el a spus că ar trebui să meargă la un psihiatru, pentru măsurile sale anunțate în Franța de îngrădire a influenței fundamentalismului islamic.
Deocamdată, răspunsul Franței a fost rechemarea ambasadorului de la Ankara.
Pentru moment, însă, cu toată atitudinea agresivă și intransigentă a lui Erdogan (sau poate tocmai din această cauză) lira turcească s-a prăbușit la un nivel istoric extrem de coborât față de dolar. De altfel, valoarea lirei turcești a scăzut la jumătate față de nivelul din 2017.
Asta reduce mult marja de manevră a lui Erdogan și face îndoielnică o mai mare participare a Turciei în conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan, de partea acestuia din urmă, cu atât mai mult cu cât resursele militare ale Turciei sunt primejdios de extinse, pentru finanțele țării, întinse între Siria și Libia, țările în care Turcia a intervenit direct până acum, stârnind și acolo tensiuni cu partenerii din NATO.
