Presa europeană, în special cea franceză, nu l-a iubit niciodată pe Donald Trump. Dincolo însă de prezentarea pas cu pas a evenimentelor, marea presă europeană oferă în această dimineață o masă de analize și evaluări ale situației din SUA. Astfel, Le Monde, tot în Franța, scrie despre alegerea dureroasă căreia îi este supus vicepreședintele Mike Pence: prins între fidelitatea pentru Trump și respectul pentru Constituție. În stilul franțuzesc întretăiat de aluzii culturale, Le Monde numește dilema lui Pence o „alegere corneliană”, expresie care trimite la dramaturgul Corneille și la situațiile extrem de complicate în care acesta își punea personajele, a căror fidelitate era mereu pusă la încercare între tipuri de angajament incompatibile unul cu altul. Scrie Le Monde:
„Rareori s-a mai văzut un vicepreședinte al SUA atât de disciplinat. Vreme de patru ani, Mike Pence a făcut figurație ca un soi de călugăr-soldat al lui Donald Trump, cu mâna pe vipușca pantalonului, impasibil în fața exceselor verbale și condescendența cu care îl trata patronul său.” Le Monde nu e însă singurul ziar care consideră că prudența absolută a lui Pence se explică în parte prin aceea că fidelul vicepreședinte al lui Trump ar urmări să candideze el însuși din partea republicanilor la viitoarele alegeri prezidențiale din 2024.
„This is America”
Formulările din presa franceză sunt extrem de dure: „Asaltul lui Trump împotriva democrației americane”, scrie Libération, ziarul fondat de Jean-Paul Sartre. Corespondenta la Washington, Isabelle Hanne, oferă un reportaj nocturn printre manifestanții și insurgenții extremei drepte pro-Trump, acei Proud Boys «gata să se bată până la capăt». În schimb, revista dreptei extreme franceze, Valeurs Actuelles, prezintă doar o derulare a evenimentelor, pe un ton neutru, reținându-se de la orice comentariu sau apreciere.
Cotidianul conservator Le Figaro scrie că planeta întreagă este în stare de șoc, și oferă detaliile agresării de către manifestanți pro-Trump a corespondentului la Washington al ziarului. Pe acest fundal, Le Figaro prezintă evenimentele de miercuri într-un decor mai larg: simultan cu confirmarea întreruptă a lui Biden s-au anunțat ieri și rezultatele alegerilor din statul Georgia pentru cele două scaune de senatori care îi revin și acestea au fost câștigate, ambele, de candidații democrați, făcând ca partidul lui Joe Biden să domine ambele camere ale Congresului: „Joe Biden dispune acum de toate pârghiile puterii la Washington.”
Despre asta scrie și la Londra The Guardian, despre cum victoria candidaților democrați în Georgia l-a scos din joc pe republicanul David Perdue, care reprezenta Georgia în Senat de șase ani, încă din timpul lui Obama.
„Capitoliul SUA sub asediu” este titlul din venerabilul The Times, la Londra, care mai estimează și că „Donald Trump a terfelit (disgraced) tradiția, iar asta va fi moștenirea lui.”
Diferite feluri de a muri
În Spania, El Pais anunță moartea femeii aflată printre manifestanții ajunși în interiorul clădirii și care fusese împușcată în piept în timpul invadării Capitolului. Cotidianul belgian flamand De Tijd actualizează informațiile, vorbind despre patru morți și 52 de arestări. Dar despre o altă moarte scrie, pe un ton brutal, La Vanguardia din Barcelona: "Moartea partidului lui Lincoln”, referindu-se la felul în care republicanii au ajuns treptat să se supună cu totul lui Donald Trump, devenind partidul lui Trump. Cotidianul catalan invocă chiar “ecouri mussoliniene” în ceea ce s-a întâmplat miercuri, scriind despre „hoardele trumpiste” și anunțând că, după ce Trump a justificat asaltul, Twitter și Facebook i-au blocat conturile pentru 12 până la 24 de ore.
La Bruxelles, Le Soir pune apăsat întrebarea de ce forțele de ordine au fost atât de pasive. Cotidianul din „capitala Europei”, oraș obișnuit de multe decenii cu manifestațiile de tot felul, inclusiv foarte violente, găsește că absența de reacție, vreme îndelungată, a forțelor de ordine, e surprinzătoare și pune serioase întrebări.
In Italia, La Repubblica trece în revistă reacțiile liderilor europeni, de la italianul Giuseppe Conte la Boris Johnson, care a vorbit de „scene rușinoase”, sau scene „șocante”, cum spune secretarul general NATO Jens Stoltenberg, trecând prin șefa guvernului scoțian Nicola Sturgeon, care a anunțat că are de gând să nu-l lase pe Trump să vină în Scoția să joace golf în timpul inaugurării lui Biden, la care cel mai probabil el nu va dori să participe (Scoția fiind țara de origine a mamei lui Trump).
Corriere della Sera, la rândul său, explică cine sunt extremiștii de dreapta autonumiți Proud Boys, încurajați de Trump, dintre care mulți făceau parte din mulțimea care a atacat Capitoliul. Dincolo de partea folclorică ce reprezintă fațada acestei mișcări, Corriere subliniază pregătirea paramilitară a multora din această grupare formată în 2016 și estimează numărul celor care fac parte din miliții armate la cca 12.000. La Stampa, cotidianul din Torino, atrage atenția asupra faptului că majoritatea manifestanților insurgenți nu purtau măști, punându-se astfel și problema sanitară pe care o stârnește o asemenea manifestație neautorizată și incontrolabilă.
Despre Proud Boys scrie și în Germania cotidianul stângii berlineze Die Tageszeitung. „Haos în Washington”! La München, Süddeutsche Zeitung estimează că “democrația americană s-a prăbușit cât se poate de jos”. Și cotidianul bavarez continuă: “Dacă statul de drept nu va face față acestui președinte, atunci totul e pierdut.”
Frankfurter Allgemeine Zeitung laudă însă decizia senatorilor de a relua imediat lucrările. Cum a rezumat-o senatorul democrat Chuck Schumer: „Tot ce a reușit gloata a fost sa împiedice si sa întârzie cu câteva ore proclamarea lui Joe Biden ca președinte.”
Die Welt explică în detaliu în ce fel Trump poate fi înlăturat din post chiar înainte de 20 ianuarie, data la care Biden va intra în funcțiune.
Presa rusă și iraniană
În Rusia, presa, chiar și cea guvernamentală, precum Rossiiskaia Gazeta (RG), prezintă evenimentele pe un ton cât se poate de degajat. E drept însă că în articole cu titlu identic (Ce se întâmplă la Washington?), RG lasă să înțeleagă că ar fi fost vorba de o manifestație populară spontană, în vreme ce cotidianul de opoziție Kommersant notează toate detaliile apelului lui Trump către manifestanți și atitudinea sa permanent ambiguă. Iar Izvestia anunță că membri ai cabinetului lui Trump examinează posibilitatea de a-l înlătura înainte de 20 ianuarie.
În sfârșit, în Iran presa profită de ocazie pentru a jubila reținut. Neavând corespondenți în Washington, presa iraniană tratează totul preluând material din presa și agențiile din Europa, ceea ce duce uneori la quiproquo-uri culturale. Agenția Aftab (Soarele) preia astfel coperta numărului din 6 iunie 2020 al săptămânalului german Der Spiegel, unde Trump e reprezentat aprinzând un chibrit în fața unui incendiu, sub titlul: Piromanul (Der Feuerteufel): Un președinte își incendiază țara. Neînțelegerea culturală vine din aceea că agenția iraniană interpretează în mod literal acel Teufel (diavol) din termenul metaforic german pentru „piroman”: Feuerteufel, și lasă impresia că deodată Der Spiegel s-ar ralia la obiceiul Iranului de a numi SUA: „Marele Satan”.
