Sunt deja 15 ani de când Departamentul de Stat acordă Premiul IWOC în semn de prețuire pentru femeile din întreaga lume care au demonstrat curaj și hotărâre în susținerea păcii, justiției, drepturilor omului, egalității de gen și emancipării femeilor - adesea cu mari riscuri și sacrificii personale. Premiul a fost înființat în martie 2007 și, de atunci până azi, 155 de femei din peste 75 de țări au primit această distincție din partea Departamentului de Stat.
Procedura de selecție este simplă: misiunile diplomatice americane de peste mări nominalizează o femeie curajoasă din țările gazdă respective, iar finalistele sunt selectate și aprobate de înalți oficiali ai departamentului.
Câștigătoarele premiului pe 2021 sunt:
Maria Kaleśnikava, Belarus
Înaintea alegerilor prezidențiale din 9 august 2020, femeile din Belarus s-au impus ca o forță politică dominantă și un motor al schimbării societății din Belarus, fenomen datorat în mare măsură Mariei Kalesnikava.
După ce autoritățile au închis sau i-au trimis în exil pe cei mai populari candidați ai opoziției, Maria și susținătorii ei au lansat o provocare istorică și susținută împotriva lui Alexandr Lukașenka care era la putere de deja 26 de ani. Maria continuă să fie în fruntea opoziției din Belarus. În ciuda arestării sale, ea continuă să mențină vie mișcarea democratică în Belarus și servește drept sursă de inspirație pentru toți cei care doresc să câștige libertatea pentru ei și țările lor.
Shohreh Bayat, Iran
Când Shohreh Bayat s-a îmbarcat în avionul care o ducea la Campionatul Mondial de Șah Feminin din 2020 habar n-avea că s-ar putea să nu mai vadă Iranul niciodată. Shohreh, prim arbitru internațional de șah de categorie A din Asia, a fost fotografiată la Campionat fără hijab pe cap, obligatoriu în Iran. În termen de 24 de ore, Federația iraniană de șah - pe care Shohreh o condusese anterior - a refuzat să garanteze protecția ei, atunci când urma să se întoarcă în Iran dacă nu-și cere scuze. Temându-se pentru siguranța ei și nedorind să-și ceară scuze pentru incident, Shohreh a luat decizia de a se refugia în Marea Britanie, lăsându-l în Iran pe soțul ei - care nu avea viză pentru Regatul Unit. Din acel moment, Shohreh a decis că e mai bine să lupte pentru drepturile femeilor, decât să se lase înfrântă de amenințările guvernului iranian.
Au mai primit, de asemenea, distincții:
Phyoe Phyoe Aung, Birmania
Phyoe Phyoe Aung s-a născut la 25 august 1988. Este fiica unui activist care fusese arestat și condamnat în mod repetat la pedepse lungi de închisoare sub regimul militar. Ea însăși a fost arestată și închisă de mai multe ori de autorități. A condus o campanie națională pentru educație în 2014 și 2015. Ea a fost unul dintre liderii care au condus studenții în marșul de la Mandalay la Yangon organizat pentru a protesta împotriva noului proiect de lege privind educația națională. După acest marș, Phyoe Phyoe Aung a fost arestată. Amnesty International a declarat-o prizonier de conștiință. A fost eliberată un an mai târziu.
Maximilienne C. Ngo Mbe, Camerun
Maximilienne Ngo Mbe este o activistă pentru drepturile omului, directoare executivă a Rețelei apărătorilor drepturilor omului din Camerun în Africa Centrală (REDHAC) și, în această calitate, a sprijinit organizațiile societății civile din Africa și activiștii pe diferite mecanisme de apărare și protejare a drepturile omului.
Wang Yu (China) este o avocată chineză dedicată apărării drepturile omului. Ea a fost arestată de autorități în 2015 în timpul acțiunilor îndreptate împotriva avocaților drepturilor omului. A fost acuzată că a incitat la subversiunea puterii de stat, ceea ce reprezintă o infracțiune gravă în China, pasibilă de condamnare la închisoare pe viață.
Mayerlis Angarita, Columbia
Mayerlis Angarita luptă de ani de zile pentru restituirea pământului femeilor strămutate forțat în regiunea columbiană Montes de Maria. Acolo a fondat colectivul de femei „Narrar para Vivir” (Povestind pentru a trăi) în 2000. Astăzi, în calitate de reprezentant al asociațiilor de victime, este membră a Comitetului consultativ de gen, care consiliază organul format din șase membri (trei reprezentanți ai guvernului și trei reprezentanți ai FARC) care pregătește proiecte de lege pentru punerea în aplicare a acordului de pace și le înaintează parlamentului. A primit și în 2018 premiul Anne Klein.
Julienne Lusenge, Republica Democrată Congo
Julienne Lusenge militează pentru drepturile omului. Este cunoscută pentru ajutorul victimelor violențelor sexuale din timpul războiului. Este cofondatoare și președintă a Solidarității Feminine pentru Pace și Dezvoltare Integrată (SOFEPADI) și directoare a Fondului pentru femei congoleze (FFC).
Judecătoarea Erika Aifan, Guatemala
Judecătoarea Erika Lorena Aifan lucrează la Curtea Penală unde se judecă numai cele mai grave cazuri criminale. Ea a judecat dosare de corupție și crime de război, motiv pentru care a fost amenințată cu moartea și defăimată prin presă. În ciuda acestor provocări, judecătorul Aifan a rămas independentă de influențe politice. Ea a demonstrat hotărâre și tărie în impunerea statului de drept în Guatemala. În ciuda opoziției puternice cu care s-a confruntat de-a lungul mandatului său, judecătorul Aifan a devenit în Guatemala un simbol al luptei împotriva corupției, al eforturilor de creștere a transparenței și al acțiunilor de îmbunătățire a independenței în sectorul justiției.
Muskan Khatun, Nepal
Muskan Khatun este activistă pentru drepturile omului. A fost victima unui atac cu acid sulfuric în 2019, pe când avea doar 15 ani, pentru că a refuzat avansurile romantice ale unui băiat. A suferit arsuri pe față, piept și mâini de pe urma se recuperează cu mare greutate și astăzi. După atac a făcut campanie campanie pentru adoptarea unei legislații pentru protecția femeilor și înăsprirea legilor care să-i pedepsească pe făptașii agresiunilor împotriva femeilor.
Zahra Mohamed Ahmad, Somalia
Zahra Mohamed Ahmad este fondatoare și consilieră pe probleme de drepturi ale omului la Somali Women Development Center (SWDC). Somalia este unul dintre cele mai periculoase locuri de pe pământ, în topul indicelui statelor fragile, iar viața și siguranța Zahre Mohamed Ahmad sunt în permanență expuse riscului.
Sora Alicia Vacas Moro, Spania
Sora Alicia Vacas Moro a condus o clinică medicală în Egipt timp de opt ani, ajutând 150 de pacienți cu venituri mici să-și trateze bolile. Apoi s-a mutat în orașul biblic Betania pentru a ajuta o comunitate beduină sărăcită, în special femeile și copiii. A înființat programe de formare pentru femei care le ofereau oportunități economice indisponibile anterior și a înființat grădinițe în taberele beduine, care dădeau o bază educativă copiilor.
Ranitha Gnanarajah, Sri Lanka este activistă pentru drepturile omului și avocată în Sri Lanka. Ea luptă pentru victimele disparițiilor forțate și pentru cele deținute în temeiul Legii pentru prevenirea terorismului. Legea pentru prevenirea terorismului din 1978 conferă largi atribuții și puteri poliției care poate percheziția, aresta și reține suspecții fără să mai fie nevoie de hotărâri judecătorești. A fost adoptată pentru prima dată ca lege temporară în 1979 sub președinția lui J. R. Jayewardene, apoi a devenit permanentă după 1982.
Canan Güllü, Turcia
Canan Güllü este de 31 de ani activistă. Președintă a Federației Turce a Asociațiilor de Femei, o organizație-umbrelă a ONG-urilor femeilor. Organizația are 186 de sucursale și 52 500 de membri.
Ana Rosario Contreras, Venezuela
Ana Rosario Contreras este președinta Asociației Asistenților Medicali din Caracas. Contreras susține drepturile omului și nevoia de democrație. Acest lucru intră în conflict cu năravul guvernelor totalitare de a-și închide, tortura și hărțui cei care le contestă.
Pe lângă premiile individuale IWOC acordate pe 8 martie, secretarul de stat Antony Blinken va decerna un premiu onorific IWOC celor șapte femei afgane care au fost asasinate în 2020 în timp ce ajutau comunitățile într-un moment esențial din istoria Afganistanului. Aceste crime tragice subliniază tendința alarmantă de a face o țintă predilectă a agresiunilor și violențelor din femeile afgane, iar Statele Unite condamnă aceste acte de violență.
I se decernează un premiu postum onorific și Fatemei Natasha Khalil, oficială a Comisiei independente pentru drepturile omului din Afganistan, care a fost ucisă, împreună cu șoferul ei, Jawid Folad, în iunie 2020 de un IED din Kabul, în drum spre biroul său. Avea numai 24 de ani, vorbea șase limbi, studiase la American University of Central Asia și avea două masterate.
Un alt premiu postum onorific va fi acordat Sharmilei Frough, general și șefa Unității de Gen din Direcția Națională de Securitate (NDS). Ea a fost unul dintre cei mai longevivi ofițeri de sex feminin din NDS, după ce a servit ca șef al diviziei anti-răpire și a lucrat sub acoperire pentru combaterea rețelelor criminale. Sharmila Frough a fost asasinată într-o explozie provocată de un dispozitiv artizanal cu care a fost atacată mașina ei în martie 2020, la Kabul.
Departamentul de Stat o omagiază și pe Maryam Noorzad, moașă care a profesat în regiuni izolate din provinciile Wardak și Bamyan înainte de a lucra pentru spitalul Médecins Sans Frontières din Kabul. La 12 mai 2020, trei bărbați înarmați au atacat maternitatea spitalului, dar Maryam a refuzat să-și abandoneze pacienta, care era în travaliu. Maryam, pacienta ei și nou-născutul au fost uciși în camera de naștere.
De asemenea, Departamentul de stat o premiază postum și pe Fatima Rajabi, ofițer de poliție în vârstă de 23 de ani, originară din provincia Ghazni și membra a diviziei anti-stupefiante. În iulie 2020, se îndrepta către satul natal din districtul Jaghori într-un microbuz civil, când talibanii au oprit vehiculul și au luat-o prizonieră. Două săptămâni mai târziu, talibanii au ucis-o și i-au trimis familiei cadavrul pe care se puteau vedea răni prin împușcare și semne de tortură.
O altă distincție postumă îi este dedicată Freshtei, fiica lui Amir Mohamed, un paznic de 35 de ani la Biroul Administrației Penitenciare. Ea plecase de-acasă din orașul Kandahar cu un taxi, îndreptându-se către serviciu, când a fost ucisă de un om necunoscut pe 25 octombrie 2020.
I se atribuie post mortem premiul pentru curaj și lui Malalai Maiwand, reporter la Enikas Radio și TV, care a fost împușcată și ucisă, împreună cu șoferul ei, pe 10 decembrie 2020, într-un atac asupra vehiculului său din Jalalabad. Malalai nu a fost prima din familia ei care a fost vizată. Cu cinci ani mai devreme, mama ei, o activistă, a fost ucisă de oameni înarmați necunoscuți.
În fine, i se atribuie premiul pentru curaj și Freshtei Kohistani, activistă în domeniul drepturilor femeilor și al democrației, în vârstă de 29 de ani. Ea a fost asasinată în apropierea casei sale din provincia Kapsia pe 24 decembrie 2020. Kohistani organiza în mod regulat întruniri pentru a susține drepturile femeilor în Afganistan și folosea rețelele sociale ca platformă pentru mesajul ei.
Secretarul Blinken va găzdui ceremonia virtuală de premiere luni, 8 martie, la ora 10.00, iar Prima Doamnă a Statelor Unite, dr. Jill Biden va ține o alocuțiune în care va vorbi despre realizările curajoase ale acestor femei.
Ceremonia e transmisă live la adresa www.state.gov
