Cea mai săracă țară din Europa… Trista faimă în continuare a Republicii Moldova. Un sfert din populație trăiește în sărăcie absolută, cu mai puțin de 100 de euro pe lună. Din ce în ce mai mulți pensionari n-au ce pune pe masă. În timp ce tot mai puțini tineri aleg un viitor acasă.
Pur și Simplu, Moldova
Premiera unui nou episod joi, 7 aprilie la Moldova 1, la ora 21.30
Ulterior la Radio Europa Liberă Moldova
Inclusiv pe Facebook, Youtube, Instagram
Din păcate, din toată povestea aceasta legată de sărăcie, în primul rând, suferă copiii, spune Doina Cernavca, directoarea Asociației „Ajută un om”.
„Iată așa și o să fie: părinții vor rămâne singuri și vor muri în foame, în frig și în durere”, crede Nadejda Mocan. Ea administrează o cantină socială la Vulcănești și livrează prânzuri calde pentru 70 de bătrâni.
„Vedeți cum trăim? Uitați-vă la pod. Mă tem să nu cadă peste noi. - Câți locuiți în această cameră? - Eu, patru copii, două surori și soția, opt oameni. - Într-o cameră? – Într-o cameră. Sobă nu avem, nimic nu avem. Copiii îngheață și mor.”
Urmăriți întregul episod aici:
Copiii-față în față cu sărăcia
În fiecare iarnă, Doina Cernavca duce încălțăminte copiilor săraci din satele Republicii Moldova. Altminteri, cei mai mulți dintre ei nici nu s-ar putea duce la grădiniță sau la școală. De 10 ani, de când străbate în lung și-n lat Republica Moldova cu diverse proiecte sociale, vede din ce în ce mai multă sărăcie.
În opinia ei, sunt oameni săraci care vor și se străduiesc. „Sunt oameni săraci care sunt, pur și simplu, disperați. Sunt oameni săraci care nu vor, nu au nevoie și nici nu fac nimic ca să li se schimbe cumva situația. Din păcate, din toată povestea aceasta legată de sărăcie, în primul rând, suferă copiii”, spune directoarea Asociației „Ajută un om”, Doina Cernavca.
În primul rând, spune ea, copiii care mănâncă trei zile la rând pâine înmuiată în ulei, cred că așa ar trebui să fie viața de zi cu zi, cred că e o normalitate. În al doilea rând, copiii intră automat într-un grup mare de risc, pentru că ei abandonează școala, notează Doina Cernavca.
Romii-cea mai săracă comunitate
Rata abandonului școlar este mare mai ales în comunitățile rome. În Edineț, de exemplu, în acest an 20 de copii romi au fost înscriși la școală și doi, primii, - la grădiniță. A fost un eveniment istoric pentru un oraș în care aproximativ 90 la sută din copiii romi nu au parte de carte.
E frig, sobă nu avem, nimic nu avem. Copiii îngheață...
O familie de romi. Opt persoane s-au adăpostit într-o casă care stă să cadă și nici măcar asta nu e a lor. „E frig. Sobă nu avem, nimic nu avem. Copiii îngheață și mor. Într-o cameră- aici gătim, aici totul facem totul” povestește un membru al familiei. Maria, una din cei patru copii, are patru ani. Ar putea merge la grădiniță, dar nu are acte. Colea, un alt membru al familiei, ar trebuie să fie elev în clasele primare, dar nu a fost niciodată la școală și nici nu știe să scrie sau să citească.
Studiile arată că fiecare al doilea rom trăiește în sărăcie extremă. Și asta pentru că mulți dintre ei nu fac școală și, prin urmare, nu au o profesie. Cum se descurcă?
„ Merg prin sate, cer de la unii, de la alții. Copiii sunt ajutați de părintele de la mănăstire, le dă mâncare. - Ați încercat să căutați un loc de muncă? - Lucrăm la romi. Când cineva are nevoie de ajutor, săpăm, tăiem lemne, măturăm. Iată ce serviciu avem.”
„Ca să schimbi ceva în capul omului care deja are 40, 50 de ani este foarte greu”, spune Vasile Preda, mediator comunitar în Edineț. În opinia lui, schimbarea trebuie să înceapă cu copiii de grădiniță, să primească educație și să-și poată construi un drum în viață.
Vârstnicii- neputincioși în fața sărăciei
Printre cei mai afectați de sărăcie sunt vârstnicii. Aproape jumătate dintre ei au o pensie sub minimul de existență. La Vulcănești, de exemplu, 70 de bătrâni ar rămâne flămânzi dacă n-ar exista cantina socială a Nadejdei Mocan. „Iată așa și o să fie: părinții vor rămâne singuri și vor muri în foame, în frig și în durere”, spune ea. O dată la două zile, voluntarii le livrează prânzuri calde.
Una din beneficiarele cantinei este și pensionara Tatiana Chirpic. A fost contabilă și are o pensie de 1.400 de lei pe lună iar o mare parte din ea o dă pe medicamente. „Cum primesc pensia, cumpăr injecții. Ultima dată am plătit 870 de lei. Sunt singură, singurică. Nu am pe nimeni”, spune pensionara.
Lilia Arabadji, în trecut o cunoscută poetă din autonomia găgăuză este imobilizată la pat și poate conta doar pe sprijinul mamei ei, de 90 de ani. Primește o pensie de 940 de lei.
Ea spune că are un fiu, care locuiește însă în Cişmichioi. „S-a căsătorit acolo. Mă ajută cum poate, dar are și el o familie. Este greu. Totul este scump, medicamentele sunt scumpe, mai ales pentru mine”, povestește pensionara.
Ar putea să nu rămână nimeni din tineri. Vor rămâne numai bătrânii.
„De nu vedeam cu ochii mei condițiile în care trăiesc bătrânii, eu nu puteam să zic mai înainte că noi suntem una din cele mai sărace țări”, spune Nadejda Mocan, directoarea Centrului psiho-social din Vulcănești. Ea zice că în timp ce părinții pleacă și caută un viitor mai bun pentru copiii lor, bătrânii sunt lăsați aici: „Va veni timpul când în țara aceasta ar putea să nu rămână nimeni din tineri. Vor rămâne numai bătrânii.”
De ce unii sunt bogați, iar alții - săraci?
Mihai Țurcanu, specialist în cadrul IDIS „Viitorul” spune că „cei care rămân înțeleg că ei sunt din ce în cei mai puțini și o să fie cei care o să trebuiască să întrețină și un sistem de asigurări sociale, și un sistem medical, și un sistem educațional, și infrastructura.” În opinia lui, scoaterea oamenilor din sărăcie depinde de funcționarea normală a societății, a statului de drept, în primul rând, și a luptei împotriva corupției.
„Suntem muncitori, dar nu vrem să muncim”, constată Doina Cernavca. Marea problemă este lipsa educației: „atunci când avem copii care nu mai merg la școală, asta, de fapt, e o dovadă că lucrurile nu merg absolut deloc bine”, mai spune activista.
O altă problemă sunt salariile, consideră Lorina Ghițu, manageră de program în cadrul Organizației „Copil, Comunitate, Familie” Ea spune că oamenii muncesc, dar salariile sunt foarte modeste.
Deocamdată, însă, în lipsa acestor lucruri, Republica Moldova rămâne strâns dependentă de remitențe. În 2019, înainte de pandemie, diaspora a trimis acasă circa două miliarde de dolari, aproape cât bugetul țării pentru un an.
Aici, un interviu cu autorii filmului, Eugenia Crețu și Nicu Gușan:
Următorul documentar din seria Pur și Simplu, Moldova este despre bătrânețe, moarte, depopulare și deznădejde. Realizat de Victor Galușca.
Vctor Galușca este cel care acum câțiva ani a descoperit arhiva abandonată a fotografului Zaharia Cușnir (1912-1993). Peste 4 mii de negative, fotografii care documentau viața cotidiană , în perioada 1955-1973 din satele Rogojeni, Roșietici, Țâra, Cenușa, Ghindești din raioanele Florești și Șoldănești, R. Moldova.