O discuție cu fostul vicepremier pentru Reintegrare despre închiderea din 1 septembrie a circulației în Ucraina pentru mașinile cu numere de înmatriculare transnistrene, dar și despre zvonurile cu privire la activizarea trupelor ruse și contingentelor militare transnistrene din stânga Nistrului, în contextul concentrării de către Rusia a unor importante forțe militare la frontiera estică cu Ucraina și în Crimeea anexată.
Europa Liberă: Dle Alexandru Flenchea, săptămâna aceasta am văzut informații venite de la Biroul de Reintegrare legate de plăcuțele de înmatriculare pentru mașinile din Transnistria și a apărut o analiză a Dvs. la Institutul pentru Politici și Reforme Europene pe același subiect. Și voiam să discutăm anumite nuanțe. Deci, la 1 septembrie mașinile cu numere de înmatriculare transnistrene nu vor mai putea merge în Ucraina, asta este informația pe care o avem în acest moment. Întrebarea este: de ce până în acum Ucraina a permis accesul mașinilor transnistrene cu numere de înmatriculare din regiunea separatistă și de ce Chișinăul nu a insistat foarte mult pe aplicarea acestei prevederi din 2018, după înțelegerea care impunea numere neutre pentru circulația internațională?
Alexandru Flenchea: „Atunci când în 2018 Chișinăul și Tiraspolul au găsit o soluție și au căzut de acord în privința unei soluții care să permită reînmatricularea mașinilor de acolo, astfel ca proprietarii mașinilor să posede documente valide, legale, recunoscute și de autoritățile statului nostru, și de comunitatea internațională, Ucraina a venit cu un demers în adresa Chișinăului: „Spuneți-ne data din care noi putem să începem să aplicăm cadrul nostru bilateral, adică să lăsăm să treacă doar acele mașini care sunt înmatriculate de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova”. Și așa s-a întâmplat că răspunsul l-au primit abia la mijlocul lunii martie, mai exact pe 13 martie 2020.
Știți deja, de fapt a fost și în presă, că inițial termenul agreat era altul, cel de 15 ianuarie 2021. Adică în acest moment deja de trei luni de zile ar fi trebuit noile reguli să fie aplicate. Acum așteptăm să se întâmple pe 1 septembrie.
Totul e pregătit pentru asta și din punct de vedere politic, și juridic, și operațional. A fost acordat timp mai mult decât suficient ca proprietarii din stânga Nistrului care intenționează să traverseze hotarele Republicii Moldova să se reînmatriculeze, dar și să obțină un permis de conducere valid, care se face ușor, preschimbarea se face simplificat, fără costuri mari.”
Europa Liberă: Înțeleg că totuși a fost vorba de o decizie politică a Chișinăului de a merge pe un termen mai întârziat?
Alexandru Flenchea: „Astfel de decizii prin definiție pot fi doar politice, ele se iau de factori politici la nivel de conducere a țării, a guvernului.”
Europa Liberă: Spuneți-mi, vă rog, care este problema că până în acest moment avem doar patru la sută din mașinile din regiunea transnistreană înmatriculate în cifre, ar fi peste 4 000, din câte înțeleg. De unde vine această problemă? Și doi: în ce măsură există capacitatea ca până la 1 septembrie să poată fi înmatriculate toate mașinile, toți doritorii din regiunea transnistreană să-și ia numere neutre?
Alexandru Flenchea: „Haideți să combatem niște mituri, să clarificăm niște momente mai puțin cunoscute și înțelese. Există cifra invocată de reprezentanții regiunii că ar exista 100 de mii de unități de transport în stânga Nistrului. Decizia protocolară din 2018 privind plăcuțele de modelul neutru se aplică doar autoturismelor. Deci, din 100 de mii trebuie să excludem toate TIR-urile, toate camioanele, toate autobuzele, microbuzele, autospecialele, trebuie să excludem și unitățile de transport deținute de așa-numitele instituții de stat din stânga Nistrului, pentru că nu se pot reînmatricula.
Rămâne un număr necunoscut de autoturisme. Dar mai mult decât atât, marea majoritate a oamenilor, de fapt, în oricare țară, în oricare entitate în cazul dat, nu călătoresc mult sau mai puțin regulat cu autoturismul propriu peste hotare, deci vorbim despre o minoritate de oameni.
Din păcate, noi nu avem statistică exactă. Deși am făcut un prim-pas în ianuarie 2020, când în comun cu Poliția de frontieră și Agenția Servicii Publice și în regim de testare noi am pilotat acest regim la acele puncte de trecere a frontierei pe care le controlăm ca să avem măcar un reper privind necesitatea reală.
Libertatea de circulație nu există
Un alt reper pe care putem să-l folosim este numărul de permise preschimbate, deci numărul de oameni, locuitorii din stânga Nistrului care au ales să meargă pe calea preschimbării permisului cel transnistrean pe unul valid moldovenesc. Și avem cifra de 11 mii și ceva de oameni în ultimii trei ani. Acesta ar putea să fie un reper – pentru că o fac sau au făcut-o acei care știu că au nevoie și într-o perspectivă vor călători în afara țării.
Să nu uităm că mai este și factorul închiderii regiunii, de fapt, libertatea de circulație nu există, locuitorii regiunii nu pot pur și simplu să urce în mașină și să plece, chiar să traverseze Nistrul.
Așa că acum la moment sunt peste 4.700 de autoturisme reînmatriculate. Capacitatea lunară a celor două oficii de înmatriculare este de 1.500 de mașini, deci, dacă lucrează la capacitate maximă timpul care a rămas până la 1 septembrie ar putea fi înmatriculate peste 12 mii de mașini.”
Europa Liberă: Dle Flenchea, Tiraspolul acuză presiuni politice, de fapt, cam tot ce face Chișinăul este interpretat acolo drept presiune politică.
Alexandru Flenchea: „Prezentat mai degrabă, decât interpretat, ei înțeleg foarte bine cum stau lucrurile.”
Europa Liberă: Dincolo de asta, am văzut responsabili de acolo care spun că Chișinăul, de fapt, trebuie să meargă pe acceptarea integrală a numerelor transnistrene, schimbarea lor și că ar exista proceduri birocratice de nedepășit practic pentru locuitorii regiunii, fapt care face procesul să meargă foarte încet.
Alexandru Flenchea: „Nu, este un narativ fals, că reînmatricularea tuturor 100 de mii de unități de transport ar trebui să servească o precondiție pentru aplicarea regulilor obișnuite la traversarea frontierei. De fapt, reînmatricularea nu este obligație, este un drept și este o oportunitate pentru cei, repet, care intenționează să călătorească în afara Republicii Moldova. Și termenul limită anunțat cu multă generozitate oferă, repet, posibilitatea tuturor celor interesați să o facă, să-și reînmatriculeze mașinile și să obțină un permis de conducere.”
Europa Liberă: Recomandările Dvs. care sunt, inclusiv cele formulate în studiul pe care l-ați scris pentru IPRE?
Alexandru Flenchea: „Recomandarea principală pentru autoritățile Republicii Moldova este să nu mai ia alte decizii politice și să meargă pe ceea ce a fost agreat cu Ucraina, pentru că în cazul dat vorbim de reputația țării noastre, de credibilitatea țării noastre și în relații bilaterale cu Ucraina, și în cadrul procesului de negocieri în formatul „5+2” ori o nouă amânare va submina serios poziția țării noastre în negocieri în viitor, oricine ar fi negociatorul-șef și oricare ar fi guvernul.”
Europa Liberă: Dle Flenchea, vreau să mai abordăm un subiect în discuția noastră. Asistăm la niște evoluții destul de îngrijorătoare în regiunea noastră, vedem ce se întâmplă cu concentrarea de forțe militare în jurul frontierelor Ucrainei. În acest moment am văzut mai multe speculații în presa din Ucraina, care indică asupra unor concentrări sau asupra unor activizări ale structurilor militare rusești și transnistrene din stânga Nistrului. Sunt inclusiv experți care spun că trupele rusești de acolo au avut parte de o modernizare impresionantă în ultimii ani. Dvs. urmăriți procesul transnistrean de multă vreme, în ce măsură credeți că există motive de îngrijorare legate de Transnistria pentru Chișinău, dar și pentru Kiev, sub aspect militar? Și doi: cum credeți că se putea face această modernizare a trupelor ruse din Transnistria în ultimii ani, având în vedere că din 2014 Ucraina este închisă pentru tranzitul militar rusesc și singura opțiune de a ajunge în stânga Nistrului este cea a Aeroportului Chișinău?
Alexandru Flenchea: „La momentul de față, în Transnistria, în stânga Nistrului, din punct de vedere militar, nu se întâmplă nimic din ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2014. De fapt, schimbarea dramatică a realităților pe teren s-a produs anume atunci, în vara anului 2014, când au început ori au crescut în intensitate aplicațiile militare comune între formațiunile paramilitare ale regiunii și Grupul operativ al trupelor ruse.
Deci, din punctul acesta de vedere, nu există nicio știre din ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută, în weekend și ceea ce se întâmplă acum.
Motive de îngrijorare aici însă există mai multe. Primul este că, în general, au apărut știri, s-au scris știri acolo unde știre nu este. Și aceste eforturi de isterizare, de inducere a unei stări de incertitudine, dacă nu panică, pe mine personal mă îngrijorează.”
Dar, repet, tot ce s-a putut întâmpla mai îngrijorător din punct de vedere strict militar în regiunea transnistreană s-a produs în 2014, ulterior în 2016, când blindatele au început să traverseze Nistrul încolo-înapoi. Și atunci asta nu a fost, din păcate, subiect de știre. De atunci nimic mai serios nu s-a întâmplat. Așa că primul tip de îngrijorare este isterizarea.
Al doilea motiv de îngrijorare este că până acum, în decurs de cinci ani, nu s-a acordat suficientă atenție, ca să nu zic deloc, din partea Chişinăului acestui subiect. Semne de atenție și îngrijorare au început să fie exprimate atunci când ele au venit din Ucraina. Și pe mine oarecum mă nedumerește interesul acesta crescut al politicienilor moldoveni față de securitatea Ucrainei. Ucraina are propria conducere, propriii politicieni care să aibă grijă de ei, noi trebuie să avem grijă de noi, ajutându-ne reciproc cu Ucraina.
Și, nu în ultimul rând, principalul meu motiv de îngrijorare este că atunci când, mai devreme sau mai târziu – dar acest lucru oricum se va întâmpla – trupele ruse din regiunea transnistreană a Republicii Moldova vor pleca, se vor retrage. Și noi cu surprindere vom urmări cum comandantul Grupului Operativ al Trupelor Ruse își va lua drapelul și va pleca, iar restul grupului va rămâne, pentru că aproape integral acest contingent militar constă din localnici. Și atunci noi, statul Republica Moldova, ne vom trezi cu un număr de 10, 15, 20 de mii de oameni în uniforme care nu știu să facă altceva și nu au făcut toată viața altceva decât să alerge pe poligoane cu mitraliere și să se plimbe pe Nistru cu transporturi autoblindate. Și atunci asta va fi în egală măsură și o problemă politică, și una de securitate, și una socială.”
Noi suntem cei care trebuie să avem inițiativa și să abordăm subiectul cu toți actorii implicați
Europa Liberă: Chișinăul poate face ceva în situația de acum?
Alexandru Flenchea: „Chișinăul este în primul rând cel care trebuie să facă ceva. Este țara noastră, este teritoriul nostru și este viitorul nostru. Noi suntem cei care trebuie să avem inițiativa și să abordăm subiectul cu toți actorii implicați și cu toți partenerii pe care-i avem, chiar și cu acei care nu am vrea să avem treabă.”
Europa Liberă: Chestiunile de securitate nu prea figurează ultima vreme pe agenda discuțiilor. Discuții în general nu prea văd, cu atât mai mult pe domenii din astea atât de sensibile.
Alexandru Flenchea: „Din păcate, așa este. Politicul din Moldova este preocupat de alte probleme, alte priorități, de instabilitatea politică al cărei martor sunt probabil din adolescență, de când există statul independent Republica Moldova. În concluzie, politicienii din Republica Moldova, acei care sunt și acei care se vor lideri și conducători ai acestei țări trebuie să înțeleagă că și problemele economice, și problemele sociale, educația, medicina și nu în ultimul rând securitatea și viitorul țării noastre, toate sunt priorități la fel de importante.”
