Ziua de duminică a fost cea mai tragic-atroce de o săptămână de când durează conflictul, ba chiar de mai mulți ani încoace, iar sâmbătă Israelul a distrus imobilul din Gaza în care se aflau birourile televiziunii Al Jazeera și ale Associated Press (AP).
Pe acest fundal, săptămânalul britanic The Observer scrie despre izolarea lui Joe Biden, forțat să apere, fără convingere, Israelul în fața Consiliului de securitate ONU, reunit ieri în extremă urgență.
Iar acest Consiliu de securitate al ONU nu a făcut decât să ceară ambelor părți încetarea focului, „pentru a evita un conflict regional incontrolabil”, cum s-a exprimat secretarul general ONU António Guterres.
În Italia, La Repubblica scrie că aripa mai dură a democraților, cea a lui Bernie Sanders, îi cere lui Joe Biden să adopte o poziție mai severă față de acest aliat istoric care e Israelul, ceea ce Biden caută, tocmai, să evite. De altfel, cum o scrie Washington Post, Biden e criticat din toate părțile pentru lipsa de vlagă afișată și pentru felul în care administrația sa a părut luată prin surprindere de conflictul din Orientul Apropiat.
Bernie Sanders a publicat un comentariu în New York Times în care îi cere lui Biden să nu-l mai apere pe Beniamin Netaniahu, iar ieri, un număr de membri importanți ai comunității musulmane din SUA au boicotat sărbătorirea virtuală a încheierii Ramadanului oferită de Biden.
Cum presa a căzut în capcana israeliană
Dincolo de asta, însă, armata israeliană este acuzată că a întins o capcană presei, anunțând o ofensivă terestră în Gaza, cum o scrie Le Monde. Mulți, în presa internațională, sunt convinși acum că au fost păcăliți de armata israeliană, printr-un fals comunicat, pentru a înșela și deruta luptătorii din Hamas (pe care SUA și majoritatea statelor din UE o consideră o organizație teroristă).
Israelul a chemat joia trecută 9.000 de rezerviști, aparent în perspectiva unei intervenții militare directe, terestre, în Gaza. Joi seara, 13 mai, o postare pe Twitter a armatei a creat scurtă vreme impresia că Israelul ar fi intrat deja în fâșia Gaza. „Aviația israeliană și trupele terestre atacă în acest moment în Gaza”, spunea postarea în engleză. Alarmă falsă, însă, iar armata a dat imediat vina pe o “problemă de comunicare internă”.
Anunțul fusese însă preluat instantaneu de întreaga presă internațională și difuzarea lui de toată presa a creat impresia că ar urma o ofensivă frontală, care ar fi putut face multe victime. Felicia Schwartz, corespondenta The Wall Street Journal la fața locului, a explicat de altfel cum ea a publicat informația imediat după ce a fost personal informată de un purtător de cuvânt al armatei că o ofensivă terestră era deja în curs.
Presa israeliană a început însă să scrie încă de vineri dimineața că anunțul fusese doar o tactică militară de dezinformare strategică, pentru a păcăli Hamasul prin intermediul presei internaționale, presupuse neutră și exactă. « Nu a fost o eroare, ci un plan inteligent pentru a permite eliminarea forțelor Hamasului », a spus de pildă canalul israelian N12.
Cum a scris-o și cotidianul israelian Haaretz, ideea în spatele falsului anunț transmis de presa internațională nebănuitoare era de a-i face pe șefii militari ai Hamasului să se ascundă în rețelele de tuneluri construite special pentru ei, ca să scape de ce se credea a fi iminenta invazie, numai că tunelurile au fost intens bombardate de aviația israeliană în acea noapte. Numărul de victime de acolo nu e cunoscut, câtă vreme nu va fi anunțat de Hamas.
În Spania, El Pais încercase deja să anticipeze planurile de posibilă intervenție directă a Israelului în Gaza, care în termeni de densitate este unul dintre locurile cele mai populate de pe planetă, căutând în același timp să ghicească strategia Hamasului.
Hamasul caută să câștige puncte în dauna Fatah
La Bruxelles, Le Soir analizează tabăra cealaltă: strategia Hamasului, care caută în primul rând să câștige puncte în dauna grupării Fatah, structura politică naționalistă și nereligioasă, care controlează Cisiordania, în partea cealaltă a Israelului. „O strategie riscantă”, estimează cotidianul din „capitala Europei”.
Oricum, strategia Hamasului i-a surprins inițial până și pe experții militari israelieni, care nu se așteptau la un asemenea val de atacuri provocatoare din partea grupării islamiste din Gaza. Profitând de incidentele inițiale din Ierusalim, provocate de expulzarea unor familii palestiniene, Hamasul agită acum două flamuri: cea naționalistă, palestiniană, dar și cea islamică.
Nuanța afișată de ei rămâne însă în primul rând cea naționalistă, explică Le Soir, iar pentru Hamas principala țintă, într-un prim timp, este Mahmoud Abbas, șeful Autorității Palestiniene din Cisiordania, care a anulat alegerile palestiniene prevăzute inițial pentru 22 mai, primele alegeri palestiniene în 15 ani. Observatorii sunt de acord că principala cauză a anulării alegerilor a fost teama lui Abbas că Fatah ar pierde în fața islamiștilor. Organizația istorică Fatah a răposatului șef militar Yasser Arafat e văzută acum ca neputincioasă, coruptă și făcând jocul Israelului, dacă nu chiar colaborând direct.
Așa încât, experții pariază pe o revenire rapidă la statu quo ante între Israel și Hamas. Islamiștii din Hamas nu-și închipuie că ar putea câștiga militar, ci caută doar o aură eroică în ochii populației. În realitate, atât Hamasul cât și Israelul urmăresc același scop: să răstoarne Fatah lui Abbas.
Cum o scrie fostul ministru israelian de externe Shlomo Ben-Ami pe site-ul Asean.com: «Paradoxal, Netaniahu nu are nici un interes să distrugă Hamasul. Dimpotrivă: el are o înțelegere nesemnată cu Hamasul împotriva Autorității Palestiniene a lui Abbas, pe care guvernele israeliene succesive ale lui Netaniahu n-au încetat să-l umilească și să-l slăbească.
Un stat islamic în Gaza îi oferă lui Netaniahu pretextul ideal pentru a respinge negocierile de pace și planul de a crea două state. Ba chiar, Netaniahu a permis bogatului stătuleț arab Qatar să plătească salariile amploaiaților din Hamas, pentru a permite ca Gaza să funcționeze.»
După ce a eșuat să formeze un guvern, Netaniahu ar putea așadar fi recunoscător Hamasului, ale cărui rachete au pus capăt discuțiilor între adversarii săi politici pentru a forma un guvern.
În sfârșit, ieri Hamasul a mai primit și asigurări din partea Iranului că poate conta pe un sprijin solid împotriva Israelului.
Tăcere rusească
Rusia e foarte tăcută oficial în chestiunea conflictului din Orientul Apropiat. Adevărul este că Rusia are suficiente probleme aproape de casă. Astfel, unul dintre cei mai mari aliați europeni ai Rusiei lui Putin, președintele ceh Miloš Zeman, a ajuns să spună că Rusia se comportă “prostește” (“Z ruské strany je to hloupost” = din partea Rusiei e o prostie) pentru că a pus Cehia pe lista “țărilor inamice”.
Rusia e însă prea ocupată cu Ucraina (cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.), dar și cu tulburările domestice mai imediate, cum e aceea că lucrătorii de la metroul din Moscova au sărit în apărarea dizidentului întemnițat Aleksei Navalnîi.
În schimb, nu la Moscova vom vedea curând manifestații împotriva conflictului din Orientul Apropiat, cum au avut loc ieri în toată Europa, în Belgia, Franța, Anglia sau Germania. Iar multe din aceste manifestații, cum atrage atenția Daily Mail în Marea Britanie, au luat o urâtă turnură antisemită.
