Un vechi prieten, cu care am stat alături la zeci de adunări pe vremea sovieticilor, mă învățase cum să aplic fără greș un truc ce-l transformă pe oratorul grav și plicticos într-un bufon. E destul să ți-l imaginezi în izmene ori chiar în fundul gol, și orice ar spune devine hazliu și inofensiv, iar grimasele războinice se întorc pe dos, devenind amuzante ca la circ.
Vineri, când ortacii socialistului-șef răcneau în fața sediului Curții Supreme de Justiție că viitoarea lor victorie în alegerile parlamentare e mai mult decât sigură, și, vezi matale, ei au datoria sfântă să o apere cu orice mijloace (probabil, aveau în vedere să sacrifice niște curcani în fața președinției), mi-i imaginam îmbrăcați în chiloți de plajă de culoare roșie aprinsă cu puchițele, cum se zice la Văleni, brodate în formă de seceră încrucișată cu ciocanul, mai și purtând maiouri spălăcite de corsari sau hoți de mare, cum li se mai spune în romanele lui Fenimore Cooper. Pe Dodon îl îmbrăcam imaginar în celebrul halat cu inscripția президент pe spate, în care se învelise ca un boxer cu termenul expirat din melodrame hollywoodiene după pogorârea în copcă.
Odată anunțată oficial recolta de voturi adunată de tandemul titanic Voronin-Dodon, nici nu mai e nevoie de trucul cu dezbrăcatul miresei. Orice scoate pe gură Bogdănel, Costică, Cornel sau Valoghiță devine caricatural și disproporționat. Iar arhiva de spoturi electorale, în care Dodon se autoproclamă cavaler al ortodoxiei în calea nepatrioților asmuțați de forțe oculte din Occident, se transformă într-un fel de „Nu, pogodi!” provincial ce nu-l mai amuză pe Vladimir Vladimirovici.
Victoria repetată a Maiei Sandu a transformat iar hulubul înfumurat într-o găină plouată, aruncată în brațele fugarilor oploșiți acolo unde a dus surdul iapa și mutul roata. De altfel, Vsevolod Ciornei ne amintește că mutul din respectiva expresie populară e numele tabuizat al necuratului, iar echivalentul rusesc al acestei formule neaoșe îl trimite pe mușteriul vizat drept la bunica dracului.