Demersurile guvernului de la Chișinău pe lângă autoritățile de la Kiev, în chestiunea plăcuțelor de înmatriculare din Transnistria, sunt prezentate de Iulian Chifu în Adevărul drept încercare de sacrificiu în favoarea transnistrenilor și nu a liderilor separatiști. Tot episodul a implicat doză mare de risc asumat: riscul de a încasa acuzația că ar fi sprijinit separatiștii. Ceea ce s-a obținut – o lună de grație din partea Kievului și urgentarea emiterii plăcuțelor conforme - ar fi însă de natură să înlăture suspiciunile: s-a acționat responsabil, în sprijinul cetățenilor Republicii Moldova, indiferent că sunt din dreapta sau din stânga Nistrului.
Analistul adaugă și alte evoluții promițătoare: Legea Procuraturii a fost declarată constituțională, iar ministrul Justiţiei a lansat procedura de constituire a Comisiei Internaţionale care va evalua activitatea procurorului general și a Şefului Comisiei Naționale Anticorupție. Aceștia trebuie evaluați în termen de 30 de zile și pot fi schimbați. Serviciul Intern de Securitate și-a creat un nou departament de combatere a corupţiei în domeniul securităţii, așa că, în primele șase luni de mandat, perspectiva realizării principalelor reforme în direcţie integrării europene este promițătoare.
La București, bilanțul făcut de analiști nu arată deloc la fel pentru guvernanți, mai ales pe fondul crizei politice declanșate de ieșirea de la guvernare a USRPLUS si depunerea unei moțiuni de cenzură cu semnăturile useriștilor și ale Alianței pentru Unirea Românilor. Ion M. Ioniță scrie în Adevărul că, așa cum arată lucrurile, liberalii nu vor putea livra nimic din ce au promis la guvernare, ba chiar ar trebui să se teamă de posibila disoluție a partidului. În câștig s-ar afla Partidul Social-Democrat, potențial susținător din umbră al unui guvern minoritar. Dar câștigătorul cert este AUR, care„profită de criză şi de incapacitatea sinucigaşă a celorlalte partide pentru a-i găsi o soluţie raţională. PSD „Se mufează la resursele și avantajele guvernării, fără să aibă însă responsabilitatea ei”, scrie și Dan Tăpălagă pe G4Media. El crede că președintele Klaus Iohannis și tabăra Florin Cîțu de la liberali nu mai au, „realist vorbind”, decât perspectiva unui guvern minoritar, cu susținere parlamentară de la PSD. Varianta ca USRPLUS să fie readus la guvernare prin gestul președintelui de a desemna un alt premier decât Florin Cîțu e așezată doar într-un Post Scriptum sceptic.
Andrei Pleșu, în Dilema Veche, constată, convins că va fi „încondeiat ca antiromân”, că „dintre toți politicienii care au fost solicitați să comenteze «situațiunea» și să facă propuneri de echilibru și eficiență, singurii care mi s-au părut liberi, decenți, maturi cu adevărat au fost politicienii UDMR”. La rândul său, Andrei Cornea, în aceeași publicație, anunță amărât „zorii unei noi ere, având o trăsătură sumbră mai rar întâlnită în trecut, dar care acum devine sistematică: unirea dintre netrebnicie și tembelism politic”.
Duminică s-a stins Ion Caramitru. Gabriel Andreescu îi face un sobru, frumos și cuprinzător portret pe Contributors.ro. Amintește în special lucruri care țin de prestația publică a faimosului actor: rolul avut în politică imediat după decembrie 1989, fondarea Uniunii Teatrale (UNITER), dar mai ales trăsături de caracter care nu au fost niciodată dezmințite: anticomunismul fără fisură, fermitatea civică (de pildă, felul în care a reușit să blocheze un proiect monstruos al guvernului Adrian Năstase, care ar fi distrus Sighișoara). „Un om încrezător și precaut mai mereu, onest și direct, în același timp, un om cald și politicos totodată”, arătând de-a lungul anilor o „radicalitate controlată”.
