Au trecut 15 ani de la asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia, un proeminent critic al Kremlinului. Reporter de investigație de mare talent, Anna Politkovskaia a scris despre brutalitatea războiului purtat de Rusia în Cecenia și a documentat modul în care președintele Vladimir Putin a îngrădit libertățile democratice în țara sa. Unul dintre personajele vizate în anchetele sale jurnalistice privind abuzurile și nerespectarea drepturilor omului a fost liderul cecen Ramzan Kadîrov, aflat încă la putere, iar bănuielile că el e implicat în acte criminale și tortură revin periodic în discuție în Rusia. Anna Politkovskaia a fost împușcată ziua în amiaza mare, în fața apartamentului ei, în chiar ziua de naștere a lui Vladimir Putin, președinte al Federației Ruse, atunci și acum. O relatare a corespondentului nostru Rob Coalson rezumată de Oana Serafim.
Corespondentul nostru pornește de la ideea că deși multe lucruri s-au înrăutățit în Rusia după uciderea Annei Politkovskaia, iar unele au rămas la fel de rele ca înainte, tragedia ei i-a influențat pe unii tineri ruși. Natașa Zoltova este una dintre ei, jurnalistă ea însăși acum, care lucrează pentru BBC. Era în clasa a 9-a pe 7 octombrie 2006, când, după ce Anna Politkovskaia a fost omorâtă, în cutia de poșta a familiei sale a apărut un exemplar din Novaya Gazeta, publicația la care scrisese jurnalista ani de zile.
„Mai târziu mama mi-a spus că atunci când a aflat despre crimă, s-a înfuriat foarte tare: Voiam să fac cel puțin ceva”. Mama ei s-a abonat la ziarul din care adolescenta Natașa a aflat despre demonstrații suprimate violent, alegeri falsificate și alte aspecte ale vieții sub Putin care rareori se vedeau la televiziunea de stat. Și astfel s-a născut visul ei de a urma pașii Annei Politkovskaya și de a ajunge jurnalistă la Novaya Gazeta.
„Ne întoarcem într-un abis sovietic”
Politkovskaya avea 48 de ani când a fost ucisă. Putin împlinea în aceeași zi 54. Într-o carieră presărată cu amenințări cu moartea și o presupusă încercare de otrăvire, Anna Politkovskaia și-a câștigat reputația de jurnalistă de investigație plină de curaj, urmărind destinele celor cărora li s-au încălcat brutal drepturile, în special în Caucazul de Nord, în Cecenia, devenind un critic lucid al liderului de la Kremlin.
„Ne întoarcem într-un abis sovietic, într-un vid informațional care explică moartea din propria noastră ignoranță”, a scris ea în cartea ei din 2004, „Rusia lui Putin”. „Tot ce ne-a rămas este Internetul, unde informațiile sunt încă disponibile în mod liber. În rest, dacă doriți să continuați să lucrați ca jurnalist trebuie să îl serviți complet pe Putin. În caz contrar - moartea, glonțul, otrava sau procesele - oricare dintre acestea vor crede că sunt potrivite serviciile noastre speciale, câinii de pază ai lui Putin".
La cincisprezece ani de la moartea sa, Putin rămâne ferm la cârma politicii rusești, iar jurnaliștii spun că evaluarea situației în care se află jurnalismul independent din Rusia făcută de Anna Politkovskaia a fost clarvăzătoare.
„Practic, în fiecare zi primim știri despre represiuni împotriva unor publicații sau jurnaliști ", a spus pentru radio Europa Liberă Sofia Rusova, unul din directorii Uniunii jurnaliștilor și lucrătorilor media. „În urmă cu zece ani, o organizație media a scris despre tortură în cadrul Ministerului de Interne. La doua zile, toți agenții de publicitate – chiar și un comerciant de saltele - și-au anulat contractele cu acea publicație. Acum, acest lucru se întâmplă mult mai repede. În ultimul deceniu, situația s-a schimbat mult, acum se adoptă legi represive noi practic în fiecare săptămână”, a mai spus Sofia Rusova.
Vladimir Soloviov, președintele Uniunii Jurnaliștilor din Rusia și membru al Consiliului prezidențial consultativ pentru drepturile omului și societatea civilă, a declarat Europei Libere că semnează aproape în fiecare zi scrisori către agențiile de aplicare a legii în sprijinul jurnaliștilor supuși atacurilor.
Printre legile adoptate în ultimii ani sunt și asa numitele legi ale „agenților străini”, legea organizațiilor nedorite și legile care se presupun că au avut drept scop combaterea „extremismului” - toate acestea fiind utilizate într-o campanie accelerată de denigrare sau închidere a presei independente și organizațiilor societății civile. Multe dintre mijloacele de informare pe internet pe care Politkovskaia le-a considerat ultima speranță a Rusiei au fost luate în vizor, alungate din țară sau forțate să închidă doar în ultimele luni. Mulți jurnaliștii etichetați drept „agenți străini”, au fost închiși sau forțați să se auto-exileze.
„Potrivit avocaților noștri, ori de câte ori o organizație media sau un jurnalist sunt desemnați drept „agent străin”, nu există nicio explicație din partea autorităților, nu spun de ce au făcut asta”, afirmă Soloviov. „Nu sunt prezentate fapte ... Și e desigur foarte îngrijorător pentru jurnaliști, deoarece mai toți, probabil, am avut contacte cu colegi străini și mulți au primit onorarii de la mass-media străină".
„Mă bucur că mama nu a trăit să vadă ce s-a întâmplat în ultima vreme”, a scris jurnalista Natașa Zotova, care a lucrat la Novaya Gazeta din 2010 până în 2017. „Cel puțin nu trebuie să-și facă griji că devine mama unui „agent străin” .
În postarea sa pentru flash-mobul virtual organizat de jurnaliști în memoria Annei Politkovskaia - care a avut loc pentru a populariza hashtagul în limba rusă pentru „profesie interzisă” (# запрещенная_профессия) – jurnalistul de la site-ul Meduza Pavel Borisov a subliniat modul în care s-a modificat mediul pentru jurnalismul rus după uciderea Annei Politkovskaia:
În 2008, a spus el, „un jurnalist onest putea găsi un loc de muncă într-o companie de media privată cu etică și standarde. Până în 2011, un astfel de jurnalist trebuia să găsească o companie de media privată cu etică și standarde și mai ales cu un proprietar care nu a fost cooptat de putere. În 2014, jurnalistul respectiv trebuia să găsească o organizație media înregistrată în străinătate și care avea un proprietar capabil să se izoleze de presiunile asupra sa. Până în 2018, el sau ea trebuia să găsească de lucru la o organizație de media străină, cum sunt BBC sau Radio Svoboda. În 2020, jurnalistul respectiv trebuia să-și creeze propriul blog, un canal pe YouTube, sau ceva similar. Dar până în 2021, a fost scos din joc”.
Nikolai Podosokorski, analist media și membru al PEN Clubului din Sankt Petersburg, spune că guvernul rus a atacat doar libertatea presei, nu a vizat doar jurnaliștii și mass-media, ci și organizații ale societății civile și activiștii care i-ar putea apăra pe jurnaliști.
„Nominal, acum există multe organizații, asociații și mișcări publice. Dar în realitate, vedem că aceia care apără cu adevărat drepturile omului sunt atacați, vedem cum li se pun diferite etichete, de la agenți străini la organizații nedorite”. Asta este tragedia noastră comună”.
Galina Arapova, avocat specializat in problemele presei din Sankt-Petersburg, e de acord, spunând că ședințele judecătorești în cazurile care îi privesc pe jurnaliști sau organizații media „rareori durează mai mult de 10 sau 15 minute”.
„De aceea, singura speranță pentru jurnaliști este să-și apere drepturile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului", a declarat Arapova Europei Libere.
Denis Kamaliaghin, redactor-șef al ziarului Pskovskaya Gubernia din Pskov și unul dintre primii jurnaliști ruși care a fost pus pe lista „agenților străini” în decembrie 2020, i-a spus corespondentului nostru că societatea rusă a fost mult prea pasivă în fața represiunilor în curs de desfășurare.
„Oamenii sunt gata să-i ceară unui parlamentar de opoziție să le apere drepturile, dar ei nu îl vor apăra pe acesta dacă va avea nevoie. Oamenii sunt gata să ceară presei să scrie adevărul și să-i apere, dar nu sunt gata și ei să apere mass-media. Asta e societatea noastră. Din păcate, culegem roadele istoriei noastre comuniste”, spune Denis Kamaliaghin.
Nadejda Isaieva, jurnalistă la Novaya Gazeta, a scris un scurt eseu pentru flash mob-ul virtual despre libertatea presei, în care a deplâns distrugerea mijloacelor de presă de renume și expulzarea jurnaliștilor talentați pe rețele de socializare.
„Jurnalismul independent devine într-adevăr o profesie interzisă”, a scris ea pe Facebook. „Când scrii o relatare, te întrebi mereu dacă nu cumva ar putea să vină poliția la tine, să-ți caute prin birou sau să-ți deschidă dosar penal ... Dar după aceea te întorci la muncă. Trebuie să fie cineva în țara asta care să aibă curajul să scrie adevărul. La Novaya Gazeta, eu stau în biroul în care a lucrat Anna Politkovskaia. De fiecare dată când mă uit la fotografia ei, înțeleg că jurnalismul independent e o valoare importantă pentru care trebuie să luptăm. Pentru că dacă nu o facem noi, cine o să facă?”, se întreabă Nadejda Isaieva, jurnalistă la Novaya Gazeta, privind la fotografia Annei Politkovskaia.
