Săptămâna aceasta a devenit cunoscut că Mitropolia Moldovei se opune ratificării Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice pe motiv că unele prevederi ar reprezenta o amenințare la adresa rolului tradițional al femeii în societate. Se opune ratificării nu doar preoțimea, ci și opoziția comunistă și socialistă. Este și punctul de plecare al Retrospectivei săptămânii alcătuită astăzi de Diana Răileanu:
Republica Moldova a semnat Convenția de la Istanbul în februarie 2017. A fost nevoie de cinci ani pentru ca documentul să fie dezbătut în parlament și ratificat în prima lectură. S-a întâmplat săptămâna trecută, cu votul majorității PAS. Deputații socialiști și cei comuniști au părăsit ședința plenară, nemulțumiți că subiectul privind ratificarea convenției a fost introdus suplimentar pe ordinea de zi.
Socialiștii și-au argumentat gestul prin faptul că documentul, care prevede prevenirea, combaterea și protejarea victimelor violenței în familie „un abuz”, întrucât ar numi bărbații agresori și ar contraveni valorilor tradiționale. O poziție similară a fost formulată și de Mitropolia Moldovei care, între altele, a cerut Parlamentului să nu voteze Convenția în a doua lectură.
Comentatoarea Stela Jantuan, în trecut deputată, membră a comisiei pentru drepturile omului, constată că argumentele invocate de opoziție și Biserică nu sunt justificate și iată de ce:
„Ratificarea acestei convenții oricum va duce la modificarea legislației în privința violenței și asta, într-adevăr, este necesar pentru localitățile rurale, unde victimele sunt neprotejate. Aici vorbim și despre tema copiilor abuzați în familie și abuzați nu doar în sensul violenței fizice, dar și sexuale, subiect despre care nu se vorbește absolut de loc. Convenția nu subminează tradițiile poporului moldav or, dacă o respingem, noi recunoaștem că tradiția poporului este violența în familie!”
Stela Jantuan mai spune că o dată adoptată, Convenția de la Istanbul va îmbunătăți situația privind drepturile omului în R. Moldova, una care ridică mai multe semne de întrebare. Organizația Națiunilor Unite în Moldova a publicat astăzi mai multe date privind situația persoanelor cu nevoi speciale. Potrivit experților, doar o pătrime dintre moldoveni acceptă incluziunea persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale în comunitate.
Ce ar trebui să se schimbe în societate pentru ca statisticile în acest sens să nu fie atât de îngrijorătoare? Atitudinea, spune directoarea executivă a Alianței organizațiilor pentru persoanele cu dizabilități, Galina Climov:
„Oamenii în fiecare zi ies liber din casă pentru a merge la muncă, la cumpărături, decid unde și cum să-și petreacă timpul, însă pentru o persoană cu dizabilitate practic devine dificil să iasă din casă din cauza lipsei accesibilității și a serviciilor de suport.
În acest caz, autoritățile tot trebuie să aibă o atitudine responsabilă prin care să asigure funcționarea legislației și să asigure suficiente resurse pentru dezvoltarea serviciilor de suport și accesibilității. Atitudinea comunității, pe care trebuie să o schimbăm, poate fi influențată în mare măsură de mass-media care ar fi bine să promoveze persoanele cu dizabilități prin prisma drepturilor și demnității umane. Astfel consider că am contribui cu toții la dezvoltarea unei comunități inclusive.”
Datele cu care operează autoritățile arată că în 2019, în R. Moldova locuiau peste 170 de mii de persoane cu diferite tipuri de dizabilități, adică 7 la sută din populația țării.
