Pe 4 noiembrie, în urmă cu exact doi ani, își începea mandatul primul guvern Ludovic Orban. Cabinetul Viorica Dăncilă fusese demis, prin moțiune de cenzură, cu o lună înainte, pe 10 octombrie. Meritul principal pentru trecerea social-democraților în opoziție l-a avut Ludovic Orban, care a știut să adune voturile necesare pentru ca moțiunea de cenzură să fie aprobată. Ceea ce nu l-a împiedicat pe președintele Iohannis să iasă într-o declarație de presă și să declare, teatral: „Rezolvat !”, de parcă el fi fost autorul acelei isprăvi, pe care destul de puțini o mai credeau posibilă. Declarația președintelui se înscria într-un lung șir de atacuri la adresa PSD, etichetat, în repetate rânduri, drept dușmanul cel mai periculos, mai toxic și mai pervers, care vrea răul românilor. O retorică pe care a adoptat-o și Florin Cîțu, ajuns prim-ministru și președinte al liberalilor tot prin vrerea lui Iohannis.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămîni a readus în memorie multele gafe și inadecvări ale lui Klaus Iohannis, în cei șapte ani de când se află la Cotroceni. Primit cu multă speranță, în ideea că „ne scapă de Victor Ponta”, votat masiv și entuziast în diaspora, Iohannis a făcut figură onorabilă în plan extern dar în țară popularitatea sa a cunoscut o erodare progresivă. Nu e cazul să facem acum un bilanț, chiar dacă se vântură ideea suspendării lui. Fapt este că, ani de zile, președintele ne-a tot spus că nu-și poate duce la îndeplinire proiectele, că nu poate aplica reformele atât de necesare României din cauza guvernului pesedist și a unui parlament dominat de social-democrați. Când în sfârșit, în 2019, s-a produs schimbarea majorității, am așteptat reformele. A venit însă pandemia iar guvernul Orban s-a confruntat cu alte urgențe. La începutul acestui an lucrurile se mai liniștiseră dar președintele l-a luat în brațe pe Florin Cîțu. Urmarea se știe: relaxare prematură, declarații iresponsabile atât ale lui Iohannis cât și ale lui Cîțu și pandemia a revenit în forță, ajungându-se acum la sute de decese pe zi. Demiterea a doi miniștri din USR a dus la ruperea coaliției și la căderea guvernului.
Ce se petrece acum e halucinant: liberalii negociază refacerea coaliției dar negociază și cu PSD, până mai ieri dușmanul lor de moarte. Cîțu se încurcă în declarații confuze, Iohannis e mai mult absent iar când e prezent gafează penibil, electoratul liberal nu mai înțelege nimic. Politica presupune compromisuri, se spune, dar când te sucești cu 180 de grade și ce era înainte negru devine alb înseamnă că abandonezi orice criterii de consecvență și de moralitate. Tandemul Iohannis-Cîțu riscă să rămână una din cele mai nereușite și mai păguboase combinații din politica românească.
