Oricât de mult ar conta venitul pe cap de locuitor sau statisticile de COVID, de vaccinare sau numărul de autoturisme și apartamente pe care le are poporul Republicii Moldova, în identitatea lui contează foarte mult compoziția artistică, actul de cultură. Unde ne aflăm cu această componentă a identității și unde avem de gând să ajungem, discutăm astăzi cu ministrul Culturii, Sergiu Prodan.
Europa Liberă: În folclorul scriitoricesc știți că era o expresie devenită înaripată, un scriitor despre un demnitar spunea: eu nu mă tem de ministrul culturii, eu mă tem de cultura ministrului. Ei, acum cred că avem un ministru care lasă pe oricine fără replică, e un om venit din domeniu, un meseriaș care are tot dreptul moral să propună niște politici de cultură. Sergiu Prodan, Dvs. cum v-ați hotărât, în general, să abandonați domeniul în care sunteți ca peștele în apă și să deveniți persoană indezirabilă pentru multă lume, cărora nu le dați bani, poate nu le acceptați proiectele, sunteți în situația celui care are în față antereul lui Arvinte, trebuie să tăiați de la poale și să puneți la coate sau e o percepție greșită?
Sergiu Prodan: „Nu, deloc nu este o percepție greșită. Să știți că eu, înainte de a accepta acest post, mi-am amintit și de acest proverb, și de alte bancuri mult mai pipărate despre ministrul culturii și despre Ministerul Culturii...”
Europa Liberă: Și despre cum se răspunde la telefon?
Sergiu Prodan: „Și cum se răspunde la telefon, și despre decepția vieții, că m-am pierdut în momentul când trebuia să răspund etc., etc. Și desigur țin cont de aceste slogane, să zic așa, și voi încerca, prin acțiunile pe care le vom întreprinde la Ministerul Culturii, să răspundem acestor provocări.”
Europa Liberă: Dar vine o agendă și dl Sergiu Prodan trebuie să se uite – de ce să mă apuc, din care capăt al ogrăzii să plivesc?
Sergiu Prodan: „Aveți perfectă dreptate. Primul șoc de unde am nimerit și ce se întâmplă, slavă Domnului, a trecut, a trecut destul de repede și am înțeles ce e de făcut. Toate aceste 100 de zile ale guvernării, de fapt, am studiat domeniul. Am avut un avantaj și un dezavantaj, în același timp, Ministerul Culturii este un minister nou, din păcate. Oricât de ridicol ar suna această frază, Ministerul Culturii este un minister absolut nou. Din păcate, atunci când s-au comasat ministerele, cultura a fost ingerată de educație, cercetare, tineret, sport și toate care erau acolo.”
Europa Liberă: Adică, marginalizată, haideți s-o spunem pe șleau.
Sergiu Prodan: „Marginalizată e puțin spus. Deci, eu când am venit la Ministerul Culturii, înțelegând că trebuie să preiau un minister - bun, rău, eficient, mai puțin eficient, dar un minister -, am constatat că, de fapt, sunt doar șase persoane pe două direcții de activitate: patrimoniu și arte, care se ocupau cumva de acest domeniu. Și iată cu aceste șase persoane noi am început să construim un minister nou.”
Cu șase persoane, noi am început să construim un minister nou...
Europa Liberă: Descoperind că aveți o sumedenie de alte domenii conexe. E adevărat că v-ați dus personal cu niște oameni să tăiați buruienile de-a lungul gardului la Cimitirul Evreiesc?
Sergiu Prodan: „Nu.”
Europa Liberă: Cineva exagerează?
Sergiu Prodan: „Probabil. Prima dată aud de acest lucru.”
Europa Liberă: Dar se zice că și Cimitirul Evreiesc este în custodia Dvs., obiect de cultură?
Sergiu Prodan: „Da, și Cimitirul Evreiesc este muzeu, și-i un cimitir activ. Deci, iată că îngropăm oameni în muzeu, ceea ce pentru mine este desigur ceva nu că șocant, dar chiar e o problemă care trebuie abordată serios, pentru că chiar nu știu cum să gestionez activitatea unui cimitir activ. Dar vorbeam de construcția ministerului, pe de o parte, era o lipsă totală de cadre, ca suport instituțional am avut fericirea, ocazia doar două persoane să revină din vechiul minister în noul minister ca memorie instituțională, dar, pe de altă parte, asta a fost o provocare și un avantaj, pentru că nici pe departe nu e terminată această temă, nu este închisă, dar avem ocazia să construim practic un minister nou, așa cum îl gândim, așa cum îl dorim.”
Europa Liberă: Deci, designul îl faceți Dvs., dar aveți suficienți bani? Unități aveți suficiente ca să vă faceți un nou design?
Sergiu Prodan: „Unități nu avem nici pe departe suficiente, pentru că la acele două direcții s-a adăugat și a treia direcție – turismul. Și s-a adăugat la insistența mea, și o să vă explic cu o ocazie de ce am insistat pe acest domeniu...”
Europa Liberă: Păi, tocmai voiam să vă întreb despre turism, dacă-i act de cultură?
Sergiu Prodan: „Ajungem și la el. Deci, iată pe aceste trei direcții, trei domenii vaste, pentru că ar merita fiecare domeniu să aibă două sau trei direcții...”
Europa Liberă: Dacă nu chiar minister
Sergiu Prodan: „Da, dacă nu chiar minister. Numărul de posturi în întregime în minister sunt 34, e prea puțin pentru o activitate normală, dar pe moment nici aceste 34 nu sunt total ocupate. Lucrăm, căutăm oameni, cu această ocazie vreau să fac o chemare – cei care sunt gata să pună umărul în cadrul Ministerului Culturii la dezvoltarea culturii sunt așteptați la minister.”
Europa Liberă: Iată aici iarăși ajung la întrebarea asta – pe cine așteptați să vină, manageri sau oameni de cultură? Asta doar nu-i neapărat să coincidă? În cazul Dvs. coincide, după mine, foarte bine. Ați arătat că sunteți un regizor de marcă și după aceea ați arătat că sunteți un manager bun, ați făcut un studio care a produs foarte multe lucruri vizibile și continuă să producă, sunteți și manager, și om de cultură. Dvs. acum căutați oameni de genul acesta sau doar manageri, sau poate, în general, tehnocrați de aceștia care să abordeze cultura cu creionașul în mână?
Sergiu Prodan: „În primul rând, Vasile, dacă țineți minte, chiar și aici, în acest studio, fiind artist, am spus: „Nu dați puterea sau nu numiți ministrul din artiști”. Deci, ministrul nu trebuie să fie un artist, asta era poziția mea și rămâne până acum.”
Europa Liberă: Adică au greșit cu Dvs.?
Sergiu Prodan: „Nu știu, vom vedea până la urmă, dar am acceptat, pentru că îmi dau seama de lucrul acesta. Deci, eu am promovat această idee...”
Europa Liberă: Deci, l-ați sugrumat pe Prodan-artistul?
Sergiu Prodan: „L-am sugrumat pe Prodan-artistul și, repet, le-am spus tuturor: toate meritele mele sau lipsa meritelor în calitate de regizor de film, în calitate de artist sunt irelevante în funcția și în activitatea cotidiană a ministrului și a ministerului. De aceea și în minister nu căutăm artiști, căutăm funcționari, în primul rând, care știu procedura, cum funcționează o autoritate publică centrală, oameni care ar putea scrie, descrie, formula în acte normative niște idei ale artiștilor, inclusiv ale mele ca artist, pentru că n-am venit încoace lipsit de idei, n-am șters cu buretele toată activitatea mea anterioară. Tocmai de aceea am și acceptat, gândindu-mă că avem acum o ocazie unică să schimbăm regulile de joc, să facem niște reguli de joc care mai departe vor lucra singure și vor permite să dezvoltăm cultura.”
Avem acum o ocazie unică să facem reguli de joc care vor permite să dezvoltăm cultura...
Europa Liberă: Deci, sunteți facilitatori ai unor activități de cultură?
Sergiu Prodan: „Absolut! Eu am spus și o mai spun: decât să cărăm apă cu găleata în vârful dealului și să turnăm la rădăcina pomului și oricât am turna, soarele arde și totul se usucă, mai bine să săpăm niște șanțuri ca atunci când plouă apa să vină singură la rădăcina pomilor și să nu trebuiască să cărăm cu găleata apă.”
Europa Liberă: Să vă întreb pe exemplul capitalei. Dvs. spuneți despre facilitare – ale cui sunt monumentele istorice de arhitectură, puținele care au mai rămas, pentru că Dvs.-artistul, Dvs.-ministrul cred că trebuie să aveți grijă de puținul care a rămas să fie păstrat și există primăria care are interese uneori chiar obscure, să pună mâna pe niște terenuri, să așeze cât mai în centru locuri profitabile? Iată așa o dilemă, Dvs. cum o rezolvați ca manager?
Sergiu Prodan: „La nivel filosofic, că m-ați întrebat ale cui sunt monumentele. Sunt ale poporului, ale societății, ale noastre, ale tuturor. Ceea ce se întâmplă astăzi cu monumentele istorice vorbește despre implicarea noastră, despre nivelul nostru de cultură – iarăși ajungem la cultură –, ca mecanism care pune lucrurile la loc. Situația este foarte complicată în domeniul acesta și vreau să vă spun tocmai de asta că m-am ciocnit de această situație și am înțeles, într-o măsură oarecare am văzut, cel puțin, partea aisbergului de deasupra apei, nu pot spune că știu ce e sub apă, dar îmi pot imagina, îmi închipui și atunci la singurul post de secretar de stat care a fost acordat Ministerului Culturii l-am invitat pe dl Ion Budeci, care este arhitect, care are studii în domeniul protejării patrimoniului cultural construit, cursuri și master la Roma la tema asta, protejarea patrimoniului, pentru a fortifica exact acest domeniu. Dacă pe scurt, în toată situația, în disputa cu primăria, cu așa-zișii dezvoltatori, ministerul este avocatul monumentelor istorice, noi vom privi situația doar din acest punct, din apărarea clientului nostru. Și clientul nostru sunt monumentele istorice și în acest oraș, și în această țară.”
Europa Liberă: Inclusiv „Guguță”?
Sergiu Prodan: „Inclusiv „Guguță”! Pe data de 30 noiembrie avem ședință de judecată care, iată, continuă. S-a ajuns la această judecată datorită acțiunilor sau inacțiunilor, sau acțiunilor mai întâi greșite, apoi corectate, apoi conștientizate, apoi nu știu ce întâmplate, suntem în litigiu, vom depune tot efortul să avem câștig de cauză și „Guguță” este clientul nostru.”
Europa Liberă: Și iată eu vin, avocatul din partea cealaltă, și spun: „Dle Prodan, Dvs. vreți bani, probabil vreți să sponsorizați concerte, să dați bani la teatre, dar de unde bani, dacă n-o să le dați voie oamenilor de business să construiască în locul lui „Guguță” un hotel, să plătească impozite? Tot pentru Dvs. vă dăm banii”.
Sergiu Prodan: „Vă explic. Deci, uitați-vă, am vorbit cu așa-zișii sau cu dezvoltatorii. Admit că sunt oameni de bună-credință și au intențiile cele mai bune. Uitați-vă ce se întâmplă în Chișinău, în plin centrul orașului, în mod privat se construiesc doar apartamente, doar metri pătrați, care se vând ca pâinea caldă. Încă n-au terminat construcția, deja sunt vândute apartamentele, capătă autorizații de o anumită construcție prin CNMI (Consiliul Național al Monumentelor Istorice) de o anumită etajare și vând deja etaje mai multe. Am vorbit cu ei și le-am spus: „Dragii mei, cu tot respectul, eu văd cum voi vreți să investiți un ban și e normal să aveți un profit, să plătiți impozite, totu-i foarte bine și frumos, dar voi nu construiți businessul aici, voi construiși metri pătrați pe care îi vindeți și cu banii pe care o să-i căpătați o să plecați undeva, într-un oraș frumos, cu bulevarde, cu cafenele, cu cultură și o să trăiți acolo fericiți”. Eu când o să văd implementatori de aceștia, dezvoltatori care vor să dezvolte businessul aici și își construiesc pentru businessul lor în centrul orașului, atunci o să înțeleg: da, oamenii aceștia vor aici să locuiască, ei vor aici să trăiască. Toate apartamentele acestea, e o mare criză și iarăși aici cauza nu sunt ei, ei sunt profitorii, cauza suntem noi, cetățenii, care ne lăsăm atrași, inclusiv diaspora, fiindcă eu mă întreb: cine cumpără aceste apartamente, metri pătrați? Cum s-a lansat această idee că este cea mai sigură cale de a-ți proteja economiile, cumpărând apartament, pe care pe urmă îl vinzi mai scump sau îl dai în chirie? Deci, când vor fi locuite toate aceste blocuri care n-au, eu nu zic, eu presupun că sunt parcări subterane, nu am fost, nu știu, dar căi de acces la aceste blocuri nu sunt. Uitați-vă lângă Circ ce se face. În momentul când vor fi locuite toate acele apartamente și calea de acces e pe acea străduță îngustă a Circului - și de intrare, și de ieșire -, acolo vor apărea probleme grave. Și lumea va dori să scape, și prețurile se vor rostogoli la vale, ca să nu zic că vor cădea. E o piramidă cu aceste construcții în oraș, noi de 30 de ani ai acestei țări independente nu am construit o sală de teatru, una – pe banii românești, la Cahul, pe care noi încă n-am dus-o la capăt, pe care trebuie să o finisăm. E un șantier, e o construcție nouă, singura în Republica Moldova.”
Noi de 30 de ani ai acestei țări independente nu am construit o sală de teatru...
Europa Liberă: În timp ce clădirea Circului, vorba vine, se ruinează.
Sergiu Prodan: „Se ruinează, este un proiect, dar îl vom restabili noi, îl vom reface, îl vom restaura. Orice monument are o zonă de protecție, orice monument trebuie să fie admirat, trebuie să fie pus în valoare, acesta-i rostul lui. Dacă îl acoperi cu tot ce-ți vine, el nu-și mai are rostul, nu-și mai are personalitatea.”
Europa Liberă: Cred că vă gândiți inclusiv la clădirea celebră de pe bulevardul Ștefan cel Mare, care-i acoperită de-o ciupercă de sticlă?
Sergiu Prodan: „Absolut! Nu vreau să dau lecții de urbanism, nu sunt primarul municipiului Chișinău și nu trebuie să-mi pun problema dezvoltării, când voi fi primar, atunci voi discuta pe tema asta, acum sunt advocatul monumentului istoric, clădirii istorice. Deci, această hulubărie de sticlă, construită într-o curte, având o singură cale de acces de pe 31 August, de intrare și de ieșire în această curte, și această construcție care a umplut curtea și a obturat complet în starea în care este acest monument istoric, haideți să ne gândim din punct de vedere utilitar. Iată, eu vă invit la minister, Dvs. știți că la trei pași de guvern este această parcare supraetajată, minunată, cu plată, sunteți gata să plătiți, Dvs. veniți pe Bănulescu-Bodoni cu mașina, cotiți pe 31 August, intrați în această curte, vă convingeți că locuri libere nu sunt, sunt doar 40 de locuri de tot, vreți să ieșiți din această curte, trebuie să întoarceți și la ieșire vă ciocniți cu altcineva care în acest moment vrea să intre, să se convingă că nu sunt locuri, ieșiți din această curte pe 31 August și începeți a căuta loc unde să lăsați mașina. Deci, în loc să degajăm centrul de mașini, noi îi motivăm pe toți șoferii să ajungă în această curte, să se convingă că nu sunt locuri și să caute pe rază unde să lase mașina.”
Europa Liberă: De ce s-a ajuns la situația aceasta? Nu avem meseriași care să se fi gândit înainte de a porni?
Sergiu Prodan: „Ba da, cred că s-au gândit. Ei investesc bani mari, eu nu cred că oamenii care își pot permite să investească câteva sute de mii de euro într-o parcare supraetajată, deci, 10, 10, 10, patru etaje din sticlă, frumoasă, în orice caz, acest proiect care a fost votat, avizat de Consiliul Național al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii sau, cum era pe atunci, Educației, Culturii, Cercetării și toate celelalte este plin de greșeli.”
Europa Liberă: Și acum, ce posibilități aveți să interveniți, doar judecata?
Sergiu Prodan: „Judecata că ce? Noi putem să interzicem și judecata o va câștiga implementatorul.”
Europa Liberă: Și atunci, vă uitați neputincioși cum se...
Sergiu Prodan: „Nu, ne uităm neputincioși, noi urmărim această situație, vreau să văd ce va fi până la urmă, pentru că acest business plan, dacă este construit pe partea parcării, el se va ruina. Și atunci, constructorul sau proprietarul va veni cu ideea schimbării destinației acestui obiectiv. Nu știu ce poate să fie acolo, un restaurant micuț sau altceva, nu știu. Deci, sunt supoziții, nu sunt învinuiri, Doamne ferește, eu nu am nicio dovadă, dar vom urmări cu mare atenție cum va evolua situația, vom constata și vom documenta, după ce va fi gata construcția, nu mai are rost acum să dăm peste mână când au rămas câteva sute de metri până la finalizare.”
Europa Liberă: M-ați adus în punctul exact să vă întreb, nu vreau iarăși să ne tânguim, să mergem pe un refren cunoscut, dar iată și în situația aceasta vedem că îi puțin spus marginalizată gândirea omului de cultură, el îi marginalizat acum și de COVID, și de tot ce vreți. Este societatea atât de sinucigașă, Doamne mă iartă, că nici în ceasul al 12-lea nu-și dă seama că noi nu avem șanse dacă mor școlile de vioriști, dacă nu sunt trupele ca Trigonul, dacă businessul dezlocuiește teatrele? Aveți de gând să afișați semnul acesta SOS sau e război și nu aveți timp de perspective?
Sergiu Prodan: „Ceea ce am înțeles eu în aceste trei luni e că, din păcate, spre deosebire de activitatea mea de regizor, când mă concentram totuși pe un proiect, pe un produs din toate punctele de vedere, aici nu-mi pot permite acest lucru. Aici avem zeci, dacă nu sute de direcții extrem de importante, care necesită concentrare, rapiditate a gândirii, a luării deciziilor momentane și urmăririi desfășurării lor până la punctul final, dar între timp vin altele. Este foarte complicat, lucrurile se întâmplă mult prea încet decât mi-aș fi dorit eu, pentru asta e nevoie de oameni. Iată, recent am fost în Turcia și am avut o întrevedere cu ministrul turc al culturii și turismului. Ce să vă zic? Cultura și turismul mai ales în Republica Turcă este la un nivel de invidiat și ei sunt cei care setează trendurile în turism. Când am venit la clădirea respectivă, cam cât clădirea guvernului nostru, am întrebat: Asta-i clădirea guvernului, noi am venit la guvern? – Nu, acesta-i Ministerul Culturii! Deci, Ministerul Culturii în Turcia are clădire, angajați cam cum e guvernul nostru în întregime. Presupun că bugetul este la fel, dacă nu chiar mai mare.”
Europa Liberă: E și litoralul...
Sergiu Prodan: „E și litoralul, e și... Noi nu ne comparăm în acest sens, dar un strict necesar de completare a Ministerul Culturii cu forțe care să poată finaliza, implementa, crea aceste politici care sunt discutate, care sunt agreate, care trebuie acum formulate în limbajul actelor normative, promovate, explicate, implementate – e un proces foarte lung și greu.”
Europa Liberă: Apropo, dați-ne câteva repere – încotro se mișcă gândirea Ministerului Culturii în problemele turismului rural, în special, că acum s-au deschis pensiuni, că lumea se mișcă, încearcă să combine businessul, etnicitatea, iată la Butuceni dl Anatol Botnaru a adus și opera. Turismul poate deveni un act de cultură?
Sergiu Prodan: „Absolut! Actul de cultură trebuie promovat, actul artistic mai degrabă. Cultura este altceva, noi putem discuta despre ce este artă și ce este cultură.”
Europa Liberă: Da, mai aproape de arheologie.
Sergiu Prodan: „Deci, actul artistic este un produs, un produs artistic, da? El trebuie adus în fața spectatorului, el trebuie adus în fața consumatorului, pentru că, repet, este un produs.”
Europa Liberă: Da, promovat, ambalat etc.
Arta este un domeniu foarte scump și profitabil, dacă te ocupi de acest domeniu serios...
Sergiu Prodan: „Exact. Și trebuie să aducă plusvaloare. Arta trebuie să aducă plusvaloare. Arta este un domeniu foarte scump și profitabil, dacă te ocupi de acest domeniu serios. La momentul actual, noi avem nevoie de un vehicul care să ne ajute să aducem arta noastră, produsul nostru artistic, să facem export de produs artistic, ca să vină banul de undeva. Dacă noi în casele de cultură de la sate vom face cenacluri, șezători, dansuri, cântece, sărbători doar pentru locuitorii acestei localități, da, asta-i foarte bine, dar este o societate închisă. Trebuie să facem asemenea activități în casele de cultură de la sate ca orașul să vină încolo, să-i fie interesant, să aibă loc un circuit emoțional și energetic, și informațional. Locuitorii de la orașe caută exact aceasta, ei deja vor să meargă undeva.”
Europa Liberă: Și COVID-ul i-a forțat să meargă.
Sergiu Prodan: „Exact. COVID-ul acesta care ne-a distrus, care ne-a omorât oameni, totuși ca orice criză majoră poate fi o oportunitate și noi trebuie să ne folosim de această oportunitate. Toată Europa, când va trece, va scădea această pandemie, va căuta unde să meargă. Știți cum era pe timpul sovietic, Moldova - livada înfloritoare a Uniunii Sovietice?”
Europa Liberă: Strugure de poamă ș.a.m.d.
Sergiu Prodan: „Struguri și mere și tot, cântece și dansuri, și la Vladivostok, și unde vrei, toți știau ce înseamnă Moldova și ce-i asta. Ei, acum noi am putea deveni sau, cel puțin, depune eforturi să devenim „Moldova – casa de vacanță, de weekend a Uniunii Europene”. Turismul în Republica Moldova nu este un turism comparativ cu cel al Turciei, care-i de două săptămâni. Noi nu avem mare, nu avem munte, stațiuni balneare, da, e nevoie și de acestea, dar niciodată n-o să putem concura, în schimb, noi putem oferi ceva ce nu oferă nimeni.”
Europa Liberă: Poate doar România...
Sergiu Prodan: „Poate România, dar oricum e un pic altceva. Știți cine oferă cam așa ceva pentru un segment foarte clar de turiști? Ungaria. La Budapesta este zona orașului vechi, unde vin grupuri de tineri să petreacă weekendul. Este cazarea ieftină, care și-o pot permite, un 25, 30, 20 de euro. În orașul vechi, în dărâmături, practic, ei păstrează acest oraș vechi, l-au dat tinerilor și pentru weekend, pentru trei zile, din toată Europa vin acolo tineri. Noi am putea oferi un weekend pentru un alt segment - și tineri tot, de ce nu? -, dar și alt segment pentru viața la țară, pentru trei zile, cu drumeții, dar și cu multă artă, cu multă cultură. Și în contrast, dacă dimineață noi avem drumeții, avem natură foarte frumoasă, avem comunicare cu oamenii simpli de la țară, vedem cum cresc plantele, de exemplu, seara, la Casa de cultură sau în conacul restaurat din localitate poate avea loc un concert de muzică clasică.”
Europa Liberă: Avem deja un nivel minim de interes, ținând cont și de Ziua vinului, de acest OctoberFest al Moldovei? E un teren propice?
Sergiu Prodan: „Moldova este o țară mică. Noi am făcut marea prostie să vrem toți în centru, toți vrem în centrul Chișinăului, dar Moldova, de fapt, poate fi considerată un mare oraș. Nivelul de cultură la țară poate fi ridicat exact prin acest turism. Dacă omul o să înțeleagă cum poate câștiga peste o mie de lei pe noapte cu propria gospodărie sau chiar mai mult, el va înțelege de ce trebuie să investească în infrastructura localității și a gospodăriei sale personale.”
Europa Liberă: Dar dușmanul Dvs. este infrastructura drumurilor, este infrastructura...
Sergiu Prodan: „Sunt aliații noștri, noi suntem într-o guvernare care nu este de coaliție; noi suntem într-o relație foarte bună între miniștri și între ministere și toate proiectele noastre sunt interministeriale.”
Europa Liberă: Deci, acum puteți să le dați o hartă de preferințe cum să construiască ei drumurile?
Sergiu Prodan: „Da, trebuie s-o facem. Noi nu putem toată Moldova ridica în același moment. Vom găsi și vom identifica acele zone, clustere de sate care pot fi unite într-o destinație turistică unică. Putem oferi un produs excepțional pe piață, cu drumeții; nu vine omul să stea trei zile la același gospodar, s-a dus pe jos în satul vecin pentru noaptea următoare, dar bagajele deja îl așteaptă la celălalt gospodar etc., etc. Bineînțeles, pentru aceste clustere atunci când autoritățile publice locale vor înțelege cum au de câștigat dezvoltând cultura, dezvoltând casele de cultură, bibliotecile, pentru că centrul de întâlnire a turiștilor pot fi bibliotecile. Biblioteca nu mai e locul unde te duci să iei o carte și să spui: „Dar noi în sat avem bibliotecă”, biblioteca este locul unde te duci să afli o informație, să întrebi, să ai acces la internet, să te întâlnești cu alți turiști din alte zone sau din alte țări, să faci cunoștință, să faci schimb de impresii.”
Europa Liberă: Pot să vă adresez o întrebare provocatoare eminamente? Și pe itinerarul acesta o să includeți și muzeul vestigiilor sovietice, atitudinea în general față de perioada sovietică?
Sergiu Prodan: „Numaidecât! Sigur, e o istorie a noastră. Iată noi acum...”
Europa Liberă: Și n-o să vă acuze nimeni de nostalgii și de pro-sovietism?
Sergiu Prodan: „Uniunea Sovietică 30 de ani în urmă și-a încetat existența, cât timp trebuie să mai treacă să înțelegem că, de fapt, aceasta este istoria părinților noștri, este viața părinților noștri? Noi trebuie să n-o pierdem.”
Europa Liberă: Dar, inevitabil, atunci trebuie să-i pui plus sau minus acestei istorii?
Noi începem acum un proces foarte ambițios de digitizare și digitalizare a tot ce înseamnă arhive în Republica Moldova...
Sergiu Prodan: „Nu, categoric, nu! Cultura nu se ocupă de plusuri și minusuri, de aprecieri și deprecieri. Noi începem acum un proces foarte ambițios de digitizare și digitalizare a tot ce înseamnă arhive în Republica Moldova, noi îl numim Arhiva Bibliotecii Naționale, într-un cuvânt. Pentru că biblioteca este de film, de muzică, de cărți, de Arhiva Națională, de documente, tot e bibliotecă.”
Europa Liberă: Inclusiv „Moldova-Film”?
Sergiu Prodan: „Inclusiv „Moldova-Film”. În sfârșit, o să îndeplinim prevederile Legii cinematografiei pe care am adoptat-o atunci, 4-5 ani în urmă, de formare a Arhivei Naționale de Film. Arhiva Națională de Film nu este un depozit de film, este o instituție care lucrează, dar vorbeam de digitizare și digitalizare. Este un proces foarte greu, amplu, care necesită elaborarea de metodologii, deci nu doar de tehnică de digitalizare, de scanere, de punere într-o arhivă. Și iată în această metodologie vom pune accentul pe păstrarea la tot ce înseamnă arhivele raionale de „Steaua Roșie”, de nu știu unde, pentru că au fost oameni care au activat, au fost publicații care au scris lucruri importante, s-au păstrat în aceste foi învechite poze din vremea aceea și acesta este un bagaj inestimabil pentru cercetători și pentru toți.”
Europa Liberă: OK, dar n-o să puteți evita atunci și arhivele KGB-ului, Ministerului de Interne, pușcăriilor? Cu ele ce facem?
Sergiu Prodan: „Ardem de nerăbdare să ajungem la ele, ardem de nerăbdare, pentru că avem nevoie. Uitați-vă, a venit la mine o scrisoare, din păcate, nu țin minte numele autorului, e cineva din urmașii unei familii deportate în Siberia, au apărut aceste 4 volume de nume ale celor peste 100 de mii de persoane care au fost deportate și a venit cu ideea să punem niște plăci pe soclul monumentului de la Gară cu aceste nume. Fizic aceasta este imposibil, pentru că 100 de mii de nume, în primul rând ar ocupa un teritoriu imens și se pregătea un răspuns că nu e posibilă o intervenție la monumentul de for public. Și eu am zis: „Stați un pic, noi putem pune aici un PR cod lângă acest monument și omul cu telefonul mobil se poate duce într-o arhivă și după catalog să-și găsească nu doar numele rudelor, dar poate și istoria lor, unde și cum au fost deportați. Să vă dau un exemplu propriu, de ce sunt atât de pătimaș în această idee, și vom face acest lucru, bunelul meu de pe mamă a murit pe front, пропал без вести, deci a dispărut fără urmă, asta a primit bunica. Pensia nu se plătea, nu era nicio dovadă că el a murit, a dispărut, putea fi și fugar, deci nu se plătea pensie. Și bunica mea toată viața l-a așteptat, fiindcă erau din sat cu el câțiva colegi care spuneau că a fugit la americani și se va întoarce odată și odată. Și eu când eram mic stăteam pe prag și când vedeam că de la autobuz cobora un bărbat pe care nu-l cunoșteam, mă uitam dacă o să intre pe poartă sau nu. Deci, aceasta a fost tema vieții – să aflu ce s-a întâmplat cu bunelul. Și acum am găsit această informație, rușii au scos Ministerul Apărării, au publicat arhivele celor morți în Al Doilea Război Mondial și eu l-am găsit în această arhivă pe bunelul meu, Simion Lungu din satul Petrușeni. Simion Lungu erau vreo 13, dacă nu mai mulți, dar l-am găsit pe alte date, pe numele soției, informația care era despre el înscrisă în livretul militar. Și am găsit locul unde a murit, la Königsberg. Sper să ajung acolo, cel puțin să văd locul.”
Europa Liberă: OK. M-ați adus și la un subiect delicat. O să pledați și sudura asta, o să vă duceți mai departe și la Primul Război Mondial, și la interbelic, pentru că, fiți de acord, în Uniunea Sovietică în general tendința a fost și ordinul să se decupeze istoria până la sovietici, tot ce a fost cu românii să fie blamat, regimul burghezo-moșieresc? Dvs., vreți, nu vreți, o să ajungeți și la subiectul acesta, o să vă întrebe ca pe Nicu Popescu: sunteți români sau nu, vreți Unire sau nu?
Sergiu Prodan: „Cu toate că funcția de ministru este o funcție politică, totuși aș vrea să mă ocup de cultură și de politica culturală. Politica culturală sau cultura, în genere, nu este a unui stat, cultura este a unui popor; cultura este inclusiv a unei etnii, a unei națiuni, a unei societăți și oricum am trage noi hotarele, oricum am împărți administrativ raioanele sau județele, noi oricum rămânem un popor și noi oricum avem o singură cultură și o singură apartenență. Și față de istorie e același lucru.
Oricum am împărți administrativ raioanele sau județele, noi oricum rămânem un popor și noi oricum avem o singură cultură și o singură apartenență...
Deci, chiar să zic așa, formal, din moment ce acest teritoriu care este Republica Moldova, care este Basarabia în perioada respectivă făcea parte din Regatul României, acest segment al întregului regat face parte din istoria noastră. Bunelul meu, celălalt bunel a făcut armata la Focșani, Armata Română. Deci, eu cum să zic care bunel îi mai bun? Eu nu-i pot împărți, toți sunt ai mei. Și această abordare, iată, dl Rusanovschi-avocatul are acest hobby să restabilească monumentele istorice distruse din perioada interbelică care au fost aici, în Basarabia. Este o acțiune pe care o salut și o încurajez, doar că aș vrea, dacă noi declarăm că respectăm și reconstituim după poze cu fidelitate ceea ce a fost, asta trebuie să facem. Deci, dacă noi vrem restabilind monumentele care au fost distruse din considerente politice și, restabilind aceste monumente, vrem să transmitem un contra-mesaj politic, aceasta-i politică, asta n-are nimic cu restaurarea, cu restabilirea adevărului istoric, cu restabilirea monumentelor care au fost. Și în acest sens, am vorbit deja cu diferite ocazii, dar o să formulăm la un moment dat o inițiativă la nivel de hotărâre de guvern de instituire în Moldova a Institutului Memoriei. Istoria este istorie, asta este o altă știință și memoria se ocupă de cazuri concrete, de sorți concrete, de oameni concreți, de restabilirea obiectelor concrete, de reconstituirea vieții exacte care va sluji istoricilor, istoriei pentru a explica, a formula, a face concluzii etc. Când am fost în Polonia, la Varșovia, m-a lăsat pur și simplu fără replică Muzeul Insurgenței din Varșovia. În această situație complicată, când istoria oficială nu-și poate permite să spună lucrurilor pe nume și până la capăt, Institutul Memoriei are sarcina și obligațiunea, nedepășindu-și cadrul de memorie, să restabilească, să reconstituie și să numească lucrurile pe nume, să pună adevărul în față.”
Europa Liberă: Și mai ales să-i numească pe oameni, așa cum la Yad Vashem se citesc nume concrete. Eu vreau să vă aduc la un subiect iarăși dificil, nu prea avem mult timp, dar nu pot să nu vă întreb despre segmentul de cultură care nu aduce profit, care consumă bani, care consumă asistența societății și vorbim de scriitori, de pictori, de artiști de teatru... Cu ei ce aveți de gând să faceți?
Sergiu Prodan: „Noi avem o situație puțin disproporționată. La momentul actual sau în guvernările precedente accentul încet-încet s-a pus pe un patternism total de subvenționare a domeniului. Noi vă dăm bani cât avem, dar nu vă întrebăm ce faceți, cam la asta se reducea totul. Vă dăm atâta, că mai mult nu avem, dar voi cumva acolo descurcați-vă și nu ne creați probleme.”
Europa Liberă: Vorba lui Medvedev...
Sergiu Prodan: „Da, «денег нет, но вы держитесь» (bani nu sunt, dar voi perseverați). Nu, și ceva se dădea. Și-i clar că oamenii cumva supraviețuiau și voiau mai mult să primească. Deci, acesta este un model absolut descurajant pentru inițiative, pentru un rezultat, pentru o plusvaloare. Dacă vindem bilete la teatru, aceste bilete înseamnă că reflectă cumva produsul, calitatea lui. Astăzi un bilet la muzeu în Republica Moldova costă 10 lei, la orice muzeu. 10 lei! Și noi avem, într-adevăr, muzee foarte bune, noi avem lucruri prestigioase, noi avem patrimoniu pe care dacă îl expunem este de o valoare europeană.”
Europa Liberă: La Muzeul Național de Artă ar trebui să dai 100 de lei doar ca să vezi scara.
Sergiu Prodan: „Exact. Și noi ce facem? Noi devalorizăm adevăratul preț. Sub pretextul accesului cât mai larg al păturilor defavorizate, noi devalorizăm produsul cultural în sine. Ca orice muzeu trebuie să aibă zile gratis, mai bine dăm gratis, decât să dăm în felul acesta. S-a ajuns la asta că dacă duminică sau sâmbătă nu ai 30 de lei de-o bere, dar ai 10 lei, du-te la muzeu. Deci, o bere sau o cafea e mai scumpă decât biletul la muzeu. Unde s-a mai văzut asta în lume? Și omul când dă 10 lei, asta-i atitudinea lui. În plus, vine și nu știe la ce să se uite, că prin ce-i bun exponatul acesta, cine-mi explică, cum? Muzeele trebuie să devină interactive, trebuie să fie vii, acolo trebuie să fie viață, trebuie să fie interesant, cum e muzeul din Varșovia. Practic devii participant al acelei insurgențe, îți vine să iei arma în mână și să lupți.”
Europa Liberă: Când o să se întâmple asta, apucăm că vedem pe durata mandatului Dvs.?
Sergiu Prodan: „Toate aceste proiecte sunt proiecte care trebuie începute, dar ele nu au finalitate, ele trebuie să dureze în timp. Și digitalizarea, și această platformă unică informațională a Republicii Moldova, care să fie interconectabilă și cu România, și cu Uniunea Europeană, în momentul în care o să vrem să ne conectăm, să nu descoperim că aici avem alt ecartament, cum se spune la calea ferată.”
Europa Liberă: Deci o să se spună și despre Dvs. cum spunea Herbert Wells visătorul din Kremlin? Așa sunteți Dvs., visătorul de la minister?
Sergiu Prodan: „Păi, acestea sunt politicile pe care vreau să le promovez. Anul viitor, ca să fie clar pentru toată lumea, va fi un an greu, pentru că, iată, crizele prin care...”
Europa Liberă: Mai greu decât cel care a fost?
Ne vom ocupa, în primul rând, de amendările legislației...
Sergiu Prodan: „Nu știu, nu cred, oricum nu-i mai greu, decât care a fost nu-i mai greu, dar ne vom ocupa, în primul rând, de amendările legislației. Uitați-vă, noi avem astăzi patru teatre naționale și o singură antrepriză, un singur antreprenor care activează în domeniul teatral pe lângă aceste patru teatre naționale. Acum, dacă ne uităm la aceste teatre naționale, unul este național, altul mai puțin național, altul semi-național, dar altul național-municipal. Deci, nu există o noțiune, dar ce înseamnă această titulatură? Ce prevede ea? Dacă e național, atunci ce face statul pentru național?”
Europa Liberă: Și, invers, ce face naționalul?
Sergiu Prodan: „Ce face naționalul, fiind național, pentru stat? Apropo, pentru că e despre oameni aici. Aici nu e despre vânzarea produsului, e despre oameni, despre artiști. Vreau să mă întorc repede la întrebarea Dvs. - ce facem cu artistul care creează, și nu vinde, dar creează opere? Da, statul trebuie să susțină acești oameni, dar cine va face diferențierea între artistul adevărat care 10 ani pictează un tablou...”
Europa Liberă: Viitorul Brâncuși...
Sergiu Prodan: „...viitorul Brâncuși și orice pierde-vară, care spune: „Eu îs artist, dați-mi bursă, dați-mi totul, statul trebuie să-mi dea pentru că eu sunt artist”, cine, ministrul culturii, ministerul, cine? Aici apare necesitatea și rolul uniunilor de creație, a breslei și acum statutul uniunilor este unul ridicol, din lene. Da, ei sunt ONG-uri, pentru că nu au altă... ONG-ul este o formă de organizare, dar uniunile nu sunt ONG-uri tematice. Și astăzi singura finanțare a uniunilor e prin proiectele artistice. În competiție intră, într-adevăr, ONG-uri care vor să facă un proiect cultural într-o localitate și uniunea de creație X și atunci aceasta este disproporționat. Dacă câștigă ONG-ul, uniunea spune: „N-aveți rușine, noi aici, așa uniune, 180 de membri, și aici uite ce proiect și voi îl finanțați” și, invers, când câștigă uniunea, ONG-ul spune: „Păi da, sigur, voi acolo vă împărțiți”. Deci, aceste lucruri trebuie separate.”
Europa Liberă: Și începeți cu legile?
Sergiu Prodan: „Și începem cu legile.”
Europa Liberă: Deci, actele normative, după aceea...
Sergiu Prodan: „...regulamentele prin hotărâre de guvern, prin ordin al ministrului, deci în jos după toate rigorile.”
Europa Liberă: Am înțeles. Când veniți cu lista de performanțe, când veniți data viitoare la noi să spuneți: Iată ce am izbândit?
Sergiu Prodan: „Și acum pot să spun...”
Europa Liberă: Ce ați izbândit?
Sergiu Prodan: „Din ce am izbândit, iată, urmează să fie acum votat în a doua lectură proiectul de buget, care nu pot spune că sunt mulțumit, dar înțeleg, nici pe departe nu sunt mulțumit de prevederi, dar totuși am obținut ceva concret pentru oamenii de cultură. Acum, de la 1 ianuarie am obținut 50 de indemnizații de merit suplimentar la cele 200 care erau. Acum a venit o generație, generația colegilor mei, de fapt, și eu fac parte din această generație care, iată, au împlinit deja sau urmează să împlinească vârsta de 60 de ani, care sunt nume notorii în cultura Republicii Moldova și noi nu mai putem tolera redistribuirea în urma deceselor a acestor indemnizații de merit. Și atunci am venit cu această propunere, cu această insistență și am obținut aceste 50 de burse suplimentare.”
Europa Liberă: Altceva?
Sergiu Prodan: „Altceva pentru oameni, noi avem pe lângă toți artiștii, cu tot respectul și cu toată dragostea, și cu toată susținerea avem nume notorii de categorie înaltă. Nu sunt mulți, sunt câțiva, nu vreau să dau acum nume...”
Europa Liberă: Care mai sunt în viață...
Vom introduce un titlu nou – Ambasador cu misiuni speciale în cultură...
Sergiu Prodan: „Da, care mai sunt în viață. Artist al poporului, artist al..., de două ori artist, nu mai știu ce-s, acum artiști ai poporului sunt cine vrei și s-a devalorizat acest titlu, dar vom introduce un titlu nou – Ambasador, Ambasador cu misiuni speciale în cultură. Asta înseamnă că, pe lângă un salariu de ambasador, va avea titulatura de excelență și va avea un pașaport diplomatic, pentru ca să ne reprezinte și să încurajăm această reprezentare, această stimă și respect. Regina Marii Britanii acordă titulatura de Sir, noi...”
Europa Liberă: Celebrii Beatles.
Sergiu Prodan: „Elton Johnson.”
Europa Liberă: Da, da.
Sergiu Prodan: „Dar și oamenii în vârstă. Iată, cine împlinește 100 de ani, primește automat din partea reginei acest titlu și, iată, în cazul regretatei Valentina Rusu-Ciobanu noi am întârziat, Excelența Sa trebuia să-i fie titulatura. Și vom introduce și acest moment.”
Europa Liberă: Am înțeles... Punem aici trei puncte, pentru că vă aștept, într-adevăr, și cu alte performanțe aici. Vă mai așteptăm, pentru că, cel puțin aici, la noi în platou, sunteți binevenit oricând. Înțelegem cu toții, și ascultătorii, și privitorii noștri înțeleg că, fără de Ministerul Culturii, nu are rost Ministerul Economiei.
Sergiu Prodan: „Vasile, n-am abordat în această discuție aspectul filosofic, care este extrem de important.”
Europa Liberă: Aveți trei minute pentru asta.
Sergiu Prodan: „Nu, nu, e imposibil în trei minute. Eu propun o temă aparte, când o să aveți această posibilitate, să discutăm despre rolul culturii, ce înseamnă cultură, de ce avem nevoie de cultură, pentru că, din păcate, astăzi cultura este tratată, pusă la nivelul de cântece și dansuri. Iată, cântece și dansuri – asta-i cultură. Seara, după lucru, te duci, te distrezi și au cântat, și au dansat, bravo, am cumpărat un bilet – acesta a fost un act cultural. Nu este adevărat! Cultura este o stare spirituală a societății.”
Europa Liberă: De acord și o să vorbim despre asta pe îndelete, pentru că sunt foarte mulți oameni care trebuie convinși, poate sunt mai mulți decât cei care trebuie convinși să se vaccineze.
Sergiu Prodan: „Și o să vă rog să mă ajutați în această misiune de a convinge de importanța culturii.”
Europa Liberă: Neapărat!
