Este o mare săptămână de summituri la Bruxelles, ultimele întâlniri importante la acest nivel de anul acesta, iar vedeta va fi Emmanuel Macron, rămas acum, după ieșirea Angelei Merkel din politică, singurul lider european de anvergură mondială, mai ales că Franța preia, începând de la 1 ianuarie, președinția rotativă a Uniunii Europene.
Înainte de summitul UE de joi și vineri, 16-17 decembrie, va avea loc și o întâlnire la vârf cu liderii țărilor Parteneriatului Estic (Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina și Republica Moldova), motiv pentru care Maia Sandu se află astăzi la Bruxelles, în vreme de șefa guvernului, Natalia Gavrilița, se va întâlni cu Charles Michel, președintele Consiliului European; Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene; și David Sassoli, președintele (încă, dar vezi mai jos) Parlamentului European.
«Maia Sandu - dansatoarea pe sârmă» este titlul portretului președintei Moldovei pe care l-a publicat site-ul specializat în afaceri europene Politico.
Politico scrie că Maia Sandu întreține bune relații cu Ursula von der Leyen, șefa Comisiei UE, dar că în același timp este suficient de abilă ca să păstreze o balanță în relațiile cu Rusia (de unde titlul portretului: «Dansatoarea pe sârmă»), ea necăutând de pildă să ceară ca Moldova să fie primită în NATO – spre deosebire de Ucraina vecină – dar încercând în același timp să obțină retragerea trupelor rusești din Transnistria.
Marele ex-jurnalist și actualmente politolog Thomas De Waal își pune întrebarea, într-un studiu pe site-ul Carnegie Europe, «în ce măsură Uniunea Europeană mai este hotărâtă să se implice și să-și apere partenerii estici».
Thomas De Waal constată că “Parteneriatul Estic” este un model clasic de compromis, cum obișnuiește UE, între statele membre cu o atitudine împăciuitoare față de Rusia și cele care văd mai degrabă importanța strategică a țărilor estice implicate. În schimb, o majoritate a membrilor actuali ai UE nici nu vor să audă de singurul lucru care ar putea duce la o schimbare radicală: perspectiva unei primiri a țărilor estice - foste sovietice - în UE.
Macron – «Monsieur Europe» și ambiguitățile lui
Când a fost ales în 2017, Macron dădea impresia că ar putea fi omul care știe cum să purceadă spre crearea «Statelor Unite ale Europei». De atunci încoace, Macron a vizitat 26 de țări, din 27 de membri UE, dar până ieri nu fusese încă în Ungaria.
El a fost de altfel precedat la Budapesta de către rivalii lui, reprezentând dreapta extremă, Marine Le Pen și Eric Zemmour, ambii primiți în mare pompă de Viktor Orbán. De astă dată, Emmanuel Macron a ales să pozeze prietenește alături de Orbán: cei mai buni dușmani se înțeleg de minune, cum o notează Frankfurter Allgemeine Zeitung. La fel, “opoziția franceză i-a reproșat întotdeauna lui Macron ambiguitatea lui ideologică, el părând a apăra simultan valori opuse și contradictorii, de dreapta și de stânga, în funcție de interesul momentului”, notează La Vanguardia, în Spania, la Barcelona.
În cadrul acestei întâlniri de la Budapesta, ca de câțiva ani încoace, Emmanuel Macron și Viktor Orbán au jucat fiecare pe partitura sa proprie știută: liberalul francez, europeanist convins, în fața campionului maghiar al iliberalismului, gata să facă campanie împotriva „birocrației de la Bruxelles”. Încă de săptămâna trecută, președintele francez a dat tonul descriindu-l pe Viktor Orbán ca pe un „adversar politic, dar partener european”. Premierul ungar a reluat expresia în timpul scurtei declarații comune a celor doi, împodobind totul cu o remarcă amuzată despre cât de mult timp i-a trebuit lui Macron ca să vină în Ungaria. „Niciun președinte francez n-a mai poftit pe la noi din 2007. Era timpul să ne mai vedem”, a spus Orbán poznaș, glumind că Macron ar fi putut veni mai devreme, în luna mai de exemplu, „când Budapesta arată cel mai romantic”.
Cu aceeași grijă pentru detalii, programul zilei a fost calculat pentru a sublinia imaginea lui Emmanuel Macron ca lider progresist. Prima etapă a vizitei lui Macron la Budapesta a fost la cimitirul evreiesc din Kozma Utca, unde odihnește Agnes Heller, filozoafă și adversară totală a lui Orbán, pe care îl numea «tiran», până la moartea ei, în 2019. Pentru a-și echilibra prezența și declarațiile alături de Orbán, Macron s-a întâlnit ieri după-amiază și cu șefii opoziției. Printre aceștia, Péter Márki-Zay, candidatul comun al principalelor șase partide de opoziție, care îl va înfrunta pe Orbán în alegerile de anul viitor, și Gergely Karácsony, primarul din Budapesta. Anna Júlia Donáth, președinta partidului centrist Momentum, membru în Renew în Parlamentul European, i-a cerut președintelui francez « să nu abandoneze unele state membre doar pentru că liderul lor este corupt și anti-european ».
Macron a menționat și subiectele de discordie: statul de drept „care trebuie să se afle în centrul dezbaterii publice”, „respectarea drepturilor fundamentale, pluralismul mass-media și lupta împotriva discriminării”. Dar, pomenind politica migrației, care a contribuit la creșterea tensiunilor între Ungaria și Bruxelles, Macron a vorbit acum despre „convergențe”: «Dacă în trecut au existat tensiuni, consider că ceea ce Europa a trăit în ultimele săptămâni [la frontiera dintre Belarus și Polonia] este de natură să ne facă să regândim o structură comună pentru a preveni mai eficace fluxurile migratorii și a ne proteja frontierele externe.” Cu alte cuvinte, Macron a confirmat două mari idei repetate de ani de zile de liderul maghiar.
De altfel, cum o confirmă site-ul Politico, Macron a recunoscut că guvernul de la Budapesta nu-și va modifica poziția în legătură cu drepturile homosexualilor și altele privind statul de drept înainte de alegerile care vor avea loc în primăvara următoare, în aprilie, simultan de altfel cu alegerile prezidențiale din Franța, unde Macron speră să câștige un al doilea mandat.
Tot ieri, Comisia de la Veneția a Consiliului Europei a decis că legea maghiară privind reprezentarea homosexualilor în mass media încalcă regulile democrației.
La Bruxelles, în acest timp, cum o anunță Le Monde, Comisia Europeană își va anunța azi proiectul de reformare a funcționării spațiului Schengen. Din proiectul de directivă văzut de Le Monde (textul va fi prezentat spre aprobare Parlamentului European), statele membre vor avea de acum dreptul să respingă migranți «dacă există indicii clare» că ei puteau rămâne în țara din care vin, sau prin care au tranzitat.
O militantă anti-avort în fruntea Parlamentului European?
În acest timp, Libération atrage atenția că Parlamentul European se pregătește să-și aleagă drept șef pe următorii doi ani și jumătate, în locul actualului socialist italian David Sassoli (inexistentul David Sassoli), pe malteza creștin democrată (PPE) Roberta Metsola, foarte cunoscută pentru poziția sa dură anti-avort.
O dezonoare pentru legislativul european, dacă se va întâmpla asta, scrie corespondentul la Bruxelles al cotidianului, Jean Quatremer.
Malta este singura țară europeană în care avortul rămâne și astăzi în totalitate interzis, iar pentru Roberta Metsola, țara sa ar trebui să fie un model pentru continent.
Elon Musk: Omul Anului!
«Nu posedă o locuință, a vândut o parte din acțiunile sale Tesla și tweetează din toaletă»: Elon Musk, patronul și fondatorul Tesla și SpaceX și omul cel mai bogat de pe planetă (estimat la 260 miliarde de dolari), a fost desemnat ieri, luni 13 decembrie 2021 personalitatea anului, de către revista Time.
Revista Time decernă anual acest titlu din 1927 încoace. Ultima dată când un patron și miliardar american a fost considerat personalitatea anului a fost șeful Facebook, Mark Zuckerberg, în 2010.
2020: Porcul bionic al lui Elon Musk
Anul trecut, fantascul Elon Musk, prezentase chiar un „porc bionic”, primul pas spre trans-umanitate, o treaptă a evoluției în care creierul nostru va putea dialoga cu mașinile.
E vorba de proiectul pe care Elon Musk l-a numit Neuralink, însă pare a fi uitat de el de atunci. În aprilie 2020, el prezentase presei o scroafă pe nume... Gertrude, cu un chip implantat în creier, pentru a exemplifica potențialul viitoarei împerecheri dintre organic și mașină.
La Londra, The Guardian își avertiza deja cititorii să nu se lase păcăliți (brainwashed, spălați pe creier), pentru că „porcul bionic” al lui Musk pare doar o manevră publicitară: „Inventatorul miliardar adoră să fie în atenția presei, dar de multe ori pretențiile (the hype) din spatele invențiilor lui nu au nicio bază în realitate.”
Elon Musk, asasinul de bitcoins
Anul acesta, moneda virtuală Bitcoin a țopăit isteric în urma câtorva postări pe Twitter ale patronului Tesla, Musk, care a tot repetat insistent că firma lui nu intenționează de fapt să-și vândă rezervele în bitcoins. Partizanii bitcoin, cei care cred cu fervoare cvasi-religioasă în această monedă virtuală, au văzut cum în aprilie un bitcoin depășise, în mod cu totul irațional, 53.000 de euro (căzând apoi imediat la jumătate).
Nu ne mirăm. Cum a spus-o un economist belgian, Etienne de Callataÿ, bitcoin nici măcar nu este o monedă, sau atunci, dacă vrei să crezi că scoicile sunt monedă, ele vor deveni asta, pentru tine și tribul tău, așa cum s-a și întâmplat în trecut în anumite insule ale Oceanului Indian și în Pacific.
Ghiocuri și lalele
Acolo, prin insule, plățile se făceau odinioară cu ghiocuri, scoicile acelea mari numite cowrie în engleză. În schimb, pentru oamenii întregi la minte, în societatea noastră modernă, moneda este garantată de Banca centrală și de autoritatea statului. Așa că bitcoin nu este o monedă.
Bitcoin a devenit însă un accesoriu esențial al religiei libertariene. Pentru a vedea cât de infantilă este această credință, e suficient să încercăm să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat în ultimul an, în această criză sanitară, economică și a valorilor care e cea generată de pandemie, dacă n-ar fi intervenit băncile centrale și autoritatea guvernelor. Pentru libertarieni – statul este inamicul cel mare. Însă doar Statul ne garantează astăzi o vaccinare gratuită, efectuată de medici... cu salariile plătite de stat. Într-o lume fără guverne, ciuma planetară de azi ar fi avut efecte mai grave decât un război nuclear.
Pe lângă caracterul său speculativ, bitcoin este apoi un mijloc comod de spălare a banilor, ceea ce merge iarăși contra binelui public. Îndrăgostiții de bitcoin sunt în realitate precum jucătorii împătimiți dintr-un cazino. Dar un cazino nu creează valoare adăugată. La fel – nici moneda virtuală nu o face. Când câștigi bani (reali) printr-un bitcoin, e doar pentru că cineva ți l-a cumpărat mai scump, sperând să-l vândă și mai scump. Analogia, banalizată de mult, cu nebunia lalelelor din Olanda sec. al XVII-lea este astfel perfect justificată.
La urma urmei, bitcoin este ca mașina electrică a lui Musk, supraevaluată în bursă și produsă în număr mic. Dar iată că oameni ca Elon Musk pot să facă să cadă sau să se ridice, în mod irațional, o monedă inexistentă, prin câteva postări pe Twitter. Acum, în schimb, se pare că Musk a descoperit că “extragerea” monedei virtuale, acel “mining”, poluează enorm, necesitând multă electricitate. Așa că pe loc, printr-un simplu tweet, el a anunțat că de fapt mașinile lui nu vor fi vândute în monedă virtuală, până la urmă, pentru că aceasta este prea energivoră.
"Elon Musk și capitalismul pentru proști" (potrivit Charlie Hebdo)
Elon Musk este o veche țintă a săptămânalului satirico-politic francez Charlie Hebdo, mai ales de când patronul Tesla făcuse cunoscut că-l sprijină pe Donald Trump în alegerile prezidențiale pierdute de acesta.
Charlie Hebdo s-a și întrebat, în foarte serioasa sa rubrică economică (doar în ediția pe hârtie), pentru ce acționarii i-au oferit, în 2018, lui Elon Musk 56 de miliarde de dolari, echivalentul PIB-ului unei țări sud-americane. Oare pentru că firma Tesla varsă beneficii precum un vulcan scuipă lavă?
Nici vorbă: Tesla chiar pierduse două miliarde în anul precedent, 2017, exact cât căile ferate franceze. Atunci să fie oare pentru că întreprinderea este extrem de performantă? Nicidecum: Tesla încă nu poate să livreze Model 3, cel presupus a aduce prosperitatea firmei.
Este Tesla o gigantică firmă de automobile? Aiurea: anual, Renault vinde mai multe mașinuțe Clio pe piața internă franceză decât Tesla pe toată planeta. În realitate, scria Charlie Hebdo, Tesla este un fabricant marginal, care merge din eșec în eșec, dar al cărui patron e unul din cei mai bine plătiți oameni din lume. De ce?
Charlie Hebdo scrie că acționarii blufează pentru bursă, unde Tesla are o cotare delirantă pentru o firmă care face mașinuțe electrice în momentul în care chiar toți fabricanții de automobile trec pe baterie electrică. În realitate, însă, pe nimeni nu interesează dacă firma e rentabilă. Trebuie doar ca acțiunile să rămână sus și scumpe, iar patronul firmei – popular și sexy si provocator.
Ăsta e secretul noii economii: fluviul de pierderi financiare e înecat într-un ocean de comunicare triumfalistă (și o mașină nevândută pușcată în spațiu). E suficient ca proștii să creadă în cota de la bursă pentru ca ea să crească, indiferent de rezultate.
Înainte se vindeau produse pentru a face să crească valoarea acțiunilor; acum produsele sunt doar un pretext pentru a vinde acțiuni.
Scrie Charlie Hebdo: Tot așa, Elon Musk a promis că toată lumea va avea acces la 5G grație miilor de sateliți pe care el îi va trimite în cer. Dar la ce va folosi acea 5G? Elon Musk ne răspunde: „Clienții vor putea să privească filme de înaltă definiție, să joace jocuri video și să facă ce vor.” Doar pentru asta. Ca să-și vândă nimicurile, acest mărunt marchiz pretențios o să ne sluțească spațiul, poluându-l și mai mult cu miile lui de sateliți. Înainte, nobilii din Evul Mediu răvășeau holdele țăranilor traversând-le călare pentru a merge la vânătoare. Astăzi, Elon Musk cu sateliții lui ne distruge cerul, cerul NOSTRU, proprietatea întregii omeniri, iar noi ne uităm fără să crâcnim, prizonierii stăpânilor din sec. XXI. Nimeni nu protestează, nimeni nu se revoltă. Demența unui miliardar megaloman e mai puternică decât opinia rezonabilă a simplilor cetățeni.
Elon Musk „phone home"
Că este un om bizar știm de mult, de la acel tweet în care el spunea, că este evident că extratereștrii au construit piramidele din Egipt (Aliens built the pyramids obv). Ulterior, el a primit o invitație umoristică din partea ministrei Egiptului pentru cooperarea internațională, Rania al-Mashat, să viziteze Egiptul și piramidele și să vadă cu ochii lui cum sunt făcute: „Mr. Musk, we are waiting for you.”
Presa de limba engleză din Egipt nu pierduse atunci ocazia de a pune o poză a foarte modernei ministre Rania lângă cea a lui Musk arătând cam răvășit. La fel, presa din Iran se dezlănțuise în ironii. Astfel, site-ul de știri iranian ISNA titrase: „Elon Musk delirează”!, ocazie cu care am aflat și cum au decis lingviștii regimului mollahilor să-i numească pe extratereștri: بیگانگان, bigangan, literalmente: „străini”, adică... Aliens.
Omul care urina mai repede decât umbra lui
În sfârșit, celălalt săptămânal politico-satiric francez, Le Canard enchaîné, a schițat la rândul său un portret acid al lui Elon Musk, antreprenor libertarian abonat la ajutoarele statului: „Pentru el, drepturile angajaților sunt o glumă proastă. «Nu vreți să veniți sâmbătă? Inutil să mai veniți luni» scrie la intrarea uzinei lui SpaceX. Nu-i pasă de autoritățile californiene, iar în plină carantină el a decis să redeschidă uzina din Fremont, calificând măsurile sanitare drept «fasciste» (și bucurându-se atunci de sprijinul lui Trump).”
Și Le Canard continuă portretul: „Se descrie singur ca un «anarhist» și nu pierde nici o ocazie să critice intervenția autorităților. Statul e Satana. Dar când în 2008 Tesla avea probleme și băncile îl lepădau, NASA i-a propus un miliard de dolari pentru un parteneriat, iar el a acceptat imediat, fără să mulțumească.
«Se autoproclamă libertarian, dar a știut foarte bine să profite de dărnicia statului, nu doar de fondurile de la NASA, dar și de subvenții generoase pentru energia solară», ricanează un specialist. Fiind cel mai bogat om din lume, el își îngrijește imaginea între două nopți de discotecă. Un joint fumat într-o emisiune la radio ca să pară bad boy, o caricatură în Simpsons ca să pară că are simțul umorului, o prietenie foarte mediatizată cu George Clooney, ca să arate că nu e doar un reacționar. Trebuie să placă tuturor investitorilor.”
Și Le Canard își încheie portretul cu acest denunț al unui fost colaborator, Kevin Brogan: „Caută să sfârșească repede tot ce începe. Chiar și când merge la toaletă, urinează repede, ca o pompă de incendiu, trei secunde și gata!”
Putem încheia această trecere în revistă întrebându-ne de ce Elon Musk și-a botezat copilul XAE A-12! Adevărul este că R2-D2 suna mai bine, dar era luat deja.
