O analiză semnată de Cristina Melnic și realizată în cadrul proiectului LARICS vorbește pe blogurile Adevărul de eșecul Parteneriatului Estic – un proiect care, spune Melnic, „a pornit de la început pe picior greșit”. Motivul ar fi acela că Uniunea Europeană nu și-a asumat din start nimic precis în legătură cu viitorul țărilor foste comuniste în cadrul Uniunii Sovietice. Progresele din Georgia, Moldova și Ucraina au dus la ceea ce era de așteptat: „aspirații politice şi geopolitice”, la care s-a răspuns cu destule reacții de respingere și astfel „s-a ajuns la momentul tensionat din prezent, în care UE şi NATO sunt presate să ofere garanţii Rusiei că nu se va extinde spre est, iar, prin urmare, principalele obiective strategice ale Kremlinului sunt pe cale de a se îndeplini”. Cristina Melnic, din care am citat, consideră că „Per total, statele din Parteneriatul Estic se află azi într-o condiţie mai proastă decât erau în momentul lansării acestei politici”, mai ales că după recentul summit al Parteneriatului, documentul final nu face nicio referire la Rusia și, consideră analista LARICS, emană grija de a nu deranja Kremlinul.
Vladimir Putin încearcă să justifice ideea ca Rusia trebuie să fie percepută drept un actor de calibrul Statelor Unite
Pe platforma de opinii și analize contributors, Silviu Nate evaluează miza presiunilor Rusiei la granițele spațiului euroatlantic și o face analizând puncte din proiectul de acord propus de Rusia Statelor Unite în contextul situației tensionate din Ucraina. Mai întâi, Silviu Nate nu crede că e întâmplător că toate mișcările recente ale Rusiei (criza provocată a gazelor, trupele masate la granița cu Ucraina), au loc acum, la treizeci de ani de la desființarea Uniunii Sovietice. „Prin avansarea negocierilor directe cu Joe Biden, Vladimir Putin încearcă să justifice ideea ca Rusia trebuie să fie percepută drept un actor de calibrul Statelor Unite”. De aici și frustrarea lui Putin că Washingtonul nu e dispus pentru niciun fel de contact înainte de ianuarie anul viitor. Analiza unor puncte din proiectul de tratat avansat de ruși demonstrează lipsa oricărei reciprocități strategice. De pildă: atît Rusiei, cât și Statelor Unite li se interzice să zboare cu bombardiere grele sau să trimită nave de război de suprafață „în zone din afara spațiului aerian național și în apele de unde ar putea ataca cealaltă parte”. Deci, Statele Unite n-ar mai putea „să andocheze nave militare la Marea Neagră, Marea Baltică și în porturile aliate sau să staționeze bombardierele pe pistele aliate”, în timp ce Rusia nu e afectată, pentru că „nu deține astfel de porturi sau piste de aterizare aliate”. Deci „niciun fel de reciprocitate strategică”. ”Tocmai pentru că Rusia deține experiență diplomatică consacrată, merită să ne întrebăm dacă acest document imposibil de negociat nu reprezintă mai degrabă un pretext pentru o escaladare ulterioară”, scrie Silviu Nate.
Multe comentarii pe marginea protestelor organizate ieri de Alianța pentru Unirea Românilor. Manifestația a degenerat, s-a intrat în curtea Senatului, au fost avariate mașini ale corpului diplomatic, iar jandarmii nu au primit ordin să intervină. Acum, poliția identifică cât mai mulți manifestanți, dar analiștii de presă sunt într-un sumbru consens: spre deosebire de cei care au asaltat Capitoliul în urmă cu un an, cei de la AUR se bucură clar de protecția unor oficiali, a declarat politologul Cristian Pîrvulescu ziariștilor de la Libertatea. Cauze clare ale situației în care s-a ajuns ar fi politizarea excesivă a serviciilor secrete, în cadrul cărora mulți îmbrățișează aceleași convingeri cu cei de la AUR, dar mai ales trădarea partidelor politice care au susținut, alături de AUR, celebrul Referendum pentru familia tradițională.
