În localitatea Calfa, din raionul Anenii Noi, au fost puse în practică în ultimii peste 20 de ani cam o sută de proiecte, finanțate mai ales de donatori occidentali, spune primărița Ludmila Ceaglîc, care se află la al șaptelea mandat. Dar, în ciuda îmbunătățirilor, de la drumuri mai bune la iluminatul stradal, localitatea nu se dezvoltă, nu atrage noi locuitori, ci, dimpotrivă, pierde oameni, care continuă să plece în străinătate. Așa încât, i-a spus primărița într-un interviu Tamarei Grejdeanu, n-au mai rămas destui nici să facă proiecte, nici să se bucure de ele.
Ludmila Ceaglîc: „Proiecte înseamnă muncă asiduă în echipă, proiecte înseamnă o îmbunătățire a nivelului de trai al populației, proiecte înseamnă mobilizare și, până la urmă, și responsabilizarea atât a cetățenilor, cât și a autorităților locale din Republica Moldova. Suntem a 16-a localitate, de fapt, unde am venit, unde proiectul s-a încheiat cu informarea populației despre beneficiile proiectelor investiționale ale Uniunii Europene. Mulți nu cunosc, mulți nu se informează, iar acea metodă de informare prin buletinele noastre informaționale, prin rețelele de socializare nu întotdeauna își aduce efectul său.”
Europa Liberă: Înțeleg că a fost pusă în discuție posibilitatea ca nu doar administrațiile locale să poată beneficia de suport european pentru a schimba lucrurile în localitate, dar și agenții economici au fost vizați, având și ei oportunități diferite?
Localitățile noastre au oportunități deschise pentru a atrage investiții...
Ludmila Ceaglîc: „Să știți că atât agenții economici, cât și asociațiile obștești din localitățile noastre au oportunități deschise pentru a atrage investiții din afară și a nu pleca până la urmă peste hotare, așa cum e tipic, de fapt, pentru orice localitate - pleacă lumea, a plecat și continuă să plece. Este deschisă o linie verde pentru toți actorii comunitari.”
Europa Liberă: Ce îi împiedică - lipsa de informare stăvilește interesul pentru fonduri europene?
Ludmila Ceaglîc: „Consider că cel mai mare obstacol pentru ei, temerea sau punctul slab este faptul că nu cunosc materia și nu au credibilitate. Chiar am avut cazuri când nici n-au încercat să scrie un proiect, să-l înșire pe hârtie și deja se gândeau la un răspuns negativ din partea finanțatorului. Evident că lucrurile acestea nu merg bine. Trebuie să fim binedispuși, bine informați, să studiem condițiile finanțatorului, de multe ori să le citim și recitim pentru a cunoaște ce dorește să afle de la noi finanțatorul și cu ce informație venim noi, cu ce buget până la urmă venim atunci când scriem proiectul, dar nu toată lumea se avântă în scrierea proiectelor și nu toată lumea crede în rezultate. După mine, ar trebui obiectul acesta să fie totuși introdus și în școli, cel puțin să orientăm lumea sau copiii în devenire să poată scrie un proiect – ce înseamnă scop, obiectiv, activități ș.a.m.d., astfel ca structura unui proiect să fie știută de toată lumea. Încercăm să-i informăm pe orice cale, să le aducem exemple că, uitați-vă, am adus și gaze, am adus și apă potabilă în localitate, am reparat drumuri, am reparat acoperișuri, am termoizolat ș.a.m.d., avem exemple vii acolo unde am atras investiții străine și unde avem rezultate și unde până la urmă avem și responsabilitatea să asigurăm durabilitatea acestor proiecte pe care le-am implementat.”
Europa Liberă: În localitatea Dvs. cât de mult s-au schimbat lucrurile, având șansa să cumulați veniturile locale cu surse financiare din afară?
Ludmila Ceaglîc: „Să știți că bugetul localității Calfa este destul de mic, este sub nivelul așteptărilor și atunci asta și ne-a făcut să ne avântăm în atragerea investițiilor din afară. E clar că primele finanțări au fost mici și ne-am axat mai mult pe informarea populației, ulterior am obținut primele rezultate. Dacă în 2000 nu aveam gaze, am avut un proiect destul de măricel, de 175 de mii de euro, de unde am adus gazele și am îmbunătățit condițiile de trai. A fost un indiciu pentru populație atunci și după asta gradul de interes a fost mai major al echipei, al populației, al celor implicați, acelor nevoi să mai atragem investiții și să conlucrăm și cu alți finanțatori. Și e clar că s-a schimbat aspectul, să zicem noi, și mentalitatea populației, s-au îmbunătățit totalmente condițiile în gimnaziu, ulterior am reconstruit și grădinița de copii „Peștișorul de aur”, am creat și un centru de plasament al bătrânilor și tot așa pot să enumăr mai multe proiecte investiționale.”
Europa Liberă: Când spuneți că s-a schimbat mentalitatea locuitorilor, ce aveți în vedere sau cum se manifestă această schimbare?
Păcat că acele persoane care au fost informate cum să scrie proiectele, cum să atragă investiții, până la urmă au plecat din localitate...
Ludmila Ceaglîc: „Dacă zic implicare, probabil că și implicare este, dar implicarea este după gradul de interes al populației. Dacă vizează școala, mai activi sunt părinții, dacă grădinița, mai activi sunt părinții copiilor din grădiniță, adică se acționează cam după gradul de interes, la drept vorbind. Păcat că acele persoane care au fost printre primii informați cum să scrie proiectele, cum să atragă investiții, cum se raportează la finanțatori până la urmă au plecat din localitate, sunt plecați, dar oricum au transmis ceea ce au acumulat aici.”
Europa Liberă: Au plecat în căutarea unor venituri mai mari, unor posibilități?
Ludmila Ceaglîc: „Exact! Plecarea a fost dictată de îmbunătățirea condițiilor și traiul mai bun. Și-au luat și copiii mulți din părinți, acum avem mai mult de 600 de persoane plecate dintr-o localitate de 1.700 de populație. E clar că e resimțită lipsa persoanelor respective.”
Europa Liberă: Între timp, spuneați chiar Dvs., lucrurile se schimbă, se îmbunătățesc condițiile în localitate?
Ludmila Ceaglîc: „În primul și în primul rând, locurile de muncă care sunt create, nu avem industrie dezvoltată, nu avem agricultură dezvoltată, ulterior salariile în buget consider că sunt foarte mici comparativ cu salariile din sectorul economic. Și atunci, mai ales tineretul pleacă, fiindcă salariul de 3-4 mii de lei pe care îl primește astăzi un bibliotecar, să zicem, nu-l motivează să rămână aici, deși are toate condițiile de trai.”
Europa Liberă: Experiențele administrațiilor locale arată că în unele localități se reușește atragerea mai multor fonduri, în altele mai puține. Și de asta vreau să vă întreb: cât de familiarizați sunt primarii cu posibilitățile pe care le au la îndemână, dacă e să ne referim la atragerea fondurilor externe?
Ludmila Ceaglîc: „Fiecare, după gradul de interes. Evident că singură studiez să vedem unde ne putem implica și unde putem ține piept, aici am în vedere unde putem acoperi partea noastră de contribuție, a localității, fiindcă mai toate proiectele investiționale solicită și o coparticipare a populației sau a agenților economici, sau a autorităților publice locale. Și iată de aici rezultă că noi avem un impediment foarte mare la nivel de țară, unde lipsește un fond de susținere pentru autoritățile locale în atragerea de investiții.”
Europa Liberă: Nu sunt gata cetățenii să participe?
Ludmila Ceaglîc: „Cetățenii participă, dar în ultimul timp tot mai pasiv și mai pasiv, dorința își exprimă dumnealor de a ajuta, dar e fapt că lipsa resurselor financiare și bugetele modeste din familiile celor rămași nu le permit să coparticipe la desfășurarea unui proiect și atunci încercăm să identificăm alți parteneri, cum ar fi un agent economic. Aici chiar întâmpinăm mari impedimente. De nenumărate ori la întâlnirile cu administrația publică centrală, cu reprezentanții parlamentului întotdeauna rugăm să prevadă la bugetul național un fond de susținere. Plusul ar fi unul enorm, fiindcă am atrage proiecte mari, am diminua mult din nevoile populației. Uneori pierdem la etapa de implementare, pentru că nu putem acoperi contribuția.”
