Un program guvernamental care încurajează moldovenii din diaspora să investească în localitățile de unde au plecat a mai fost prelungit cu trei ani, până în 2024. Numit PARE 1+1, programul prevede că guvernul dă și el un leu pentru fiecare leu investit de moldovenii reveniți cu bani din străinătate. Condiția este să prezinte proiectul de investiții autorităților, iar acesta să fie aprobat în urma unui concurs.
Peste 700 de afaceri noi – astfel este măsurat randamentul celor zece ani de derulare a programului PARE 1+1, așa cum îl prezintă autoritățile. Din statistica acestui deceniu face parte și o investiție de familie pornită în Chirileni, Ungheni, într-o pepinieră de goji, pe o suprafață de 6 ha. Cultivarea acestor pomușoare a început întâmplător, povestește Elena Vetrici. Antreprenoarea a depus dosarul în 2019 pentru procurarea unei uscătorii, parte din bani au venit de la fiul ei plecat în Italia. După ce a dus fructele în stare proaspătă în Polonia și România, acum vede viitorul în procesare, iată de ce a avut nevoie de noi investiții.
„Am doi copii și amândoi sunt plecați peste hotare. Am ambii gânduri de-a se întoarce înapoi în țară, dar amândoi așteaptă ca mama să pună baza afacerii și pe urmă ei vor reveni numai să lucreze. Practic, de la început aveam toată suprafața terenului căpșună și zmeură. Gojile le-am adus pentru consum propriu, 200 de plante, negândindu-mă că voi face afaceri cu ele. Când vindeam o mașină încărcată cu lăzi de căpșune și vindeam două lădițe de goji și aveam același venit am socotit că gojile sunt mult mai profitabile decât căpșuna sau zmeura. Și iată, treptat, în fiecare an, am defrișat câte un hectar de plantație de căpșună sau de zmeură și am plantat goji. Este mai puțină muncă fizică și venitul este mai mare”.
De regulă, criticii programului le reproșează guvernanților că sumele oferite celor care vor să-și investească banii munciți peste hotare ar fi infime față de necesități. Elena Vetrici spune că acest ajutor i-a fost de real folos.
„Am câștigat de la ODIMM întâi proiectul de la PARE 1+1 pentru uscătorie, apoi de la Femei în afaceri cu utilaj pentru extragerea mierii de albini, căci am și 100 de familii de albini și, din 2020, am câștigat proiectul mare de la Femei în afaceri unde am cumpărat o linie de procesare a fructelor de goji în amestec cu alte pomușoare, să obținem sucuri, dulcețuri.
Dar dacă nu era proiectul, cine știe dacă le cumpăram...
Poate într-adevăr sumele sunt mici, dar oricum sunt un ajutor enorm. Eu, de exemplu, în 2019, dacă nu aveam susținerea de la ODIM – PARE 1+1, nu cumpăram uscătoria. Cum n-ar fi, 250 de mii sunt bani, practic eu am mai adăugat undeva vreo 300 de mii și am cumpărat ambele uscătorii și eu mă descurc foarte bine cu ele, măcar că nu sunt de o capacitate foarte mare. Dar dacă nu era proiectul, cine știe dacă le cumpăram”.
Responsabila de afacerile inițiate cu banii migraților din cadrul Organizației pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Olesea Frunză, spune mai mult de jumătate din proiectele PARE 1+1 sunt în agricultură, inclusiv noi tehnologii în agricultură și domenii inovative. La fel sunt populare și inițiative în domeniul serviciilor.
„Programul prevede și un modul de instruire antreprenorial care constă în zece zile de instruire, în care atât lucrătorii migranți, cât și rudele de gradul întâi pot să primească cunoștințe cu privire la înregistrarea afacerii, legislația în domeniu, dar și elaborarea unui plan de afaceri. Până la moment peste 48% din beneficiari sunt tineri cu vârsta de până la 35 de ani, totodată a crescut și ponderea femeilor care administrează o afacere. Dacă cu trei ani în urmă era 27%, la moment 32-33% sunt doamnele care administrează afaceri”.
Aurelia Lelica, care are o afacere cu flori în Sociteni, Ialoveni, la fel este una dintre beneficiarele programul PARE 1+1, după mai bine de zece ani de stat împreună cu soțul în Italia. Ea salută ideea susținerii celor care vor să revină acasă, chiar dacă de multe ori la mijloc nu e vorba de bani, ci de sprijin sau ghidaj. După câțiva ani în care a beneficiat de ajutoare de la stat, anul trecut proiectul ei nu a mai fost sprijinit, dar afacerea continuă pe cont propriu. Aurelia Lelica are totuși câteva sugestii pentru cei care gestionează proiectul.
„Nu are finalitate și asta e problema cea mai mare, pentru că deschizi afacerea, faci primii pași, adică pentru început e foarte bun, dar dacă ei nu susțin, până la sfârșit te dezamăgești. Cred că undeva 70-80% nu dezvoltă mai departe pentru ca nu au susținere, să vină să-i ajute, să-i îndrume, ia să vedem unde s-a împotmolit? Nu la nivelul să umble cu bâta cu poliția, cu fiscul, cu nu știu mai ce, dar să vadă care este motivul că nu se dezvoltă, pentru că sunt mulți care au venit, au încercat să deschidă ceva, s-au împotmolit, au închis și s-au dus înapoi”.
Responsabila de la ODIMM, Olesea Frunză, afirmă pe de altă parte că monitorizarea și consultarea post-investițională continua cel puțin doi ani după acceptarea proiectului. Mai mult de ¾ din inițiativele susținute sunt din zonele rurale, statul asumându-și astfel dezvoltarea inițiativei liberale în localități cât mai depărtate de capitală, care și așa se dezvoltă fără mai stimulente bugetare.
