În acest timp, mișcările de trupe rusești au continuat și ieri, în marginea Ucrainei, venind după ceea ce e considerat acum mai degrabă un eșec diplomatic: vizita lui Emmanuel Macron la Moscova și Kiev.
Le Monde își deschide astfel numărul de astăzi scriind despre «ecuația de nerezolvat a lui Macron» pe care o reprezintă relația Ucrainei cu NATO, precum și definirea unui posibil rol al Ucrainei în NATO.
Din nou despre «finlandizare»
Cum o rezumă Le Monde, marți, în timpul vizitei sale fulger în Ucraina - prima a unui președinte francez, de douăzeci și trei de ani încoace, după cea a lui Jacques Chirac - Emmanuel Macron a rămas prudent în legătură cu asta, vorbind cu Volodimir Zelenski. Întrebat în legătură cu anumite comentarii ale sale făcute la Moscova cu o zi înainte, Macron a spus că el respinge orice formă de „finlandizare” a Ucrainei. „N-am folosit niciodată vreuna din aceste formule. N-am făcut nicio comparație”, le-a răspuns el reporterilor. “Am zis doar că a pune capăt politicii [NATO] a „ușilor deschise” ar crea o problemă, în special pentru Finlanda și Suedia”, unde are loc o dezbatere în legătură cu aderarea la Alianța militară occidentală.
(Am scris aici despre ce înseamnă «finlandizarea», termen ce vine de la situația de vasalitate și de neutralitate forțată impusă Finlandei de către URSS de-a lungul Războiului Rece.)
Presimțirea războiului
În această vreme, cum o anunță Washington Post, administrația Biden a activat planuri pentru ca forțele SUA din Polonia să poată organiza evacuarea cu succes a cetățenilor americani din Polonia, dată fiind demaarea unor vaste manevre militare rusești la granița Ucrainei, manevre pe care Pentagonul le bănuiește a fi primul stadiu al pregătirii unei invazii.
Pe acest fundal, cum o anunță Die Tageszeitung, astăzi are loc la Berlin o nouă reuniune a diplomaților în „formatul Normandia”, în care se va negocia soluționarea crizei din estul Ucrainei – format din care care fac parte Ucraina și Rusia, plus Germania și Franța ca mediatori și în care Rusia caută să-i includă și pe reprezentanții regiunilor separatiste pro-ruse din estul Ucrainei, ca parte separată. O idee respinsă categoric până acum de Kiev.
Germania se teme să ardă gazul
La Berlin, presa se ocupă și azi pe larg de chestiunea energetică, cea pe care cancelarul Olaf Scholz ezită să o abordeze direct, cum s-a văzut în vizita sa de la Washington, când, alături de Joe Biden, Scholz a făcut totul pentru a nu pronunța numele conductei de gaz din Rusia Nord Stream 2.
«Criza din Ucraina: un coșmar german», titrează astfel, la München, Süddeutsche Zeitung.
Presa germană se întreabă dacă rezervele naționale de gaz vor fi suficiente pentru a trece ce a mai rămas din iarnă. Dar și Libération, în Franța, subliniază asta: motivul îngrijorării bruște în Germania este că rezervele de gaz au căzut la 35%-36% azi, de la 40% nu cu mult timp în urmă, și vertiginos mai puțin față de 82% în aceeași perioadă a anului 2020.
Germania se întreabă astfel dacă va putea trece iarna cu bine: mai mult de 55 % din importurile germane de gaz vin din Rusia.
Ungaria nu vrea trupe NATO pe solul său
În vreme ce presiunea rusă continuă să crească și să se acumuleze asupra Ucrainei, iar Statele Unite au început marți 8 februarie 2022 să transfere trupe în România, ministrul maghiar de externe Péter Szijjártó a declarat ieri pentru Euronews că țara sa nu dorește trupe NATO pe teritoriul său (contrastând cu desfășurarea de trupe NATO și SUA în Polonia, România și țările baltice).
Ungaria nu are nevoie de trupe NATO, a spus Szijjártó, pentru că “forțele armate naționale sunt trupe NATO” și că ele sunt suficient de pregătite să apere teritoriul național.
La fel, Szijjártó a repetat că țara sa se opune sancțiunilor impuse Rusiei, pentru că acestea ar fi “inutile” și ineficiente.
Procesul teroriștilor din Paris
În procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015 din Paris, ziua de ieri a fost consacrată audierii singurului supraviețuitor al comandourilor sinucigașe, Salah Abdeslam, care refuză să accepte vreo responsabilitate.
Le Monde, care amintește că atentatele au făcut 130 de morți și peste 400 de răniți, analizează felul în care tânărul islamist crescut în Belgia, în Bruxelles, în celebrul “cuib jihadist” din cartierul Molenbeek, are ca strategie de apărare faptul că, deoarece a renunțat să se arunce în aer în Paris în noaptea atentatelor, el nu a ucis și nu a rănit pe nimeni. «Nici măcar n-am zgâriat pe cineva», argumentează el, citat de The Guardian (presa străină asistă în masă la proces).
Libération, la rândul său, analizează personalitatea acestui islamist radical, devenit potențial “martir al credinței” pe fundal de delincvență și totală incultură teologică autentică și care nu arată nicio urmă de remușcare.
Kremlinul pe un platou: Russia Today în Franța
Tot Libération scrie cum, după ce a fost interzis în Germania, canalul de televiziune Russia Today (RT), care difuzează propaganda Kremlinului în multe țări, se confruntă acum cu riscul unei suprimări similare în Franța.
Consiliul Superior al Audiovizualului (CSA) a fost sesizat de asociația «Médias Démocraties Europe», care relevă felurite cazuri de propagandă ostilă, deformare a realității și difuzare de fake news.
Russia Today France se apără argumentând că obiectivul său este doar «o altă viziune a dreptului la informare».
Libération are în numărul de astăzi și un interviu cu autorul unei cărți despre Russia Today și propaganda rusă, Maxime Audinet, care explică cum canalul Russia Today se înscrie într-un «complex ecosistem de influență informațională».
În cazul în care Russia Today ar fi sancționat de CSA în Franța, estimează Libération, asta ar putea duce, de bună seamă, la o nouă criză diplomatică între Paris și Moscova.
În Ucraina, însă, în acest timp, în fața propagandei ruse, se practică și o rezistență “free-lance”, lingvistică, prin umor. Așa se întâmplă de pildă cu contul de TikTok al tânărului Andrii Shymanovskiy (Андрій Шимановський), care în clipuri foarte scurte analizează particularitățile limbii ucrainene față de rusă, ba chiar și diferențele între feluritele dialecte ucrainene între ele.
Contul lui e urmărit de nu mai puțin de 235.000 de persoane, deși se ocupă exclusiv de chestiuni de limbă (pe un ton foarte ludic și instructiv, în același timp, ceea ce arată că sub aspectul său superficial și exhibiționist, TikTok e pe cale de a deveni o autentică rețea socială).
Pentru ce Matt Damon laudă calpa monedă «Crypto»
Un alt tip de propagandă: New York Times se întreabă în acest timp pentru ce actorul hollywoodian Matt Damon caută să ne facă să cumpărăm moneda virtuală «Crypto» («shilling for Crypto», cum sună expresia argotică, «shilling» însemnând a face propagandă ascunsă).
Într-un clip postat pe YouTube, actorul transmite în esență un mesaj care se rezumă la: «cumpără Crypto, că doar ești bărbat, nu cârpă».
New York Times ajunge la concluzia că ne confruntăm cu o nouă strategie a neguțătorilor de criptomonede, o tendință de a normaliza o bulă speculativă ce poate în realitate să explodeze în orice moment.
Asta în vreme ce, cum o scrie din nou, în Franța, Libération, criptomonede cum este Bitcoin fac dovada unei uriașe erori de concepție, prin monstruoasa cantitate de energie irosită pentru a le “produce”.
Cei mai mulți oameni de pe planetă nu mai trăiesc într-o democrație
În sfârșit, potrivit proaspăt publicatului studiu intitulat „Indicele democrației”, realizat de săptămânalul britanic The Economist (cea mai influentă publicație din lume), democrația se află în declin la nivel mondial. În studiul său anual, The Economist constată că în 2021 doar 45,7% din populația lumii trăia într-o formă de democrație. Procentul este semnificativ mai mic decât în 2020, când a fost de 49,4 la sută.
Anul aceasta, singurele democrații autentice, complete, de pe planetă sunt țările scandinave și Elveția, Islanda, Germania, Irlanda, Olanda și Marea Britanie, Canada, Japonia și Taiwan. Cu toatele, democrațiile totale sunt doar 21 la număr, din cele aproape 200 de țări ale planetei. Toate democrațiile reale sunt situate în emisfera de nord, cu câteva excepții: Australia, Noua Zeelandă și… Uruguay.
Majoritatea celorlalte țări europene, precum și Statele Unite, se află în categoria “democrațiilor deficitare” (flawed democracy).
Pe ultimul loc de pe planetă se află Afganistanul, care a coborât anul acesta sub Coreea de Nord și Birmania (Myanmar).
România se situea pe locul 61, exact înainte de Mongolia și Serbia, iar Republica Moldova puțin mai jos, pe locul 69, însă în continuare în categoria “democrație deficitară” (însă remediabilă). De altfel, printre țările de pe întreaga planetă pe care studiul le găsește a fi trecut prin cea mai mare îmbunătățire a scorului lor global, studiul menționează Indonezia și… Moldova.
Ucraina, în schimb, este și mai jos, pe locul 86, în categoria “regim hibrid”, iar mult dedesubt — Rusia, cu 124, la rubrica “regim autoritar”, prinsă între Etiopia și Niger, Rusia situându-se așadar, din punctul de vedere al democrației, sub Etiopia aflată în plin război civil.
