Ucraina a trecut în planul doi în acest weekend în presa britanică și irlandeză, după ce partidul naționalist irlandez Sinn Féin a devenit principala formațiune politică în parlamentul Irlandei de Nord, parte a Regatului Unit.
Cum comentează săptămânalul duminical londonez The Observer, asta ridică de îndată întrebări în legătură cu viitorul uniunii aflate la baza Regatului Unit.
Sinn Féin a obținut 27 de locuri, din 90, în parlamentul Irlandei de nord, față de 25 pentru partidul protestant unionist fidel Marii Britanii: Democratic Unionist Party (DUP).
Asta înseamnă că Michelle O’Neill, din partea naționaliștilor irlandezi, va deveni șefa guvernului local, ea conducând în numele unui partid al cărui principal scop politic declarat este ruperea de Anglia și unirea cu restul insulei, cu Republica Irlanda.
«Victoria partidului Sinn Féin ațâță iarăși tensiunile», scrie The Times. Este pentru prima oară într-un secol că se întâmplă asta, constată și Financial Times. La Dublin, The Irish Times estimează că «următoarea eroare a conducerii DUP va fi că se vor înșela în legătură cu răbdarea Nordului».
Libération, în Franța, subliniază că Michelle O’Neill este primul lider al partidului naționalist irlandez care nu a întreținut legături cu Armata Republicană Irlandeză (IRA). Tot în Franța, Le Monde, care scrie în detaliu despre victoria electorală istorică a partidului Sinn Fein, consideră însă că opinia publică nu ar fi deocamdată favorabilă unor tentative de reunificare.
Țările din G7 vor să renunțe «treptat» la petrolul rus
Tot Le Monde scrie despre cum țările din grupul G7, țările cele mai industrializate de pe planetă (SUA, Germania, Canada, Franța, Italia, Japonia și Marea Britanie), ai căror lideri au discutat duminică prin videoconferință, s-au angajat să renunțe «treptat» la petrolul rus. A fost a treia reuniune a grupului G7 anul acesta, constată site-ul Axios. Declarația finală a grupului nu ezită de altfel să facă referire la ce de-al Doilea Război Mondial, scriind că acțiunile lui Putin în Ucraina „au făcut de rușine Rusia și sacrificiile istorice ale poporului său”.
În acest context al efectelor mondiale ale războiului din Ucraina, Le Monde ridică, încă din prima pagină a numărului purtând data de astăzi, chestiunea aprovizionării mondiale cu cereale, dat fiind că producția ucraineană se anunță sever afectată, iar Ucraina a devenit în ultimul deceniu o țară care își merită cu adevărat denumirea de “grânarul lumii” (pe care tradițional și-o atribuie, cu mai puțină justificare, și România).
Fabrica de fake news
In Franța, Libération analizează procesul prin care o majoritate a rușilor a ajuns să trăiască în vas închis, acceptând necritic propaganda regimului: «În fața unei prese occidentale care spune prea multe adevăruri dureroase, mulți ruși s-au transformat rapid în milioane de mici Vladimir Putin gata să acționeze în numele lui. Această atitudine are rădăcini istorice și se bazează pe motivații umane de autoapărare, care duc la un sprijin adus regimului și lui Putin», într-un mod pe care Libération îl numește «orwellian».
Totul sprijinit de “fabrici de troli”, care răspândesc “fake news” și despre care scrie în Italia La Repubblica, pe baza unui interviu cu Igor Volobuev, un fost manager al Gazprom, născut în Ucraina și care a fugit din Rusia pentru a lupta de partea ucrainenilor. Acesta explică cum funcționează fabricile de postări pe rețelele sociale în scop de propagandă.
Nu toți rușii se lasă însă pradă propagandei: la 32 de zile după ce a trebuit să închidă din pricina cenzurii și a amenințărilor legale, principalul ziar rus de opoziție, Novaia Gazeta, tocmai a lansat «Novaia Gazeta. Europa», într-o formulă sprijinită de Le Monde, dar și de Libération, care publică pe site-ul lor o serie de articole ale redacției ruse, în versiune franceză.
Moldova în menghina războiului
Le Monde continuă moda reportajelor în Moldova, “prinsă în menghina războiului”, cu accent pe regiunile pro-ruse Găgăuzia și Transnistria. Jurnaliștii de la Le Monde au mers la Comrat și Tiraspol, unde au luat pulsul populației constatând mari tensiuni și aceeași dezinformare constatată și până acum.
O călătorie în Transnistria, plasată și astăzi sub stema cu secera și ciocanul, echivalează pentru Le Monde cu o “călătorie în timp”. Reporterii contemplă statuia din granit rozaliu a lui Lenin care tronează în fața sediului guvernului din Tiraspol, precum și chioșcurile de ziare cu numere din Pravda: «Rusia este aici acasă la ea. Armata ei — de asemenea.»
În Găgăuzia, este vorba printre altele și despre autorizarea, de către autorități, a portului panglicii Sfântului Gheorghe, unii localnici spunând ziarului francez că o vor purta chair și dacă vor trebui să plătească amenda de 9.000 de lei.
Le Monde precizează că Irina Vlah, șefa autorităților locale din Găgăuzia, nu a răspuns solicitării de a discuta cu jurnaliștii din Franța. Articolul se încheie cu:
«Cei mai tineri ezită să vorbească, zicându-și „apolitici”: -- „Regiunea noastră este specială, știți, iar părerile aici sunt foarte împărțite", spun unii. "De aceea evităm să ne dăm cu părerea". Slăbită de criza economică care a lovit puternic țara odată cu războiul din Ucraina, cu inflația depășind 22%, președinta pro-europeană Maia Sandu caută sprijin. Luni 9 mai, secretarul general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres, va vizita Moldova pentru prima dată de la independența acestei foste republici sovietice.»
Umbra aripilor «avionului Apocalipsei» deasupra paradei de 9 Mai
Deocamdată, toți ochii rămân îndreptați asupra defilării de astăzi din Piața Roșie, la Moscova, planeta întreagă așteptând discursul lui Putin. Cum a fost anunțat de mult că parada va fi survolată de «avionul Apocalipsei», în practică centrul de comandă zburător care l-ar transporta pe Putin în caz de război nuclear, Libération caută să explice care sunt caracteristicile acestui avion în jurul căruia se fantasmează excesiv.
Este vorba de o aeronavă de tip Iliușin IL-80, amenajată astfel încât — teoretic — Putin să poată conduce o vreme operațiunile unui război nuclear de la bordul său, un post de comandă zburător al marelui stat major rus pentru eventualitatea unui război total.
Scrie Libération: «Această aeronavă rusească, pe care mass-media au prezentat-o drept „avionul Apocalipsei” («doomsday aircraft» în engleză), nu desemnează o singură aeronavă, ci o mică flotilă aeriană. Există într-adevăr patru exemplare ale IL-80, dintre care cel puțin unul nu mai este în stare de funcționare, cum subliniază politologul Benjamin Gravisse, specialist în arsenalul armatei ruse, pe blogul său Red Samovar. Un aparat pare să fi fost parțial demontat pentru a menține celelalte modele în stare de funcționare.»
SUA posedă ceva similar, un Boeing E-4B, poreclit «Nighwatch». De altfel, denumirea de «avionul Apocalipsei» i-a fost acordată inițial acestuia din urmă, cum o subliniază presa americană, care a scris că respectivul avion a însoțit escadrila lui Joe Biden, în timpul vizitei sale în Europa în luna martie.
De altfel, există îndoieli în legătură cu fiabilitatea totală a modelului rusesc. Cum o precizează Libération: «Acest avion Iliușin a atras atenția presei internaționale în 2020, după un incident surprinzător de… jaf și spargere. Oficialii ruși au recunoscut atunci că niște necunoscuți au pătruns în acel IL-80, parcat în regiunea Rostov, și au furat din el zeci de echipamente electronice.»
