La mai bine de cinci luni de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul a devenit unul de uzură. Pierderile umane și de echipamente militare sunt acum un barometru important al conflictului. Experți militari occidentali, citați într-o analiză semnată de Vazha Tavberidze pentru RFE/RL, afirmă că Rusia a suferit pierderi grele și probabil că nu mai are capacitatea de a-și realiza ambițiile în Ucraina. Cu toate acestea, Moscova spune că obiectivele sale depășesc acum cu mult regiunea Donbas din estul Ucrainei.
Pierderile de vieți omenești și echipamente militare au devenit acum principalul barometru al conflictului, și nu înaintările pe teren, spune analistul militar Michael Kofman de la CNA, un important think tank american, într-un interviu pentru serviciul georgian al Europei Libere.
Aceste pierderi vor determina în mare măsură „sustenabilitatea eforturilor de război” pe termen lung ale forțelor ruse și ucrainene. Conflictul este acum „definit mult mai mult de utilizarea intensă a artileriei și a puterii de foc”, însă fără ca vreuna dintre părți „să-și poată lua avânt”, explică analistul american, care conduce programul de cercetări dedicat Rusiei în cadrul CNA.
Începând cu luna aprilie, Kremlinul și-a concentrat eforturile pentru a captura Donbasul puternic industrializat din estul Ucrainei, controlat parțial de separatiștii pe care îi sprijină din 2014. „Acolo unde forțele rusești au avansat, aceste avansuri au fost graduale, iar forțele ucrainene au reușit să efectueze retrageri tactice destul de consistente”, a mai spus Kofman.
Comentariile sale au urmat unei evaluări a Comandamentului de informații al forțelor canadiene din 22 iulie în care se afirmă că, „din cauza pierderilor semnificative de personal și echipamente, Rusia probabil că nu mai are capacitatea militară de a-și realiza ambițiile în Ucraina”.
Richard Moore, șeful serviciului secret de informații al Marii Britanii, cunoscut sub numele de MI6, a declarat pe 21 iulie că armata rusă va începe probabil o pauză operațională în Ucraina, estimând că rușilor le va fi din ce în ce mai greu să furnizeze trupe combative în următoarele săptămâni.
În ciuda acestor evaluări, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat pe 20 iulie că ambițiile Rusiei în Ucraina depășesc acum cu mult regiunea estică Donbas și includ regiuni din sudul țării, precum și „un șir de alte teritorii”. Lavrov a afirmat că noile ambiții teritoriale ale Rusiei au fost determinate de cursul războiului. Însă, în primele etape ale invaziei, Rusia a încercat să ocupe o mare parte din sudul Ucrainei și să captureze capitala Kiev.
Autoritățile ucrainene au afirmat pe 23 iulie că Rusia a pierdut peste 39 de mii de militari de când și-a lansat invazia în Ucraina pe 24 februarie. Ministerul rus al apărării a publicat ultima oară asemenea date la sfârșitul lunii martie, indicând 1.351 de victime.
Pentru a-și întări forțele epuizate, Rusia folosește contractorul militar privat Vagner, potrivit serviciului britanic de informații militare. Ministerul britanic al Apărării a declarat că Vagner își reduce standardele de recrutare și angajează persoane condamnate la închisoare sau aflate anterior pe lista neagră, ceea ce ar putea avea un impact asupra eficacității armatei ruse.
Dar în afară de Vagner, armata rusă se bazează din ce în ce mai mult pe batalioanele de voluntari și de rezervă, din cauza lipsei de infanterie, a explicat Kofman, iar aceste trupe folosesc tot mai mult echipamente mai puțin letale, din perioada sovietică, cum ar fi „tancurile mai vechi T-80BV”.
„Rusia are încă destul de mult echipament în depozite. Este adevărat. Dar este un pas considerabil înapoi, în ceea ce privește calitatea și nivelul tehnologic, în comparație cu ce au început războiul. Problema uzurii este semnificativă și cred că este corect să spunem că, la principalele categorii, ei au pierdut 30% din forța blindată activă”, a spus Kofman.
Pierderile militare reprezintă, de asemenea, o „provocare” pentru Ucraina, a precizat analistul militar american.
„Nu este aceeași provocare. Dar, cu toate acestea, există o provocare similară pe termen lung pentru Ucraina, pentru a evita degradarea forțelor, deoarece este limpede că, pe măsură ce războiul a continuat, Ucraina a pierdut, de asemenea, unele dintre cele mai bune unități ale sale de luptă, pe care este forțată să le înlocuiască cu personal mobilizat și persoane care au o pregătire de bază limitată”, a explicat el.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat pentru The Wall Street Journal, într-un interviu din 22 iulie, că armata ucraineană pierdea între 100 și 200 de militari pe zi în lunile mai și iunie, dar că aceste cifre s-au redus acum la 30 de morți și aproximativ 250 de răniți zilnic.
Armele occidentale
Zelenski a mai declarat că armele occidentale, în special rachetele cu rază mai lungă de acțiune, cum ar fi HIMARS - sisteme americane de artilerie de mare mobilitate - pe care Ucraina le-a desfășurat în ultimele săptămâni, au ajutat la stabilizarea situației din Donbas.
„Cred că HIMARS cu siguranță va ajuta Ucraina să ajungă la o anumită paritate cu artileria rusă și va crea o mare problemă pentru militarii ruși, pentru modul în care aceștia își organizează logistica, comandamentul și controlul, precum și gradul de uzură pe care îl suportă pe câmpul de luptă”, estimează Michael Kofman, analistul militar american de la CNA. Sistemele HIMARS, explică el, pot lovi la distanțe mari depozitele de muniții rusești și atunci nu va mai conta dacă Rusia are sau nu rezerve mari de muniție, pentru că nu le va putea aduce eficient pe câmpul de luptă.
Sistemele HIMARS au o rază de acțiune mai mare și sunt mai precise decât artileria sovietică pe care Ucraina o are în arsenalul său. Kievul spune că desfășurarea acestora a fost esențială pentru a respinge trupele rusești și a lovi liniile lor de aprovizionare. Săptămâna trecută, Statele Unite au anunțat că vor mai trimite alte patru asemenea sisteme, ridicând la 16 numărul lor pe linia frontului ucrainean.
Opțiunile Rusiei pentru a contracara HIMARS sunt minime, a mai spune expertul american. Sistemele HIMARS, montate pe camioane, lansează rachete ghidate prin GPS, capabile să lovească ținte la o distanță de până la 80 de kilometri, o distanță care pune în afara razei de acțiune majoritatea sistemelor de artilerie rusești. „Aceasta este una din cele mai mari provocări pentru ei, deoarece capacitatea lor de a obține superioritate aeriană este în cel mai bun caz localizată, iar opțiunile lor de contraatac sunt limitate. Așadar, capacitatea lor de a ținti un HIMARS nu este deosebit de bună”, a mai declarat analistul militar Michael Kofman de la CNA.
