Amenințări cu bombe la aeroport, site-ul internet al președinției taiwaneze inaccesibil vreme de multe ore… principala grijă a presei, în această dimineață, este cum să evite un ton prea alarmist pe fundalul vizitei în Taiwan a șefei Camerei Reprezentanților din Congres, a treia figură a structurii protocolare a SUA, Nancy Pelosi.
În timpul campaniei sale electorale, Joe Biden a apucat să spună că SUA ar interveni militar în caz de atac împotriva Taiwanului și că, oricum, China nu are monopolul pe nimic în regiunea Pacificului.
Nancy Pelosi s-a întâlnit astăzi cu președinta Taiwanului, Tsai Ing-wen, după ce s-a adresat parlamentului insulei, cum fusese deja anticipat, din surse sigure, de către Financial Times.
Washington Post oferă un liveblog al vizitei.
Sosirea în Taiwan a celei de-a treia figuri a statului federal american - o premieră de 25 de ani încoace - este, cum nu încetează să o repete întreaga presă, foarte prost văzută de Beijing, care își afirmă suveranitatea asupra a ceea ce consideră o insulă rebelă și care a declanșat o serie de demonstrații militare. Pentru China, vizitele înalților oficiali de la Washington la Taipei contravin politicii Washingtonului de a recunoaște „o singură China”: din 1979 încoace, amintește Financial Times. „Statele Unite recunosc Pekinul ca singurul guvern al Chinei și iau notă de poziția sa conform căreia Taiwan face parte din China.”. Chiar dacă, în mod deloc paradoxal, SUA întrețin relații informale dar foarte strânse, cu insula.
Al-Zawahiri, trădat de talibani?
Le Monde, în Franța, pare a fi singurul mare ziar care are și astăzi ca titlu în prima pagină uciderea la Kabul, de către o dronă SUA, a șefului Al-Qaeda Ayman Al-Zawahiri, dar asta deoarece Le Monde cu data de astăzi a apărut de fapt ieri, înainte ca avionul lui Nancy Pelosi să aterizeze la Taipei, în Taiwan.
Le Monde scrie că, prin lichidarea lui Al-Zawahiri, Joe Biden a căutat să șteargă eșecul retragerii rușinoase din Afganistan a SUA, în urmă cu exact un an.
Dar și Libération, tot la Paris, are în prima pagină, pe lângă vizita controversată a lui Nancy Pelosi în Taiwan, tot lichidarea liderului Al-Qaeda, organizație teroristă care este acum «decapitată dar nu îngropată». Libération lansează de altfel, cu argumente foarte convingătoare, ipoteza că Al-Zawahiri a fost în realitate trădat de talibani, pentru care el devenise o povară și care nu știau cum să mai scape de el: «Ayman al-Zawahiri n-a fost omorât într-un sat de munte din zonele tribale pakistaneze sau într-o grotă din Afganistan. A fost ucis la balconul unei case din cel mai elegant cartier din Kabul, capitala țării controlate de un an încoace de talibani. Explicația nu poate stârni prea mari surprize.»
Operațiunea a fost, în orice caz, pregătită luni întregi, cum o relatează Washington Post.
Tot la rubrica externă: Belgia a înghețat fonduri rusești de nu mai puțin de 50 miliarde euro, cum o anunță cotidianul economic flamand De Tijd (Timpul),
Și tot cotidianul economic flamand De Tijd face un portret al premierului olandez Mark Rutte, cel mai longeviv premier al Olandei, dar a cărui viziune rămâne cețoasă.
Hărțuiala antivax în Austria ucide
În Austria, presa locală este foarte preocupată de sinuciderea «doctoriței Lisa-Maria», hărțuită de militanții anti-vax.
Lisa-Maria Kellermayr, medic generalist din târgul Seewalchen, pe malul idilicului lac Attersee, și-a pus capăt zilelor în cabinetul său. Avea doar 36 de ani. Mai multe orașe din țară au organizat mitinguri după moartea medicului, care militase foarte activ în favoarea vaccinării contra Covid-19. Moartea sa a declanșat iarăși dezbaterile despre ura online.
Publicul austriac îi cunoștea foarte bine figura bonomă. Pe Twitter, „Doctorul Lisa-Maria” își relata în detaliu, încă de la începutul anului 2020, experiențele ei din contactul cu bolnavii și comenta cu entuziasm politica de sănătate a Austriei. Televiziunile o invitau în mod regulat. Ea a criticat demonstrațiile adversarilor vaccinării și ai măștilor, foarte numeroase în Austria în ultimii doi ani. Devenise ținta dușmăniei militanților antivax, fiind hărțuită violent, atât online, cât și la locul de muncă. După ce a primit o serie întreagă de amenințări cu moartea, doctorița a decis, în iunie, să-și închidă cabinetul, fără însă a renunța la implicarea ei în presă.
Sinuciderea ei readuce ura și hărțuiala online în centrul dezbaterilor. «Cum de s-a ajuns așa departe?» se întreabă Die Presse. Sub titlul «Lăsată singură» («Alleingelassen») cotidianul Der Standard relatează astfel un ultim interviu cu Lisa-Maria Kellermayr, cu o zi înainte de moartea ei și o citează: „Ce mi se întâmplă mie i se poate de fapt întâmpla oricărui”.
Aplicația specializată BanHate indică faptul că anul trecut au fost raportate 2.817 cazuri de agresiuni online în Austria. O cifră în creștere cu 66% față de perioada pre-pandemică.
Marea decădere a pașaportului britanic
Am mai scris despre decăderea inexorabilă a micului dejun britanic (Brexit is breakfast). Iată însă că The Daily Telegraph deplânge acum decăderea importanței pașaportului supușilor Reginei.
În 2010, era clasat drept cel mai puternic pașaport din lume. Potrivit Henley Passport Index, britanicii puteau vizita mai multe destinații fără viză prealabilă decât orice altă națiune.
Acum, după Brexit, pașaportul britanic a căzut pe locul 13 (pe locul 1 este actualmente Japonia), Anglia căzând după țări precum Singapore, Spania sau Luxembourg.
Daily Telegraph mai amintește că după 2016, anul referendumului (cf. foto), peste 360.000 de britanici au cerut și obținut pașapoarte UE, iar asta potrivit datelor din doar nouă țări, cifra reală fiind în realitate mult mai ridicată.
Cum scrie ziarul: «Anul acesta, britanicii au stat la cozi lungi în portul Dover ca să treacă în Franța (locul 6 al importanței pașaportului în lume) sau Belgia (locul 7), dar și pe aeroport în Roma (locul 4) sau Zürich (7), ba chiar și la plecările trenurilor Eurostar de la terminal St Pancras din Londra.»
Însă ironia finală nu se oprește acolo. Cum o explică cu ciudă Daily Telegraph (ziarul activ pro-Brexit în care odinioară a scris și a militat Boris Johnson): când britanicii cer un pașaport, documentul nu este nici măcar fabricat “acasă”. Spre deosebire de vechile pașapoarte, din vremea când Anglia era în UE, care erau produse în Gateshead de compania britanică De La Rue, noua versiune “independentă” a pașapoartelor este realizată în baza unui contract cu o firmă franceză, Thales (care e parțial deținută de guvernul francez), iar documentele sunt tipărite… în Tczew, Polonia.
