În afară de asta, însă, faptul fiind încă foarte proaspăt, presa italiană e prinsă de ieri încoace în vârtejul uneia din acele afaceri criminale locale care depășesc simplul fapt divers și ating dimensiuni culturale, antropologice și istorice: arestarea numitului Matteo Costacurta, un killer 'nobil’, care opera la Roma pentru mafia albaneză, însă care aparent o făcea mai ales din „hobby”.
«Il Principe killer»
Pe scurt, cum relatează La Repubblica, nobilului arestat pentru asasinate comandate de mafie i se spune „Sfântul Petru” (San Pietro) pentru că, pe lângă vilele și casele pe care le deține, el mai are și un B&B în zona Vaticanului, lângă piața San Pietro, însă el e mai ales acuzat că ar fi ucis mulți oameni pentru noul șef al criminalității organizate din Roma, albanezul Elvis Demce, acesta fiind, cum suntem informați, noul Naș care i-a înlocuit la Roma pe Carminati și pe Diabolik.
La Stampa îl numește pe fascinantul asasin il principe killer și aflăm că e moștenitorul unei bogate familii nobile din Veneția. Il Giornale completează că are 38 de ani și că atât el cât și soția sa frecventează înalta societate italiană. Mai mult, un om atât de bogat nu pare a fi avut vreodată o problemă de bani, ci o făcea mai degrabă din pură pasiune.
Mai aflăm că în același cerc este implicat și fotbalistul Daniele Corvesi, fost jucător la Lazio.
Din nou «Zero Dark Thirty»
La rubrica externă, însă, pe lângă complicațiile diplomatice stârnite de posibila vizită în Taiwan a șefei Camerei Reprezentanților din Senatul american, Nancy Pelosi (Washington Post speculează că ea ar putea ateriza în Taiwan chiar în această seară, stârnind mânia Chinei), principalul subiect este uciderea, în Afganistan, cu ajutorul unei drone, a șefului Al-Qaeda Ayman Al-Zawahiri. Operațiunea a fost anunțată în cursul nopții de Joe Biden și preluată în această dimineață de presa din întreaga lume.
Corriere della Sera informează astfel că operațiunea a avut loc în Kabul, unde Al-Zawahiri locuia ascuns, deși liderii talibani o negau, și că pe capul acestui succesor al lui Osama bin Laden, după uciderea șefului istoric în 2011, atârna o recompensă de 25 milioane de dolari. Tot Corriere oferă una fotostoria, un slide show care rezumă istoria personală a acestui lider al organizației teroriste, a cărui lichidare dovedește că liderii talibani din Afganistan găzduiesc și protejează în continuare terorismul islamic internațional.
Washington Post la rândul său retrasează evoluția lui Al-Zawahiri și rolul jucat de acesta în pregătirea atentatelor de la New York din septembrie 2001.
Uciderea lui Al-Zawahiri este prima operațiune de acest tip de la retragerea SUA din Afganistan în urmă cu exact un an, în august 2021. New York Post compară timing-ul anunțului cu cel al lui Barack Obama în momentul în care a anunțat, în urmă cu 11 ani, uciderea lui Osama bin Laden în Pakistan. Fox News constată de altfel că până și republicanii au aplaudat acțiunea Casei Albe, citând elogiile senatorului conservator din Carolina de Sud Lindsey Graham.
Tot la rubrica externă, la Londra The Guardian se ocupă de strania evoluție (involuție, de fapt) a lui Dmitri Medvedev, cel considerat odinioară un “liberal” al politicii ruse, dar care se dovedește astăzi cel mai zelos (și pe alocuri scabros și violent) propagandist anti-occidental în slujba lui Putin.
NATO și gluma numită Boris Johnson
Și tot presa britanică continuă să se arate foarte prudentă în legătură cu posibilitatea, anunțată recent de către Daily Telegraph, ca Boris Johnson să devină viitorul secretar general al NATO. În același timp, nu trebuie uitat, desigur, că Daily Telegraph e singurul ziar care menționează asta în mod serios, iar cititorii nu pot să nu-și amintească că The Telegraph este cotidianul înfocat pro-Brexit în care Boris Johnson însuși a scris până în ziua în care a devenit șeful guvernului.
Situația are, oricum, ecouri până și în China, unde Global Times scrie că NATO n-are nevoie de Boris Johnson, căci organizația are suficiente probleme și așa. De altfel, în mod sigur Johnson nici nu dorește acest post.
Părerea e împărtășită chiar și de către englezi. New Statesman scrie astfel că dacă devine secretar general NATO, asta l-ar împiedica pe Johnson să câștige foarte mulți bani în circuitul de conferințe și prelegeri bine plătite pe care el îl anticipează, ca să nu mai vorbim de faptul că funcția în fruntea NATO ar necesita multă dăruire și muncă grea, iar toată lumea știe cât de mult iubește Johnson banii (se plânge mereu că nu are destui) și cum, fiind cam trântor, el urăște munca grea.
De altfel ideea, cum o amintește, în Scoția, The National, oficialii NATO care cunosc mersul intern al lucrurilor au calificat deja ideea de a-l vedea pe Johnson în fruntea organizației drept ridicolă.
Am mai scris despre cursa pentru succesiunea actualului secretar general al NATO. Încă de anul trecut, se vehiculează tot felul de nume, însă tensiunile cu Rusia au creat o problemă suplimentară: occidentalii simt acum că nu-și pot menține intenția mai veche de a numi în sfârșit un est-european in fruntea NATO, pentru că Putin ar lua ca pe o provocare numirea unui baltic sau a unui polonez... ca să nu mai vorbim de aceea că un șef civil al NATO provenit din țările baltice sau din Polonia ar putea fi suspectat de părtinire față de Rusia.
Nu există reguli precise pentru procedeul numirii secretarului general NATO si nici un algoritm al succesiunii, ci doar negocieri în culise intre statele membre, combinate cu necesitatea obținerii unui consens al celor 30 de membri. Cei 13 secretari generali ai NATO, de la fondare până astăzi, au fost: 3 britanici, 3 olandezi, 2 belgieni, un german, un italian, un spaniol, un danez și actualul norvegian Jens Stoltenberg.
Deocamdată, tot ce se știe este că Stoltenberg e deja foarte ocupat cu pregătirea viitoarelor sale responsabilități de… bancher-șef al Norvegiei.
