Am intrat în luna august, încărcată, asemeni lunii mai, de mult simbolism istoric, dar și cu o memorie relativ recentă, care așază Moldova pe harta războaielor de expansiune ale Rusiei. La 8 august 2022 s-au împlinit 14 de ani de la agresiunea Federației Ruse împotriva Georgiei. S-a spus că acel episod de cucerire a fost o repetiție a războiului purtat azi de Putin în Ucraina. S-a schimbat doar anvergura campaniei, motivele fiind aceleași: reconstituirea dominației rusești asupra fostelor republicii sovietice.
Mai devreme, în 1992, Republica Moldova a experimentat pe pielea ei „deliciile” pax russa, după războiul provocat de Moscova în Transnistria pentru a împiedica europenizarea și democratizarea malului drept. Matricea e aceeași, metodele sunt la fel de brutale, dar au devenit paroxistice, monstruoase în actuala invazie a Rusiei împotriva Ucrainei.
A trebuit să treacă timp, să scape și Occidentul de iluzii, dar și ucrainenii să demonstreze că sunt o națiune, că știu să lupte pentru libertatea și independența lor, că obiectivele clamate nu sunt aspirații formale, verbalizate în discursurile politicienilor, ci o alegere existențială, implicând imense sacrificii. Așa cum s-a spus: pe câmpurile de bătălie din Ucraina se „reinventează” Europa, se revitalizează valorile ei, pentru că acolo li se revelă adevăratul preț.
Ministerul de Externe de la Chișinău a condamnat printr-un comunicat agresiunea rusă de acum 14 ani din Georgia, reafirmându-și sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a acestei țări.
Solidaritatea între statele agresate de același inamic, care nu acceptă dreptul popoarelor la independență și dezvoltare liberă, este obligatorie, dacă vor să reziste, să supraviețuiască. Așa au înțeles și occidentalii, ajutând Ucraina cu arme, acordând acestei țări și Republicii Moldova statutul de candidat la aderare, deschizând și ușa Georgiei, după ce aceasta își va rezolva o serie de probleme restante.
O dovadă clară de solidaritate este deschiderea pieței europene pentru produsele moldovenești. Prin contrast, embargoul rusesc la fructele și legumele din Moldova, anunțat ieri, 9 august, de oficialii de la Moscova (după o lungă serie de interdicții similare din ultimii ani), apare ca o răzbunare mediocră și primitivă. Moldova este pedepsită pentru că vrea să fie liberă, pentru că nu susține asasinarea unei națiuni.
Un model de solidaritate constantă cu Republica Moldova îl manifestă România. România a livrat sute de mii de vaccinuri anti-Covid și multe materiale sanitare, iar de când a izbucnit războiul în Ucraina promite să extindă și să-și diversifice asistența, inclusiv cu resurse energetice. Autoritățile de la Chișinău declară că tocmai grație României, Republica Moldova nu va îngheța la iarnă, va avea și gaz, și păcură, și curent electric.
Chiar dacă atitudinea autorităților de la Chișinău, în 30 de ani de independență, nu a fost mereu corectă și loială față de România, Bucureștiul a știut să pună între paranteze ipocrizia și cinismul politicienilor moldoveni și nu și-a precupețit ajutoarele pentru cetățenii dintre Prut și Nistru, fără să-i întrebe de limbă, etnie și ideologie.
Ne amintim de celebra „primire sub pod”, din 7 mai 2020, în toiul pandemiei, a coloanei de autovehicule cu ajutoare sanitare din România. A fost un ritual umilitor, orchestrat de premierul de atunci Ion Chicu, care nu a pierdut nicio ocazie să dea lecții României pentru felul cum gestionează criza pandemică, preluând limbajul cinic și ireverențios al șefului său ierarhic, socialistul Dodon. Azi, Chicu „combate” virulent pe rețele „păcatele” guvernării Maia Sandu, ignorând războiul din Ucraina și consecințele acestuia asupra economiei.
Moldovenii s-au arătat solidari cu refugiații ucraineni. Această impresionantă lecție de umanitate, oferită de o țară ea însăși lovită de multiple privațiuni, a constituit unul din argumentele-forte ale Republicii Moldova în aspirațiile sale europene.
Dar cât de solidari și înțelegători se vor arăta moldovenii în raport cu deciziile autorităților de a face economii la consumul de energie pe timp de iarnă, după modelul țărilor UE?... Va fi o verificare, deloc ușoară, a coeziunii naționale.
Nemulțumirile populației față de scumpiri vor fi și sunt deja speculate de partidele pro-ruse. Aparent, n-ar fi o problemă: este rolul oricărei opoziții să penalizeze guvernarea pentru nereușite și politici greșite. Doar că în condiții de război, de agresiune fățișă a Rusiei față de o țară prietenă, e o chestiune de onoare și de bun-simț să te disociezi de aceste crime și abia după aceea să analizezi și să critici felul în care guvernarea gestionează țara, găsind soluții, nu sporind problemele.
Or, opoziția pro-rusă înțelege într-un mod diferit ideea de solidarizare și refuză să condamne agresiunea lui Putin în Ucraina. Mai mult. Într-un interviu recent, președintele parlamentului Igor Grosu a relatat despre cum fosta guvernare socialistă, în frunte cu Dodon și Chicu, asistați de Ion Perju, pe atunci ministru al Agriculturii, au fost pe punctul să accepte preluarea datoriei de circa 8 miliarde de dolari, acumulate de Transnistria la gazul rusesc, și să treacă această povară pe umerii cetățenilor din dreapta Nistrului, care și-au plătit cu regularitate consumul.
Ar fi bine să aflăm mai multe detalii despre această afacere obscură, dar și punctul de vedere al împricinaților citați de Igor Grosu, pentru că nu e vorba aici că moldovenii ar refuza să împartă greul cu concetățenii lor – ostatici ai regimului separatist –, ci de o tentativă sfidătoare de a înfeuda Republica Moldova pentru mulți ani înainte intereselor Moscovei, de „a o lega de glia” rusească.
De unde se vede că nu orice „solidarizare” își merită numele.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
