Extrem de populară pentru romanele ei derutant de simple, bazate pe experiența personală de clasă și gen, Ernaux (născută în 1940), numită de AFP „un fel de Marcel Proust al clasei muncitoare” este un model pentru feminiști, fiind considerată o personalitate independentă și directă.
În declarația care însoțește anunțul decernării Premiului Nobel, dată joi la Stockholm, academia suedeză notează „curajul și acuitatea clinică cu care Ernaux își dezvăluie rădăcinile, dar și înstrăinările și restrângerile colective ale memoriei personale”.
Primul ei roman, din 1974, Les Armoirs Vides, era cronica lucidă, dar tulburătoare a avortului prin care a trecut în tinerețe, fără știința familiei.
Tabu-ul clasei sociale
În cele 20 de cărți câte a scris până acum, multe dintre ele prezente în manualele de școală din Franța, Ernaux a examinat fără menajamente unul din marile tabu-uri ale țării: apartenența de clasă, adesea prin prisma propriei experiențe.
Tocmai abordarea acestei teme – clasa socială – a făcut din Ernaux, în opinia cronicarului AFP, un model pentru scriitorii francezi cu rădăcini în cartierele de emigranți sau aflați în diferite feluri la periferie: Virginie Despentes (autoarea trilogiei Vernon Subutex) sau Edouard Louis, a cărui primă carte despre cum e să crești sărac și gay în nordul Franței a fost tradusă în peste 20 de limbi.
Ernaux a crescut într-un apartament deasupra cafenelei părinților, și se consideră o „evadată din clasa socială”. Ani de-a rândul, deși avea succes literar, și-a păstrat slujba de profesoară într-o suburbie a Parisului, Cergy-Pontoise, unde trăiește și acum, explicând că i-a fost teamă mereu că va rămâne fără mijloace de subzistență – o obsesie a clasei din care provine.
Scrisul, act politic
În anii din urmă, Ernaux a sprijinit puternic mișcarea #MeToo, spunând că în Franța se vorbește mult despre „cultura seducției”, dar aceasta de fapt nu există, fiind vorba de fapt despre „dominație masculină”.
Într-un interviu acordat AFP anul acesta, înaintea Premiului Nobel, Ernaux s-a autodefinit ca „o femeie care scrie, nimic mai mult”.
Vorbind despre recenta ridicare în Statele Unite a protecțiilor federale pentru dreptul la avort, Ernaux spunea că este vorba de o dovadă a fricii bărbaților conservatori de noul val de activism feminist. „Strâng rândurile” – explica Ernaux pentru AFP.
Calitatea, pe primul loc
Într-o relatare de la Stockholm, Associated Press notează că Premiul Nobel pentru literatură a fost mereu criticat pentru că s-ar concentra prea mult asupra autorilor europeni și nord-americani, și că ar fi prea dominat de autorii-bărbați.
Ernaux este prima femeie din Franța care primește distincția.
Este a 17-a femeie laureată, dintr-un total de 119 laureați pentru literatură, și primul laureat francez după Patrick Modiano, în 2014.
Anul trecut, alesul a fost britanicul cu rădăcini tanzaniene Abdulrazak Gurnah, al șaselea laureat născut în Africa.
„Încercăm mereu să extindem orizonturile Premiului Nobel, dar trebuie să ne concentrăm prioritar pe calitatea literară”, a declarat Anders Olsson, președintele comitetului Nobel pentru literatură.
