Așa cum se anticipa, președintele ecologist și aproape octogenar al Austriei, Alexander Van der Bellen, a câștigat un al doilea mandat.
De altfel, victoria lui era într-atât anunțată, încât majoritatea celorlalte partide nici nu s-au ostenit măcar să prezinte un contracandidat. De aceea, cum o scrie la Viena Der Standard, mulți alegători s-au prezentat la urne cu sentimente negative, votând mai mult din datorie decât din convingere.
Brazilia: satanism, masonerie și canibalism
Al doilea tur de scrutin se apropie și în Brazilia și, cum o scrie agenția de presă Bloomberg, cursa prezidențială de acolo a luat o turnură bizară zilele trecute, de când candidatul de stânga Luiz Inacio Lula da Silva și actualul președinte Jair Bolsonaro au început să fie vizați pe rețelele de socializare de afirmații fanteziste și răuvoitoare despre participarea lor la ritualuri de satanism, masonerie și chiar canibalism.
Atât de mare e valul de dezinformare, în această țară foarte religioasă, încât Lula, care e în vârstă de 76 de ani, a postat pe Facebook o declarație în cinci puncte în care insistă că el nu a încheiat, de fapt, o înțelegere cu diavolul si nici nu a vorbit cu Satana. Ba chiar a participat la un eveniment cu călugări franciscani. Între timp, Bolsonaro a participat sâmbătă la cel mai mare festival religios din țară, o sărbătoare catolică cunoscută sub numele de „Cirio de Nazare” în Belem, capitala statului Para, din nordul statului. Același Bolsonaro al cărui electorat e compus în bună parte din evanghelici.
In Spania, El Pais oferă un reportaj realizat în regiunea cea mai bolsonaristă din Brazilia, sudul prosper și regiune majoritar albă, unde se află trei din cele cinci orașe în care Bolsonaro a obținut cel mai bun rezultat în primul tur de duminica trecută. Aproximativ 80% dintre acești brazilieni conservatori care trăiesc și lucrează în sectorul agricol și care l-au votat sunt descendenți de coloni germani.
Sudul este cel mai bolsonarist colț al țării. Regiunea a fost populată cu câteva decenii în urmă de coloniști, copii sau nepoți ai unor nemți extrem de săraci, atrași de promisiunea unei fâșii de pământ de defrișat și a unui viitor mai bun. Culturile lor agricole de azi erau odinioară păduri luxuriante, precizează El Pais.
Liz Truss: cea mai proastă primă impresie din istoria Angliei
La Londra, The Observer scrie că șefa guvernului Liz Truss și ministrul finanțelor Kwasi Kwarteng au făcut cea mai proastă primă impresie din istoria politicii britanice cu propunerea lor de mini-buget, atacat din toate părțile, și care i-ar favoriza numai pe cei mai bogați.
În schimb, familiile cele mai sărace vor pierde câte 400 de lire pe an, dacă planul bugetar al lui Liz Truss este aplicat, scrie același The Observer (cel mai vechi săptămânal duminical din lume, apare fără întrerupere din 1791).
Foarte conservatorul The Sunday Times relatează la rândul său că Truss e gata să cedeze sub presiunea celorlalți membri ai guvernului ei și să lase totuși ajutoarele sociale să crească și să se alinieze cu inflația.
Italia: „Ministerului natalității”
În Italia, în schimb, cum o anunță La Repubblica, viitoarea coaliție de dreapta dorește să creeze un “Minister al natalității” (Ministero della Natalità), o idee a formațiunii de dreapta La Lega. Și tot din dreapta pleacă atacul împotriva unor drepturi deja câștigate. Astfel, Fratelli d’Italia vor să lepede cu totul strategia Lgbt+ aplicată până acum de guvernul lui Mario Draghi
Editorialul din La Repubblica este în schimb pe o temă majoră de politică externă, o reflecție asupra provocărilor cărora China lui Xi se pregătește să le facă față în ajunul congresului Partidului Comunist Chinez, care - spune corespondentul ziarului Gianluca Modolo - săptămâna viitoare îl va încorona secretar și șef al țării pentru un al treilea mandat de cinci ani.
Provocări de a căror soluționare va depinde viitorul echilibru geopolitic al planetei. Începând cu relația dintre China și Rusia.
Un pod deloc prea îndepărtat
«Podul cel mai protejat din lume», scrisese Libération sâmbătă, în dimineața atentatului asupra podului de la Kerci, care leagă Crimeea de Rusia, pod lung de 18 km, cel mai lung din Europa, construit de prietenul lui Putin, Arkadi Rotenberg, pentru un cost de cca. 4 miliarde dolari.
Consilierul lui Volodimir Zelenski, Mihailo Podoliak scrisese imediat pe Twitter: „Crimeea, podul, începutul. Tot ce este ilegal trebuie distrus, tot ce a fost furat trebuie returnat Ucrainei, toată ocupația rusă trebuie alungată.”
Putin a acuzat serviciile secrete ucrainene de acel “act terorist”, cum a anunțat-o de îndată toată presa, de pildă: la München, Süddeutsche Zeitung, cotidianul bavarez nearătându-se, în realitate, foarte convins de acuzațiile rusești și scriind că nimic nu e clar acolo și că Putin ar face bine să se teamă de puterile de acasă.
Le Monde, în Franța, are un interviu cu romancierul moscovit în exil Dmitri Gluhovski, în care acesta caută să explice că majoritatea rușilor nu sprijină în realitate războiul din Ucraina, dar că ei se simt neputincioși, terorizați, pasivitatea lor se explică prin frică, ei fiind «precum vânatul din pădure în fața prădătorului invincibil care e statul lui Putin».
Avarierea podului din Crimeea ("giuvaerul coroanei lui Putin", cum îl numește The Washington Post) este o ocazie să amintim cât de eronat e tradus titlul “A Bridge Too Far” prin: “Un pod prea îndepărtat”…
În realitate, expresia, pusă în gura generalului britanic Frederick Browning, în al Doilea Război Mondial, se referea la ideea că respectiva operațiune militară aliată n-avea nevoie, în stadiul în care se afla ofensiva prin Olanda, să ocupe podul din Arnhem.
“We tried to go a bridge too far” nu se referă la îndepărtarea relativă a podului, care pe hartă era chiar foarte apropiat, ci la faptul că nu era necesar a-l ocupa cu atâtea pierderi. “A bridge too far” ar fi mai corect tradus (dacă n-ar suna plat și vulgar) “un pod în plus”, un "pod degeaba". Generalul putea spune “a village too far”, adică după ce-au ocupat atâtea sate, nu era nevoie să se zbată să mai ia unul.
De altfel, traducerea franceză a titlului e foarte corectă: “Un pont trop loin”, care — atenție! — nu este un “pont lointain” (îndepărtat). Si in franceză, ca și în engleză, “vous allez trop loin” (“you go too far”) n-are nimic de-a face cu distanța, ci înseamnă: “iată că încălcați măsura”, "mergeți prea departe".
Asta înseamnă, așadar, “a bridge too far”, căci îndepărtat nu era el deloc, fiind doar la câteva sute de metri de ambele fronturi.
Cum să-ți șantajezi copiii prin dans
În sfârșit, la Paris, Le Monde oferă un sfat neprețuit părinților cu copii neascultători:
«În speranța de a-și forța copiii să fie ascultători, auzim adesea părinți care amenință că le vor confisca smartphone-ul, Switch-ul, sau orice dispozitiv care se conectează. Cu toate astea, părinții au la dispoziție o armă mult mai eficientă pe care nu se pricep s-o folosească: amenințarea cu dansul, de preferință în public. Cunoaștem pe cineva care reușește chiar să-și pună fiica să-și facă temele, amenințând-o că dacă nu le face bine, o va aștepta la ieșirea din liceu, cu șapcă pe cap și țopăind pași de dans pe trotuar, pe muzică de Lady Gaga. Fie că sunt adolescenți, pre-adolescenți sau adulți tineri, copiii urăsc să-și vadă tații și mamele dansând. S-a creat chiar un cuvântul pentru asta: „jenibil” (une gênance), inventat probabil de un puști care trebuie să fi asistat la un asemenea spectacol», scrie Le Monde.
Frank Zappa abordase această chestiune a dansului în public, de față cu toată lumea (gest pe care îl numea “sinucidere socială”, social suicide) în Dancing Fool:
