Jurnaliștii Europei Libere au stat de vorbă cu mai mulți locuitori din Tiraspol pentru a afla ce cred ei despre criza energetică și de ce autoritățile locale acuză Chișinăul, și nu Moscova pentru situația creată.
Vremea caldă și însorită se menține în Moldova, de regulă, până toamna târziu. La mijlocul lunii noiembrie, temperatura aerului poate ajunge și până la +15 grade Celsius. Anul acesta, însă, transnistrenii s-au bucurat mai mult ca altădată de căldura din noiembrie, după ce Gazprom a anunțat autoritățile din regiune că volumul de gaze va fi redus cu 40%.
Liderul din stânga Nistrului, Vadim Krasnoselski, a promis atunci că va discuta cu partea rusă, iar consumul de gaze va fi raționalizat din contul industriei, și nu al populației. Krasnoselski a dispus sistarea livrărilor de gaze către întreprinderile mari, cum ar fi Uzina Metalurgică Moldovenească, Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan și Uzina de Ciment din Râbnița.
Inițial, decizia Rusiei în raport cu regiunea transnistreană, unde aproape toată lumea are pașaport rusesc, nu a fost înțeleasă de mulți. Unii au crezut că ar fi vorba de o „decizie tehnică” și că numai întreprinderile vor fi deconectate de la gazul rusesc. Alții au mizat pe faptul că autoritățile „vor reuși să ajungă la un acord cu fratele mai mare”, dar nici ei nu au înțeles prea bine care a fost cauza acestei decizii ce ar putea împinge într-o „catastrofă umanitară” întreaga regiune, controlată și astăzi de Kremlin.
„Vecinii și prietenii mei sunt zombați de televizor”
Valeria A. (din motive de securitate, numele persoanelor intervievate au fost modificate, la cererea lor) are 27 de ani, s-a născut într-un sat mic de lângă Tiraspol și s-a mutat la oraș acum 4 ani, împreună cu copilul ei. În apartament, temperatura aerului este de 18 grade. „Caloriferele sunt reci. Nu au pornit, deocamdată, căldura”, spune tânăra.
Când s-a anunțat că livrările de gaz vor fi înjumătățite, Valeria a realizat că iarna va fi grea și a început să se gândească să se mute pe malul drept, chiar dacă acolo gazul este mult mai scump decât în Transnistria.
„Rusia face acest lucru pentru a complica relațiile și așa destul de tensionate dintre malul stâng și malul drept, mai ales, pe fundalul protestelor de la Chișinău și a nemulțumirii oamenilor față de creșterea tarifelor la gaz, curent și căldură”, crede tânăra de 27 de ani.
Întrebată ce spun vecinii și prietenii ei despre ceea ce se întâmplă în regiune, Valeria răspunde după o pauză: „Ei cred că este vorba de o eroare tehnică și că autoritățile noastre vor ajunge în curând la un acord”.
„Numai la „Vecernii Soloviov” și la Simonian se uită.”
Ar prefera să evite tema, din câte se pare. „Sunt un pic zombați de televiziune, de emisiunile rusești. Numai la „Vecernii Soloviov” și la Simonian se uită. De multe ori, ne certăm pe tema asta. Ei spun că această criză nu va dura prea mult, că în curând Rusia va deveni foarte aproape [fizic] și că lucrurile se vor îndrepta. Unii ajung până la aberații precum cum că Rusia aranjează intenționat lucrurile în așa fel încât autoritățile din regiune să-și vină în fire și să-și facă publică poziția față de războiul din Ucraina”, povestește Valeria.
La câteva zile după anunțul făcut de Gazprom, autoritățile din stânga Nistrului au decretat stare de urgență economică în regiune, din cauza reducerii livrărilor de gaze, iar la 1 noiembrie, când Moldovagaz a livrat cu 40% mai puțin gaz (cele 40% pe care le-a redus Gazprom), așa-numitul consiliu transnistrean de securitate a acuzat Chișinăul de „acțiuni insidioase fără precedent”.
„Poate, ne căutăm dușmani acolo unde nu există”
Când ajungi la Tiraspol, îți dai seama că serile de aici nu diferă prea mult de cele de la Chișinău: lipsește iluminatul stradal, iar firmele punctelor comerciale nu mai sunt strălucesc ca înainte.
De la geamuri se văd mai puține lumini, fie pentru că localnicii economisesc, fie pentru că în oraș nu mai sunt la fel de mulți oameni ca înainte. Dezbaterile de pe forumurile locale sunt dedicate, la fel, crizei energetice: oamenii discută despre modalitățile cele mai profitabile de a încălzi o casă sau un apartament, despre cine are și cine nu are apă caldă etc.
„Lipsa iluminatului stradal a dus la majorarea numărului de accidente. Zilnic, în mass-media locală, găsești informații despre avarii pe drumuri”, spune Anatoli. Tânărul s-a născut și a crescut aici, are 35 de ani și merge cu regularitate la muncă în Uniunea Europeană.
„Copiii din școli stau în clase în geci și paltoane.”
Soția lui Anatoli locuiește într-un apartament cu două camere în apropiere de centrul Tiraspolului, iar fiica sa este elevă. „Copiii din școli stau în clase în geci și paltoane, pentru că este frig. La universitate, din câte am înțeles, s-a decis să se reducă durata cursurilor de la o oră și 20 de minute, la o oră”, spune bărbatul.
El susține că se uită rar la știri și este confuz, ba chiar derutat de-a binelea. „La început, au spus că rușii au închis robinetul și că vom avea mai puțin gaz. Apoi, din câte am înțeles, ai noștri au spus că moldovenii și-au luat lor gazul destinat nouă și acum îl vând”, explică Anatoli.
Informații precum că autoritățile de la Chișinău ar fura gazul destinat Transnistriei pentru a-l vinde apoi în alte țări poți auzi frecvent în regiune. „Chișinăul acumulează gazele pe care le ia de la Tiraspol”, a declarat în unul din interviuri chiar liderul regiunii, Vadim Krasnoselski. Știri cu astfel de titluri au început să apară în presa locală la începutul lunii noiembrie.
„Un singur lucru nu înțeleg: dacă Gazprom a promis Tiraspolului cu 40% mai puțin gaz în noiembrie, iar Moldovagaz ne livrează cu 40% mai puțin gaz în noiembrie, care este motivul indignării?”, se întreabă bărbatul.
Apoi încearcă tot el să găsească o explicație: „Poate că cei de la Moscova se gândesc că a venit timpul ca ai noștri să-și facă publică poziția în vreo problemă. Sau poate că ne căutăm dușmani acolo unde nu există”.
„Timp de 30 de ani, oamenii nu s-au gândit de unde vine gazul”
Vecinii lui Serghei P., în vârstă de 23 de ani, caută deja alternative la gaz: lemne de foc, cărbune. Tânărul locuiește într-un mic sat de lângă Tiraspol.
„Stau într-o suburbie a Tiraspolului, prietena mea locuiește în apropiere. Încălzirea în apartamente nu a fost pornită, deocamdată. Dacă în Moldova oamenii înțeleg că iarna va fi grea și se pregătesc cumva, cumpărând lemne de foc sau alte resurse alternative, aici tuturor li se pare că e o problemă temporară, că autoritățile vor găsi o soluție”, povestește tânărul.
Serghei spune că nu s-ar fi așteptat ca vecinii sau cunoscuții săi să adopte o poziție diferită. Cu toții, afirmă tânărul, se informează din surse oficiale și din mass-media controlate de autorități.
„La televizor, propaganda spune că de vină este malul drept.”
„La televizor, propaganda spune că de vină este malul drept, care a confiscat aceste gaze și le păstrează acum pe undeva în rezervele sale”, explică el. În același timp, Serghei este nedumerit de ce Chișinăul și Tiraspolul nu au reușit până acum să găsească un compromis și să-i asigure cu gaze pe toți - atât pe locuitorii malului drept, cât și pe cei de pe malul stâng.
„Nu prea am înțeles de ce Chișinăul a decis să reducă volumele, în loc să le distribuie în mod egal. Ar fi putut să motiveze aceste acțiuni sau măcar cumva să pregătească opinia publică. Mulți localnici au fost șocați să afle că, în regiune, a fost declarată starea de urgență și că suntem la un pas de un dezastru umanitar”, spune Serghei.
Au fost și dintre cei care s-au declarat dezamăgiți de acțiunile autorităților ruse: „Printre comentarii, poți să dai și de acelea de genul: «Iată, timp de atâția ani, am fost sub aripa Rusiei, am avut încredere în ea, iar acum am fost trădați». În toți acești 30 de ani, oamenii nu s-au gândit niciodată de unde și cum ajunge acest gaz la noi, au crezut că va fi mereu așa: gazul ieftin și «umărul rusesc» aproape”.
Săptămâna trecută, Aleksandr Korșunov, șeful sovietului suprem (așa-numitul legislativ transnistrean), a făcut o vizită la Moscova, în fruntea unei delegații de la Tiraspol. Korșunov s-a întâlnit cu Serghei Mironov, liderul fracțiunii „Spravedlivaia Rosia” (Справедливая Россия), pentru a discuta despre problema gazelor, însă conversația a luat o altă întorsătură.
„Îi suspectăm pe «tovarăși» de faptul că pregătesc o escaladare. Cantități mari de armament au fost concentrate la frontiera moldo-română. Din punct de vedere militar, situația este dificilă”, i-a raportat Korșunov lui Mironov.
De asemenea, guvernul a început să-și facă rezerve strategice de gaze, care sunt stocate în România și în Ucraina. Până acum, potrivit premierului Natalia Gavrilița, au fost cumpărate de pe bursă aproape 200 de milioane de metri cubi de gaze, suficiente pentru două luni, în cazul în care Gazprom ar sista livrările.
Din cauza lipsei de gaze, centrala de la Cuciurgan a încetat să furnizeze energie electrică malului drept, în timp ce Ucraina a suspendat exporturile de curent către Moldova după bombardamentele masive asupra infrastructurii sale critice. Prin urmare, R. Moldova este nevoită să cumpere electricitate din România la prețuri de câteva ori mai mari decât cele pe care le-ar putea oferi centrala din regiunea transnistreană.
