În contextul în care guvernul taliban interzice femeilor să frecventeze universitățile din Afganistan, un proiect finanțat de UE este relansat pentru a aduce zeci de femei afgane la studii în Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan.
Mai mult de 100 de fete afgane care au primit burse de cinci ani se află deja în țările-gazdă pentru a-și începe studiile, au declarat organizatorii.
Proiectul de a ajuta la emanciparea femeilor afgane a fost lansat inițial în 2019, când la Kabul se afla la putere un guvern susținut de Occident.
Inițiativa urmărește să le ofere femeilor afgane posibilitatea de a studia în străinătate și de a avea ocazii mai bune pentru cariera lor atunci când se întorc în țară ca profesioniști calificați.
În prima sa fază, proiectul a acordat burse complete pentru 50 de fete care vor studia în Kazahstan și Uzbekistan până în 2025.
Participantele la cea de-a doua fază a programului au fost selectate cu doar câteva luni înainte ca talibanii să revină la putere la Kabul în august 2021, ceea ce a dat peste cap atât viitorul proiectului, cât și pe cel al studentelor.
De atunci, guvernul condus de talibani a interzis educația fetelor după școala primară și a interzis femeilor să meargă la universitate. De asemenea, femeile au fost excluse de la multe locuri de muncă și li s-a interzis să lucreze pentru organizațiile neguvernamentale, periclitând activitățile umanitare de care zonele calamitate și atinse de sărăcie extremă au atâta nevoie.
În ciuda poziției talibanilor privind educația și munca femeilor, organizatorii proiectului au reușit să aducă în Asia Centrală cele 105 participante la faza a doua.
Surse au declarat pentru RFE/RL că ministerul kazah de Externe a jucat un rol crucial în „negocierea cu toate părțile” pentru a organiza călătoria femeilor din Afganistan.
Biroul Fondului ONU pentru Dezvoltare (PNUD) din Kazahstan, care gestionează proiectul, a declarat pentru RFE/RL la 27 ianuarie că universitățile kazahe vor găzdui 50 dintre studente. Alți treizeci vor studia în Uzbekistan, iar 25 în Kârgâzstan, a precizat biroul.
Se așteaptă ca studentele afgane să-și finalizeze studiile în 2027.
UE a alocat aproximativ 5,5 milioane de dolari pentru prima și a doua etapă a proiectului academic. Nu se știe încă dacă programul va continua și după aceea.
Întrebat cu privire la viitorul proiectului, având în vedere situația actuală din Afganistan, PNUD din Kazahstan a declarat: „deciziile-cheie, inclusiv o posibilă extindere a programului, reprezintă un subiect pentru consultări strânse cu donatorul".
Contactat de RFE/RL la 26 ianuarie, principalul purtător de cuvânt al guvernului condus de talibani, Zabihullah Mujahid, a declarat că nu are cunoștință de vreun acord încheiat între oficialii de la Kabul și țările-gazdă sau alte părți implicate în proiect.
Mujahid a declarat că va răspunde după ce va discuta problema cu oficialii afgani din domeniul educației și cu alte autorități relevante, dar nu a făcut acest lucru până la momentul publicării acestui articol.
Ce se va întâmpla în continuare?
Dacă programul decurge conform planului, cele 155 de studente afgane vor primi diplome în domenii care variază de la agricultură, finanțe și minerit, până la inginerie, marketing și informatică.
Când a fost lansat pentru prima dată, organizatorii proiectului au preconizat că femeile se vor întoarce în Afganistan ca specialiști cu înaltă calificare pentru a contribui la edificarea comunităților cărora le aparțin și Afganistanului, în totalitate.
Având în vedere că talibanii sunt la putere, este puțin probabil ca femeile să găsească un loc de muncă și să-și întemeieze o carieră la întoarcerea acasă. Este posibil ca unele dintre ele să nu dorească să se întoarcă, temându-se de riscurile de securitate și de alte greutăți asociate cu traiul într-o țară izolată, în care drepturile femeilor sunt sever restrânse.
PNUD a precizat că „decizia finală de a se întoarce în Afganistan rămâne la latitudinea fiecărei absolvente”.
„PNUD încurajează intenția studentelor de a se întoarce în Afganistan, dar în niciun caz nu le obligă" în cazul în care integritatea lor este periclitată, a declarat agenția pentru RFE/RL .
„Organizatorii programului trebuie să se gândească la ce vor face aceste fete după ce își vor termina studiile”, spune Barna Kargar, o afgană care a absolvit Universitatea de Inginerie Energetică și Telecomunicații din Almati în 2021.
Ea are 25 de ani, este originară din provincia afgană Balkh și a primit diploma în aceeași lună în care guvernul susținut de Occident s-a prăbușit la Kabul. A fost nevoită să renunțe la gândul de a reveni acasă și a decis să rămână în Kazahstan.
Kargar spune că, de atunci, trăiește în incertitudine. Cererea sa de azil în Kazahstan a fost respinsă, astfel că nu mai are dreptul legal de a trăi și de a lucra în această țară.
„Prea speriată să se întoarcă în Afganistan”, Kargar a făcut apel la decizia instanței. Kargar nu face parte din proiectul finanțat de UE, dar a ajuns în Kazahstan cu o bursă din partea fostului guvern afgan în 2016.
„Afganistanul de astăzi nu este un loc sigur pentru o femeie care a studiat într-o țară străină, modernă, și care intenționează să aibă o carieră profesională”, a declarat Kargar.
Autoritățile din Kazahstan și din celelalte țări-gazdă din Asia Centrală nu au precizat dacă vor oferi azil sau alte forme de rezidență, în cazul în care studentele afgane vor solicita așa ceva, după ce vor absolvi.
În Kabul, Rahila Yusafzai, în vârstă de 23 de ani, spune că a citit pe internet despre reluarea programului pentru ca fetele afgane să studieze în Asia Centrală.
Vorbind fluent engleza, Yusafzai dorește o educație universitară în străinătate și caută în permanență burse, subvenții și alte oportunități oferite femeilor afgane.
„Sunt atât de multe studente afgane care și-au văzut studiile întrerupte după ce talibanii le-au interzis luna trecută să meargă la universitate! Sper că vor exista cel puțin câteva programe de burse pentru ca ele să studieze în străinătate”, a declarat ea pentru RFE/RL.
„Nu ar trebui să ne îngrijoreze prea mult ce se va întâmpla după ce vor absolvi”, a spus Yusafzai. „Se pot întâmpla multe și multe se pot schimba în următorii cinci sau șase ani”.
